Ne-am trezit dimineata, iarasi clopotelul a sunat vesel in intunericul Poceaevului...Seara statusem pana tarziu de vorba.Ileana devenise deja un memebru drag al camerei noastre.Eleganta si bunatatea ei ne incalzea inimile si ne linistea minunat.Aflasem intre timp ca este medic si ma bucuram nespus de mult ca pacientii ei beneficiaza de un om nu numai pregatit profesional dar si foarte credincios:
-Ce ati mancat astazi?-ii intreb
-Carne!-imi spun unii
-Doamne, cum sa mancati carne?Astazi e vineri! Trebuie sa postiti!Si incep munca de lamurire...
Camera se incalzise de discutiile noastre si de veselia noastra.
- Mai, mai, Aurelia,maine unde mergem?-intrebase doamna Mimi
-La Sfanta Ana.
-Si imi trebuiesc sticle pentru apa?
-Sigur!
-Mai, mai, Aurelia!Sticlele mele luate din tara rad de mine din bagaj, din cala autocarului!Tu stii cate sticle am luat si sunt acolo?
Retorica si ras!
Doamna Ioana se inseninase cu noi desi simteam ca duce o povara a unei vietii grele in care singurul liman si constanta, e Dumnezeu.
Si uita-ne acum, la ora 6 iar in biserica mare, la coada la icoana Maicii Domnului...rugandu-ne parca cu mai mult curaj.Azi, Maica Domnului ne stia mai bine.Am scos din geanta iar foile mari si multe cu numele celor dragi si m-am rugat pentru ei...adormitii mei asezati in straie de nunta au inviat in fata Maicii si inima mea s-a bucurat cu lacrimi. De undeva din amintirea verii trecute, de la Nicula a venit ca o respiratie calda cantecul credinciosilor urcand in genunchi spre Maica Domnului:
O Măicuţă Sfântă, cu drag am venit
La Tine Măicuţă, într-un loc iubit.
Am venit, Măicuţă, să te mai vedem,
Să-ţi spunem necazul care-l mai avem.
Asa vorbim cu Maica Domnului, incercand sa ne asemanam macar fiului risipitor intors totusi acasa.Fie ca intoarcerea noastra sa fie ca si a acestuia spre vindecare si pentru totdeauna.In multime se auzeau iar strigatele fetei...Parintii o tineau cu iubire in bratele lor, incercand sa o ajute sa nu-si faca rau.(Aveam sa o mai vedem o ultima data la sfantul Iov, aplecata pe racla sfantului.Doamne, ai mila si de ea, saracuta!)
Am mers la Talpita Maicii Domnului,la pestera sfantului Iov...o ultima binecuvantare, apoi am
parasit Poceaevul...Poate Dumnezeu va mai lucra intoarcerea noastra...macar a fetitelor care acum sunt totusi micute si poate nu au retinut tot ceea ce pe noi ne-a incantat.
Am mers apoi in cimitirul calugarilor de la Poceaev.
Acesta este!
Cruci simple in zapada! Un alb perfect acoperind morminte in care ei nu sunt:
Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?(Ioan;20:13)
Am mers la mormantul sfantului.Sfantul Amfilohie s-a nascut in anul 1894 si a trait 77 de ani.Moaste sfantului sunt la intrare in pestera in care se nevoia sfantul Iov.Viata sfantului Amfilohie de la Poceaev a fost o jertfire de sine adusa lui Dumnezeu si oamenilor in numele dragostei, fiindca dragostea este principalul rod al vietii crestinului si scopul vietii monahale. Dragostea este nemuritoare, ea il urmeaza pe om dincolo de mormant, in viata cea vesnica, si este ceea ce face legatura intre sufletele celor vii si celor adormiti.Dragostea sfantului Amfilohie ne urmeaza si pe noi, acum cand sufletul sau este ridicat la Domnul.Sfantul Amfilohie a fost un exemplu viu de vietuire, castigand dragoste si lasand o amintire de neuitat in inimile oamenilor, pentru care era si este un grabnic tamaduitor, milostiv ajutor si grabnic mijlocitor. Si dupa moarte el se arata vindecator, mangaindu-i si cercetandu-i pe cei aflati in primejdii; oamenii ii simt si acum dragostea.
Dupa moarte corpul sau s-a pastrat intact pana la deshumarea ce a avut loc cu 30 de ani mai tarziu. La data de 12 mai 2002, ziua canonizarii a aparut pe cer o cruce din nori albi.Crucea apare in fiecare am in ziua praznuirii sfantului
Ne-am indepartat de Poceaev...drumul ne ducea in acea zi spre alte locuri incarcate de sfintenie.Am mers intai la lacul sfanta Ana
Pelerinii, aproape toti s-au dus in cabinele construite pentru cei care vor sa intre in apa.Era rece, foarte rece , dar asta nu i-a oprit de la a intra in apa. Am ascultat un pic chicotelile lor...afara erau - 17 grade ...apa era si ea...gheata...
Eu am intrat in biserica unde inca era slujba.
Ne-am reunit la pangar unde am facut iar cumparaturi...Fetitele au primit in dar de la mama lor, inele pe care scria"Doamne pazeste-ma si ma miluieste!Culoarea inelului se schimba in functie de starea sufleteasca(de fapt de temperatura corpului.Acestea sunt culorile...
