Scriam candva , (va amintiti?)niste versuri foarte frumoase ale lui Adrian Paunescu.Ele sunau asa:
Împarte, Doamne, cu mine iubirea
Împarte, Doamne, cu mine iubirea
Risipa ursită risipei
Şi lasă uitarea la marginea clipei
Împarte cu mine iubirea.
Împarte, Doamne, cu mine tristeţea
De-aţi pune pe umeri povara
Durerii tăcere, minciunii trădării
Împarte cu mine tristeţea.
Era in prag de iarna...toamna murea in noaptea aceea, nimic din mine nici macar nu dorea sa opreasca moartea, ea ma unea peste timp, peste spatiu cu omul drag...
Acum simt nevoia sa cant "Imparte, Doamne cu mine bucuria!"
Am primit o veste atat de minunata incat inima mea simteam ca se va opri. Am avut lacrimi.Am avut un tremur pe care nu puteam sa-l opresc...Am vrut sa impart cu cineva bucuria aceea legata de implinirea unui copil al meu si m-am trezit iar, a mia oara in cinci ani si trei luni, parinte singur! Am iesit din birou cautand un om care sa imparta cu mine bucuria...si cautandu-l in cei de langa mine, am realizat ca nici unul din ei nu a venit intr-o situatie similara direct la mine:am aflat vestile lor asa la a treia, a patra , a o mia oara...fiecare avand familia alaturi.
M-am intors in birou si atunci cu lacrimi de bucurie gandul meu a fost spre cel care mi-a dat bucuria si am zis:"Imparte, Doamne cu mine bucuria! Tu mi-ai daruit-o, nu avem niciun merit decat ca am inteles si ne-am pus nadejdea in Tine!Asa ca imparte Doamne cu mine bucuria si lasa uitarea la marginea clipei, imparte cu mine bucuria ca am crescut copii buni si ei, pornesc in viata confirmand anii de munca, de truda, de iubire cu care i-am inconjurat.Si du-i Doamne si tatalui ei vestea ca fetita lui porneste cu aripile deschise spre lume.Fie ca aripile ei sa nu oboseasca prea repede si cand se va opri pentru odihna .limanul sa-i fii, TU!
M-am intors in birou si atunci cu lacrimi de bucurie gandul meu a fost spre cel care mi-a dat bucuria si am zis:"Imparte, Doamne cu mine bucuria! Tu mi-ai daruit-o, nu avem niciun merit decat ca am inteles si ne-am pus nadejdea in Tine!Asa ca imparte Doamne cu mine bucuria si lasa uitarea la marginea clipei, imparte cu mine bucuria ca am crescut copii buni si ei, pornesc in viata confirmand anii de munca, de truda, de iubire cu care i-am inconjurat.Si du-i Doamne si tatalui ei vestea ca fetita lui porneste cu aripile deschise spre lume.Fie ca aripile ei sa nu oboseasca prea repede si cand se va opri pentru odihna .limanul sa-i fii, TU!
Ma bucur pentru bucuria ta,Dumnezeu sa va aiba in paza in toate clipele vietii,nu am mai citit pe blog,am fost plecat....,ma adun si o sa le citesc pe toate,acum raman cu gandul unei bucurii frumoase care sa-ti indulceasca zilele.
RăspundețiȘtergereAm simtit ca nu cititi si ma intrebam ce se intampla.Ma bucur ca ati revenit.O sa aveti mult de citit, in ideea ca cei care vor sa afle mai multe despre sfinti si locurile minunate unde ei ne asteapta spre inchinare, am postat mai multe informatii.De aceea sunt postari mai largi...Cat despre bucurie, inca o port ca pe un dar de iubire de la Dumnezeu, cel care, intr-adevar nu ma lasa! Multumesc pentru rugaciune.Amin.
Ștergere