Suferinta

Sunt bucurii care-ntristează, 

Sunt întristări ce fericesc, 

Sunt zile fără de lumină 

Şi nopţi adânci ce strălucesc.

Sunt adevăruri ce doboară 

Şi sunt minciuni care ridică, 

Sunt împăraţi, atotputernici

Ce însă tremură de frică.

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă, 

Dar când s-au stins parcă n-au fost, 

Palate care nu pot ţine 

Cât o cocioabă adăpost.

Sunt oameni albi pe dinafară, 

Dar negri în adâncul lor 

Şi negri în afară, negri, 

Da-n ei de-un alb strălucitor.

Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea, 

Dar şi amaruri ce-ndulcesc 

Sunt nedreptăţi care îndreaptă, 

Dreptăţi care nedreptăţesc.

Sunt multe contradicţii, multe:

Sunt uri adânci ce nasc iubiri,

Sunt suferinţi ce-aduc lumină

Şi fericiri nefericiri!...

de Virgil Carianopol

Dar ne este frica de suferinta!Frica ca nu o vom suporta si vom huli, vom intoarce spatele, vom face toate acele lucruri pe care le-am dezaprobat la altii.Il admir pe apostolul Pavel.Ma vad in el, in el, asa cum a fost, am parcurs ca si el drumul Damascului prigonind si crezand ca fac bine...dar il iubesc pe apostolul Petru pentru ca s-a lepadat omeneste si tot omeneste a plans spunad "Da, Doamne , te iubesc! " Si suferinta lui a adus Lumina care il tine de milenii la portile raiului.Sa luam suferinta si sa facem din ea, asa cum spune Radu Gyr ,"Pod de aur,pod inalt"si vom avea lumina

Metanie 

Doamne, fa din suferinta,

Pod de aur, pod inalt,

Fa din lacrima velinta

Ca intr-un pat adanc si cald.

Din lovirile nedrepte

Faguri faca-se si vin.

Din infrangeri, scari si trepte,

Din caderi, urcus alpin.

Din veninul pus in cana

Fa miresme ce nu pier.

Fa din fiecare rana

o cadelnita spre cer;

Si din fiece dezastru

si crepuscul stins in piept,

Doamne, fa lastun albastru

si fa zambet intelept.