Nu pot sa nu va spun ca doua zile am tot auzit:
-Acum e verde! Acum e albastru!
Inclusiv noua, pelerinilor mari ni-se punea pe deget si ni-se verifica starea!
Drumurile lungi au mari beneficii.Din timp in timp, deschideam cartile de rugaciune sau sfanta scriptura...Dupa rugaciune mai motaiam un pic...Pe mana deja rasuceam metania spunand:Gospodin pamilui(Gospodin pomiluj)...Rusia!
Ne oprim la Manastirea Vedenskaia.
Aici aveam sa ne inchinam la icoana maicii
Domnului de la Vedenskaia
("Chemare la smerenie")
In vara anului 1993, inchinandu-se in fata icoanelor din biserica manastirii "Vedenskaia" (Intrarea MaiciiDomnului in Biserica) din Kiev, egumenul Damian a observat ca una dintre ele, care o infatisa pe MaicaDomnului cu pruncul Iisus, se cam intunecase. I s-a parut ciudat, caci nu trecuse decat un an de cand fusese
redata in buna stare manastirii, de schimonahia Teodora, care o pastrase ca pe o comoara, in toti anii cat biserica fusese inchisa. Deosebit de frumoasa, asezata intr-un chivot specialfacut pentru ea, icoana fusese pusa la loc de cinste, in stanga iconostasului. In urma observatiei facute de monahul Damian, s-a luat hotararea ca icoana sa fie restaurata. Indepartand in acest scop sticla chivotului, nu mica a fost mirarea celor prezenti, cand au observat ca,
de fapt, icoana era la fel precum o stiau, tonalitatea culorilor fiind neschimbata, doar sticla ce-o acoperea nu mai e
ra aceeasi. Pe luciul ei aparuse o dublura a Maicii Domnului din icoana, o imagine usor argintie, precum cea a
negativului unui film. Un fenomen nemaiintalnit. Cum a fost posibil? S-a cerut parerea oamenilor de stiinta. Cu
aparuta in mod inexplicabil pe interiorulsticlei chivotului este nefacuta de mana omeneasca, a fost prima concluzie. N-a trecut mult timp si egumenul Damian ii invita din nou la manastire pe cercetatori. Pe noua sticla ce
binecuvantarea mitropolitului, cercetatorii s-au lansat in descifrarea misterului. Pornind de la ideea ca ar fi un fals,
au analizat icoana, au examinat imaginea de pe sticla, au luat mostre de vopsea de pe cea dintaisi particule din
substanta depusa pe cea din urma si le-au studiat la microscop. Nici vorba de urma vreunei pensule! Imaginea
acoperea icoana, de data aceasta pusa la o distanta mai mare, se imprimase din nou chipul Maicii Domnului. Un an de zile le-a trebuit specialistilor ca, in urma unor analize amanuntite si a unor indelungi dezbateri pe marginea lor, sa-si decline competenta, afirmand ca, "deocamdata", stiinta nu poate explica fenomenul. Sticla pe care s-a
ea, spre inchinare. Se spune ca cei care au ganduri tulburi, cu greu se pot apropia de ea, o forta necunoscuta respingandu-isi facandu-i sa scoata tipete ciudate. In 1995, Sfantul Sinod alBisericii Ucrainene a hotarat ca cele
imprimat chipul Maicii Domnului, considerata icoana nefacuta de mana omeneasca, a fost inramata si depusa, si
doua icoane, Maica Domnuluisi "dublura" ei, sa fie trecute in randul icoanelor facatoare de minuni.
Ne inchinam la moastele aflate aici ale SF.CIPRIAN SI IUSTINA, si la icoane Apoi coborim la subsol unde ne inchinam la moastele SF.DUMITRIA. Ghidul ne-a sfatuit sa punem o intrebare sfintei pe o hartie, o dorinta si daca ne va fi de folos ...sfanta ne va raspunde...Plini de nerabdare, cu sufletele rascolite de multimea problemelor lumesti...am scris pe biletele...intrebari catre sfanta si le-am pus sub geamul care acoperea sfintele moaste
Ne oprim sa vizitam rapid,din cauza noptii care venise peste noi ,marea si frumoasa biserica a rascolnicilor,ne inchinam la moastele SFINTEI VARVARA si ale SF. Mitropolit MACARIE,precum si la o icoana facatoare de minuni a MAICII DOMNULUI.
Ne-am continuat drumul spre Goloseevo,unde aveam sa fim cazati pentru inca trei nopti.Aici este o mare manastire inca cu anexe in constructie.Intram printr-o poarta frumoasa avind linga ea inglobata si clopotnita.Linga intrare in dreapta se afla un mare pangar Toate constructiile erau din caramida rosie aparenta,fapt ce da o senzatie aparte locului.
Am mers la cazare si aici iar surpriza...camerele erau mari cu cate 10 paturi.Grupul nostru s-a imbogatit cu inca cinci doamne.Langa mine Cristina avea sa fie tulburata de discutiile despre cei demonizati.Dar prietena ei Ligia nu alasat-o.S-a sculat si a stropit-o cu aghiazma...ne-am rugat pentru linistirea ei si...somnul binefacator a venit.Mare eputerea rugaciunii si a iubirii
In biserica, ziua urmatoare aveam sa-l gasim pe perete, pe Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava.Aceasta si frumusetea slujbelor ne va face sa ne simtim acasa in momentele lungi care vor urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu