Florile

Iubesc florile.Din totdeauna iubesc florile.Si iubesc toate florile:bujorii plini de petale fine, lipite de degetele care ii mangaie, nestiind ce sa faca, cum sa rasplateasca frumusetea lor, macii sensibili si repede morti, ca si iubirea, trandafirii nobili si putin trufasi in maretia lor, crinii imperiali dar si crinii Maicii Domnului, albi, inalti pe lujere subtiri si totusi viguroase, musetelul cu petale mici si miezul galben...primulele iubitoare de lumina si apa, panselutele in mii de culori, galbene, mov, grena dulce, albe ca zilele acestea ...galbenelele care coloreaza toata vara si banutii in mii de culori...lalelele...garoafele mari, pline de fuste crete si cele mici, roz, nevinovate ca si copilaria...

Si traiesc zile in care florile parca au disparut din viata mea si disparand ele, am pierdut iarasi ceva important.

Mi-e teama sa scriu.De cateva zile ma tot gandesc ca poate e momentul sa ma opresc asa cum am oprit intr-un timp florile sa poposeasca in casa mea daruindu-le din momentul in care le primeam, sfintelor icoane sau lui Grig.

Mi-e teama sa scriu. E ca si cand simt ca scriind ochi dispusi doar sa sfartece vorbele vor fi intunecati si nu mai vreau sa simt intunericul nimanui.

Dar scrisul meu a fost atat timp o legatura cu copii mei,cu Parintele Gavriil, cu Virgil, cu Elena, cu ...Violetele mele, Nadia, Anamaria,Vasile,Liliana,Simona,Gina, Anelinda, Mirela,Radu...George...Ioana,Adelina...prietenii mei...cu mii, cu deja zeci de mii de cititori incat ma intreb :imi pot permite sa ma las rasfatata in tristetea mea si sa nu mai scriu?

Ce s-ar fi intamplat daca cei care au scris inainte de mine, ar fi abandonat la prima piatra primita in cap?

Blogul acesta este al meu! Doar eu detin creionul cu care modific!Ma rog si Ruxandra care mi- l- daruit, dar ea doar rectifica cate ceva daca eu ii cer!Cine nu vrea sa citeasca, cine nu e de acord...sa nu-l deschida! Nu percep nici un leut pentru ...gandurile mele, pentru ca nimic nu e pretios, si chiar daca va lua forma unei carti, am promis ca o voi darui fara bani tuturor.

Dar, am sa scriu, pentru ca asta simt ca trebuie sa fac.Probabil nu am sa mai postez pe facebook, dar cine vrea sa vina dupa mine, sa o faca.

Avem atatea de povestit.Tocmai am terminat Noul Testament.Trebuie sa va povestesc!Si sa va citez din el! E Postul Mare. Nu am scris despre Canonul cel Mare! Stiu! Sfintii parinti nu au povestit despre ei.Dar eu nu sunt decat o femeie care isi doreste ca si samarineanca sa arunce galeata si sa fuga in lume strigand: 

"Veniti sa vedeti un om care mi le-a spus pe toate cate le-am facut! Nu cumva acesta este Hristosul?" Evanghelia dupa Ioan cap 4;29