Spre Ucraina-prima zi

3 martie 2013.Mii de kilometrii, distante mari asezate in fata pasilor mei...Imbracata in negru profund, cu broboada mare pusa pe cap, asteptam sfanta liturghie de duminica in catedrala mea, ca Dumnezeu sa-mi binecuvanteze drumul.Recunosc, imi era frica.Seara dadusem cateva mesaje unor prieteni, credinciosi, stiind ca inima lor buna si gandul lor ma vor urma in ceeea ce trebuia sa inceapa.Calatoria mea spre Ucraina, spre Maica Domnului, spre sfantul Iov, spre sfintii dragii inimii mele.

Ana Maria, o prietena de pe facebook ma anuntase ca organizeaza un astfel de pelerinaj si ca pot merge si eu.Nu o vazusem niciodata, nici macar din fotografii nu o cunosteam.Atata doar, stiam credinta ei, stiam ca e un om care ma va duce si pe mine acolo unde Dumnezeu o sa vrea sa ajung.Si m-am incredintat ei. Deci dupa sfanta liturghie am mers in orasul X, intr-o parcare ...cautand cu ochi un autocar  care sa arate ca si cand ar astepta pelerini.

Si l-am gasit! Alaturi, trei persoane:un tata,o mama si o fiica de 18 ani asteptau linistiti!Fata, Andreea, a fost prima persoana din grup pe care am cunoscut-o.Mai tarziu avea sa ne incante cu o voce exceptionala cantand, nu slagarele zilelor acestea si cantare catre Maica Domnului.Doamne , binecuvinteaza parintii care stiu sa-si cresca copii si iarta-i pe cei care ratacesc!

Cand a sosit Anamaria si am privit-o, a fost ca si cand o stiam din totdeauna.Asemanarea ei cu o prietena veche este atat de izbitoate si pe deasupra,o vazusem, dar o si retinusem in niste poze de grup postate pe pagina de facebook de o alta persoana, dintr-un alt pelerinaj.Ne-am imbratisat cu caldura lacrimilor noastre...De mana ei era agatata o fetita de 6-7 anisori, copie mai mica a mamei...fetita ei cea mica, Maria.

Si m-am trezit urcata in autobuz pe a treia bancheta, alaturi de o doamna cu chip frumos si linistit.In cateva minute, la cealalta oprire au urcat restul de pelerini si alaturi de mine, pe bancheta pe lateral s-au asezat doua fetite, una de 7-8 ani si cealalta un pic mai mare:

-Acolo, da, acolo, si in spatele vostru, parintii!-a strigat cineva, o doamna blonda, care parea a fi conducator de grup.

Lumeste m-am gandit ca linistea mea s-a dus si timpul de rugaciune si pacea...Deja trei copii in grup

de pelerini, poate fi prea mult! Aveam sa aflu ca ma inselam.Fetitele acelea aveau sa fie luminina si zambetul grupului nostru de pelerini, ele urmau sa ne scoata din oboseala, sa ne insenineze in zilele care au urmat.

Grupul avea doi preoti, cei care si strinsesera pelerinii, imbracati in  reverende si purtand cruci mari pe piept, marturisind cu bucurie si mandrie credinta lor ortodoxa.

Am plecat in pelerinaj cu rugaciunea de calatorie si sufletul meu s-a linistit in mainile parintilor.Incet-incet am inceput sa discut cu doamna de langa mine...si m-am ridicat sa privesc spre cei care deja formau lumea mea pentru urmatoarele aproape 7 zile.

-Eu va cunosc!-a zis doamna din spatele meu, sigura pe ea.

-Nu cred-i-am raspuns.Nu sunt din acest oras!

-Dar si eu va cunosc de undeva-a zis cealalta doamna de langa ea.

Le-am zambit.Ele, doamna Mimi si Aurelia aveau sa fie alaturi de Doamna Ioana, colega mea de bancheta si Ileana, cele mai apropiate persoane din acest pelerinaj.

Am parcurs sute de  kilometri, ziua disparea dincolo de geamul autocarului si peste intinderile lumii se lasa seara, apoi noaptea...Am trecut vamile lumesti...si noaptea, de fapt ziua cealalta, la ora 1 am ajuns la Banceni.Am trecut pe langa hotelul mare  al pelerinilor, cel in care dormisem si in primavara trecuta si autocarul s-a oprit lateral hotelului 

-Direct la trapeza, lasati aici bagajele si haideti la trapeza, ne asteapta maicile-ne-a zis Marin, ghidul si organizatorul pelerinajului.

Obositi dar ascultatori am urcat colina pe care e asezata manastirea, am pasit pe sub clopotnita mare, apoi pe alee...am intrat in curtea imensa...in dreapta biserica cu acoperis albastru intens si stele mari lucind,locas al ingerilor...Rareori am trait asa mari bucurii ca atunci cand am revenit in locuri sfinte!Totdeauna ma consider prea putin vrednica de astfel de bucurii, dar inima mea mi-se umple de bucurie, e ca si cand in mod tainic cineva imi spune ca ma iubeste asa cum sunt,sau tocmai pentru asa cum sunt!Am mancat la Banceni in trapeza.Era atat de tarziu, dar maicile la fel de batrane ca mama mea erau acolo, treze asteptand pelerini sa-i hraneasca cu sentimentul profund ca esti acasa, ca esti al lor, oaspetele lor.

Este acolo, la Banceni o abundenta a tuturor lucrurilor.Totul este la dimensiuni mari aratand ca Dumnezeu a inmultit totul asa cum intr-un timp al inceputurilor, Domnul nostru Iisus Hristos a inmultit painile si pestii.Va amintiti?

" Si iesind din corabie, Iisus a vazut multime mare si I s-a facut mila de ei, caci erau ca niste oi fara pastor, si a inceput sa-i invete multe. Dar facandu-se tarziu, ucenicii Lui, apropiindu-se, I-au zis: Locul e pustiu si ceasul e tarziu; Slobozeste-i, ca mergand prin cetatile si prin satele dimprejur, sa-si cumpere sa manance. 

Raspunzand, El le-a zis: Dati-le voi sa manance. Si ei I-au zis: Sa mergem noi sa cumparam paini de doua sute de dinari si sa le dam sa manance? Iar El le-a zis: Cate paini aveti? Duceti-va si vedeti. Si dupa ce au vazut, I-au spus: Cinci paini si doi pesti. Si El le-a poruncit sa-i aseze pe toti cete, cete, pe iarba verde.

Si au sezut cete, cete, cate o suta si cate cincizeci. Si luand cele cinci paini si cei doi pesti, privind la cer, a binecuvantat si a frant painile si le-a dat ucenicilor, ca sa le puna inainte, asemenea si cei doi pesti i-a impartit tuturor. Si au mancat toti si s-au saturat. Si au luat douasprezece cosuri pline cu faramituri si cu ce-a ramas din pesti. Iar cei ce au mancat painile erau cinci mii de barbati".(Marcu 6, 34-44)

Am mancat la Manastirea Banceni apoi am mers la autobuz, am luat bagajele din cala si aproape pe intuneric tragand de ele am mers in holul unui hotel absolut superb pentru cazare. Era tarziu, foarte tarziu, dar oamenii ne asteptau pentru a ne caza.Am urcat scarile tragand de geanta... si cand m-am apropiat de usa camerei in care aleatoriu fusesem repartizata am tresarit cu lacrimi in ochii:

-E aceeasi camera in care am stat si in primavara.Pot sa-mi aleg tot patul de la geam?-am intrebat

-Bineinteles- mi-au raspuns doamnele.

Si eu m-am asezat acasa, pe patul meu!

Nu am dormit decat cateva ore pentru ca la ora 5 era sfanta liturghie.

Va imaginati desigur sfanta liturghie noaptea, defapt in pragul diminetii...Pe cer luna inca trona, iar stelele straluceau la fel de puternic ca stelele de pe cupola bisericii mari. Era atat de frig! Probabil -17-20 de grade! Pe jos gheata lucioasa ca un patinoar.Mergeam cu grije sa nu alunec, speriata de alte intamplari care au facut dificila deplasarea mea.Am intrat in biserica considerand , pe buna dreptate, ca sunt protejata si nimic rau nu se poate intampla.Si intr-adevar.Intr-un astfel de loc ce se poate intampla rau?

Maica Domnului e peste tot! Frumoasa si ocrotitoare.Simti nevoia de a te aseza langa ea, sa lipesti capul de geamul icoanelor ca si cand mana Maicii e acolo pe fruntea ta.Si e in mine teama ca prea multa zgura e pe sufletul meu, prea multa negura, prea multa tristete si plans.Mi-l amintesc pe dl Georgescu povestind ca un batran calatorea cu trenul si  dintr-o carte i-a cazut o fotografie.Un copil a ridicat-o si l-a intrebat:

-Cine este in fotografie?

-Maica mea- a raspuns batranul

-Dar nu semanati niciun pic-i-a spus copilul

-Intr-adevar, desi ma straduiesc de o viata, nu-i seman niciun pic!

Eu sunt batranul din tren!Si ea este Maica Domnului!

Slujbele se desfasoara in limba  romana si ce bucurie e sa traiesti in acest loc sfanta liturghie!Ce bucurie sa vezi ca oameni din grupul tau se impartasesc!

Cand am iesit din biserica era deja dimineata, se luminase bine...am fost iar la trapeza, am mancat ...maicile erau acolo demult sau poate nici nu plecasera, au atatia pelerini de primit!

Am mers in cimitir si ne-am inchinat la crucile maicilor. Sufletele lor sunt  deja la Domnul si trupurile  lor facand minuni .

 Aici sunt parintii celui care a ctitorit si ctitoreste inca acest sfant loc, parintele Mihail Jar, acum episcopul Longhin.

Ne-am reintors in curte, am fost in paraclisul unde sunt moastele sfantului Serafim de Sarov si fragment din piatra pe care a stat 1000 de zile, rugandu-se pentru noi si lumea noastra.Acolo se citeste psaltirea neintrerupt...Of,Doamne, de cate ori la ora aceea nu dorm nestiind cata lume se roaga pentru mine! 

Cu strangere de inima ne-am intors in camera, am strans bagajul si am coborat la autocar.Oare voi mai reveni candva?In ziua aceea  drumul nostru continua spre Boian...