Banutii vaduvei

Ev. Marcu 12, 38-44

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: păziţi-vă de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi şi să li se închine lumea prin târguri; să stea în cele dintâi scaune în sinagogi şi în locurile cele dintâi la ospeţe; aceştia, care mănâncă văduvelor casele şi de ochii lumii îndelung se roagă, vor lua mai grea osândă. Şi şezând în preajma cutiei pentru adunat daruri, Iisus privea cum aruncă poporul bani în cutie; şi mulţi bogaţi aruncau mult. Venind însă o văduvă săracă, a aruncat doi bani, adică un codrant. Atunci Iisus a chemat pe ucenicii şi le-a zis: adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat în cutie mai mult decât ceilalţi; pentru că toţi au aruncat din prisosul lor iar aceasta din sărăcia ei a aruncat tot ce a avut, toată avuţia sa.

Astazi dimineata am fost la sfanta liturghie.Bucuroasa ca incepe foarte devreme,din pricini binecuvantate, am plecat din casa cand inca era noapte, am cumparat o paine si m-am urcat intr-un taxi sa ajung mai repede.Recunosc ca mi-a fost destul de greu sa plec din casa la o ora asa de matinala incat nu am putut decat sa ma spal pe dinti si sa ma imbrac.

In biserica insa erau atatia oameni incat m-am rusinat de lenea mea si precum fariseul m-am dus in fata,sa deranjez cat mai putin pe cei smeriti care stau la usa.

In cateva minute, cand am auzit evanghelia zilei, am inlemnit.Am crezut ca Dumnezeu mie mi-o trimite, ca sa ma vad asa cum sunt"fariseu in haine lungi si stand in scaunul din fata si in locurile cele mai bune la ospete." Nu asta sunt?Unde eram asezata  in acel moment?In primul rand!

Dar, Doamne(si cand deja spun"dar" ma indreptatesc si cad!) sunt atat de fericita sa vad tot, cu ochii larg deschisi, cu ei in lacrimi, cu ei in ras de bucurie, incat m-as lipi de icoana Maicii Domnului si stand acolo in genunchi as trai slujba.

Revenind la evanghelia zilei pot sa marturisesc ca m-am gandit de multe ori la acest fapt al milosteniei redate aici.Sa ni-l imaginam pe Iisus Hristos stand in preajma cutiei pentru adunat daruri si privind cum arunca lumea banii in cutie.Iisus Hristos stia desigur cat puneau oamenii in cutie:cei bogati puneau mult, ne spune evanghelistul Matei.

De multe ori ca si acestia si noi punem mult.Uneori punem mult pentru ca ne dorim sa aratam ca avem mai mult decat altii.Alteori punem mai mult pentru ca ne cunoastem pacatele si dorim sa platim pentru iertarea lor, considerand ca Domnul nu intelege viclesugul din inimile noastre.Alteori punem din rusinea de a nu se vede ca nu avem atat cat cred unii.Si asta tine de mandria noastra.

Punem in cutia milei si credem ca e darul nostru, uitam ca nimic nu ne apartine, totul e primit de la Dumnezeu.

O prietena imi povestea ca pregatind  un parastas pentru neamurile sotului ei, s-a tulburat de faptul ca  acestea vazand intentia ei buna in esenta, au inceput sa o impovareze cu liste mari, trecand pe lista inclusiv doua sticle de vin pentru sfantul altar si pentru coliva.Si a comentat asa cum facem de multe ori cu totii.Noaptea , inainte de parastas, l-a visat pe tatal ei, adormit intru Domnul(pe care vroia sa-l si pomeneasca cu ceilalti), tinand in maini doua sticle cu vin si spunandu-i:

-Tot ceea ce faci e bine, dar te chivernisesti la lucruri marunte, uitand ca Dumnezeu ti-le da pe toate.Iar micile, micile incercari pe care le ai, sunt ca sa vezi in rezolvarea lor puterea si iubirea lui Iisus Hristos, Mantuitorul.

Si a inteles ca nimic din ceea ce da nu e al ei, este primit in dar de la Dumnezeu, ea este doar un depozitar, nimic mai mult.

Dupa moartea lui Grig, maica Varvara mi-a spus ca trebuie sa fac milostenie, dar ca lui Dumnezeu nu-i place fala si ca Ioan Gura de Aur a zis sa transpire mana ta pana  dai bunutul cui ii trebuie. 

Nu stiam prea bine cine a fost Ioan Gura de Aur, dar am inteles imediat mesajul.

Stiam ca sunt vaduva si intelegeam ca Dumnezeu asteapta chiar banutul meu sa-l inmulteasca in lucruri folositoare celorlalti.Este si asta o responsabilitate.Apoi am luptat cu neputinta de a da tuturor celor care cer.Si e o lupta si asta! Si cu mahnirea de a constata ca unii folosesc ceea ce stiu despre mine, pentru a obtine mai mult.Si cu aspectul evident ca unii ar putea muncind sa se descurce mai bine decat asteptand ceea ce pot da eu.

Si cred ca e in asta o lupta duhovniceasca pe care trebuie sa o duc in taina inimii mele.Si daca voi lasa banutii mei sa cada usor fara sa zornaie, cel care ii va aduna ii va inmulti cu mai mult folos, iar  fapta mea va fi mai placuta.Si am mai inteles ceva,in "cutia milei" pot pune rugaciunea mea, pot pune lacrima mea pentru ei, pot pune sfatul meu mai de folos decat banii, pot pune iubirea mea neconditionata de nimic.

Multe m-au invatat oamenii trimisi in viata mea.Maria, prietena mea de la Lisabona zice asa:

-Cand nu ai nimic sa-i dai unui om care iti cere, sa spui asa"Doamne, Tu stii ca nu am nimic sa-i dau acestui om.Trimite-i Tu pe cineva care sa-l miluiasca, daca tu vrei asta!"Si Dumnezeu primeste ruga ta daca tu pui virgula si spui asa"daca Tu vrei asta, fie voia Ta!"

Si banutul nostru daruit cu smerenie si iubire, se va multiplica nu numai faptic dar si in inima Lui Hristos.Pentru ca e darul unui om care il iubeste pe Hristos si Il vede in mana intinsa spre el.

Asa, cu banutul vaduvei s-au  cladit biserici si manastiri, din truda si milostenia oamenilor simpli, iubitori de Dumnezeu, cu banutul vaduvei au fost hraniti alti orfani si niciodata, Dumnezeu nu il lasa pe cel milostiv nerasplatit pentru fapta sa.

Si spun sfintii parinti, ca tot ce daruim aici cu iubire deplina, devine o Biserica intreaga in lumea de Dincolo.