Drum bun, Mariana

Azi dimineata telefonul meu a sunat ca sa-mi aminteasca ca azi se implineste un an de la moartea lui Marian.Va amintiti? Barbatul care a murit intr-un Centru al celor fara adapost, cel pe care nu l-a revendicat nimeni si nici nu l-a cauta nimeni in acest an.Acum doua saptamani, oameni care nu l-au cunoscut, i-au  facut parastasul de an in acelasi Centru.Iar Marian, si-a dobandit un loc pentru totdeauna pe pomelnicul multora dintre noi.
In decembrie anul trecut, printr-o conjunctura am cunoscut o tanara de 28 de ani, bolnava de cancer,mama unei fetite de 9 ani.Avea o mana amputata de la umar, era ingrozitor de slaba si intr-o mare suferinta fizica.Nu i-am vazut chipul, desi am stat putin in camara de 6 mp in care locuia.Chipul ei era plecat in jos de durere si eu m-am aplecat  si instinctiv am sarutat-o pe fruntea acoperita de o caciula.
Nu am putut, efectiv, nu am putut sa ma apropii de ele, asa cum ar fi trebuit! O doamna minunata din jurul meu, a preluat-o si a ajutat familia sufleteste si nu numai...in tot acest interval.  Acum doua zile Mariana a fost externata din spital.Stia ca va muri curand.Luni ceruse ea singura  ca preotul  din spital sa vina sa o spovedeasca si sa o impartaseasca.Prin grija lui Norine, englezoaica care se ocupa de nefericitii nostrii, mult prea saraci ca societatea sa-i vada,o doamna de la aceasta fundatie s-a ocupat si i-a facut dosarul de pensionare, dar inca nu a reusit sa primeasca prima pensie...
Erau atat de saraci! Si fetita lor, un ghem de om, ramas  din pruncie  fara mama.Stiu insa ca Dumnezeu o va ajuta pentru ca Dumnezeu iubeste orfanii! Eu stiu asta! Si copii mei.
Drum bun, Mariana, spre Domnul! Imi doresc ca intr-un timp, sa reusesc sa-ti vad chipul si el sigur, gandesc, ca va avea stralucirea sfintilor.
Dar tot legat de saracie, vroiam sa va spun ca azi am vazut si simtit ca a venit Primavara! Dupa sovaieli, dupa intoarceri, dupa ninsori aprige,.dintr-o data, am zarit Primavara.
Conduceam un tanar preot la o familie cu multi copii.Si Primavara se ascunsese in pamantul moale al curtii in care locuiau.Intr-o casa din chirpici, partial daramata,intr-o camera mica, mica in care se aflau doua paturi invelite in paturi jegoase , o masuta mica si o soba cu plita, Primavara se furisase.Era printre cei 5 copii pe care mama ii lasase singuri, unii in grija celorlati.
Tatal este plecat la un cioban, iar mama plecase sa adune fier vechi.Ei, copii  nu aveau nicio jucarie. In mizeria cumplita a casei lor, ei isi petreceau un timp care nu se masoara pentru ca nu foloseste la nimic.
Cele mari, doua fetite  care ar trebui sa fie la scoala, una clasa intai si una a treia,dar nu merg la scoala, au iesit in intampinarea noastra desculte! Noroiul moale dar inca rece al Primaverii se lipise de picioarele lor nespalate de...mult...In mod surpinzator unghiile de la picioarele fetitelor  erau date cu lac rosu, anticipand frumusetea dorita.Parul lor lung, galben ca al Ilenei Cosanzeana era atat de incalcit incat ma gandesc ca singura solutie ar fi o foarfeca mare! Dar fetele erau de o frumusete atat de perfecta incat as fi facut orice sa le scot de acolo!
-Da-mi-le sa le spal! i-am zis mamei spontan, cand a venit alergand de pe campuri.
Macar atat sa fac! Sa spal doi-trei copii care nu au intrat niciodata intr-o cada cu apa calda. Sa dau jos zdrentele in care erau imbracati, imbracaminte permanenta:zi-noapte , sa-i spal si sa-i hranesc.
Dar apoi...ce?Ce ii asteapta pe acesti copii? Din familii analfabete. Fara nici un ajutor social, pentru ca mama are buletin de o alta localitate  si primaria de aici nu poate s-o ia in evidenta.Iar ea e prea saraca si nestiutoare sa mearga sa faca ceva. Si unde sa lucreze, daca ar vrea totusi?Cine ar primi o femeie atat de murdara si cu atati copii?
Ce facem cu saracii nostrii? Cu romanii nostrii, pentru ca acesti copii sunt romani nu tigani! 
Ce sansa au acesti copii daca cineva nu-si face curaj si anunta autoritatile? Ce face societatea? Locuiesc intr-un oras. Strazile pe care am mers , pana acolo sunt asfaltate si porti mari cu garduri imense acopera proprieti luxoase.Dar strazile , pentru ei, sunt pustii.Abia cand au vazut ca acolo, pe locul acela fara gard s-a oprit o masina, au aparut la garduri cumetrele sa vada cine  a venit.Desi era ora la care pe aragaz in case cu copii fierbe o ciorba, nimeni nu a pus , atat, cinci polonice pentru cinci copii, ca sa-i hraneasca si pe acestia.
Dar toate aceste ganduri  sunt doar lumesti.Pentru ca duhovniceste lucrurile stau altfel.
Este o pericopa evanghelica care s-a citit acum de curand in biserica:
"Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa, si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale. Si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga. Atunci va zice imparatul celor de-a dreapta Lui: Veniti, binecuvantatii tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine. Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau cand Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine? Iar Imparatul, raspunzand, va zice catre ei: Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintre-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut. Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. Caci flamand am fost si nu Mi-ati dat sa minanc; insetat am fost si nu Mi-ati dat sa beau; strain am fost si nu M-ati primit; gol si nu M-ati imbracat; bolnav si in temnita, si nu M-ati cercetat. Atunci vor raspunde si ei, zicand: Doamne, cand Te-am vazut flamand, sau insetat, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita si nu Ti-am slujit? El insa le va raspunde zicand: Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut. Si vor merge acestia la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica."-Matei, cap 25;31-46
Si ma intreb si eu ca si sfintii parintii:oare nu putea Dumnezeu sa-i faca bogati pe acesti oameni, pe Marian, pe Mariana , pe acesti copii desculti si flamanzi?Sau nu poate sa-i faca acum? Nu poate Dumnezeu sa -i mute intr-o casa calduroasa si curata? 
Sigur ca , da.Dar caile lui Dumnezeu pentru mantuire sunt cai stiute doar de El.Copii acestia care cresc saraci si murdari, flamanzi intr-o camera minuscula,fara televizor sau radio, au pe pereti multimi de icoane! Nu stiu cine le-a pus! Dar ei cresc privind icoanele si Maica Domnului din hartia colorata frumos si Iisus Hristos ii pazeste si, uite-i crescand sanatosi, vigurosi si ceva mai mult, ajutandu-i si pe altii la mantuire!
Sa nu-i uitam pe cei saraci si mai ales sa nu-i judecam pentru ca sunt lenesi si nu au,mai degraba sa ne bucuram ca Dumnezeu ni-i arata .
Astazi am ajuns acolo intamplator.M-a condus o tanara mama, care are la randul ei doi copii si care din cand in cand ii hraneste si pe acestia.Dulce, serioasa si omenoasa cum rar am cunoscut.Si un preot tanar, pe care desi saracia si mizeria l-au intristat, si-a tras sufletul si si-a facut imediat un plan de ajutor. Cu ce a inceput?Intreband daca sunt botezati (sunt) si apoi notandu-si numele copiilor: Cristina, Florentina, Georgiana, David si Ionut.Ca  sa-i poarte in  rugaciunea sfintie sale  si sa-i ajute ca  chipul lui Iisus Hristos  sa straluceasca vesnic in chipurile lor.Si  apoi facandu-si un plan cu ceea ce trebuie facut si lumeste pentru ei.
Am plecat si am lasat Primavara cu ei, sa le bata cu raze de soare tot mai calde in geamurile lor mici si murdare  si sa le inmugureasca pomii care ii vor hrani.Dupa mila Domnului!