Imi amintesc aniversarile copiilor mei.Imi amintesc cum adunam din timp hainutele cele mai frumoase, cadourile cele mai asteptate, mancarea, prajiturile,torturile, curatenia in casa si bucuria lor si bucuria noastra.Port in bratele mele, in trupul meu toate trupusoarele lor, de la nastere si pana acum cand ma inalt pe varfuri ca sa-i sarut.Dar parca in zilele de aniversare iti manifesti iubirea si mai mult.
Ultima aniversare a Ruxandrei in familia noastra intreaga a fost la 18 ani.Grig i-a zis cu cateva zile inainte:
-Ruxandra, m-am gandit sa mergem undeva in afara tarii de ziua ta.Unde crezi?
-La Viena! a venit raspunsul ei spontan
-Nu- a ras Grig.La Balcic.
Nu am fost niciun pic dezamagite.Am dat Viena pe Balcic! Era primavara, inca se simtea racela iernii si tarmul marii era pustiu.Am iubit Balcic-ul desi era pustiu, chiar si pe strazi erau asa de putini oameni, dar totul arata ca un loc in care am mai fost candva.Am coborat pe faleza si acolo dintr-odata Grig s-a simtit nu prea bine,o tuse uscata il deranja, eu l-a privit pierduta, imi amintesc si acum sentimentul straniu de disperare pe care l-a avut cateva fractiuni de secunda vazand ca nu se simte prea bine.Dar totul a trecut la fel de repede cum venise, el s-a inseninat si eu am uitat.Dar stiu acum ca a fost ca o prefigurare a mortii lui si a durerii noastre pe care aveam s-o traim peste noua luni si de atunci continuu...
Am mancat la un restaurant frumos, unde meniul era in limba romana si am vizitat castelul Reginei Maria...
Castelul, numit si “Cuibul Linistit” este de fapt o vila cu pereti albi si acoperisuri de tigla rosie strajuite de un minaret. Este construit de-a lungul a trei terase si combina elemente ale stilului maur, stilului mediteraneean cu cel al caselor bulgaresti. Este foarte aproape de mare, fiind despartit de aceasta doar de faleza. A fost locul preferat al Reginei Maria, in care aceasta a locuit, tocmai de aceea ramanandu-i denumirea de “Castel”. Ne-a surprins atat de mult interiorul Castelului extrem de modest, peretii varuiti in alb, usile masive din lemn sculptat, pastrate din perioada Reginei. Au mai fost pastrate din acea perioada si cateva obiecte: dulapuri sculptate si pictate, oglinzi, scaune si un semineu. Baia de marmura, cu cada ingropata in piatra, cu chiuveta si masuta de toaleta au fost pastrate intacte. Pe toate obiectele se afla explicatii care spun ca respectivul a apartinut Reginei Maria.Este ceva extraordinar in acel loc, e ca si cand Balcicul lui Ion Pillat a ramas incremenit in timp:
Balcic, nostalgic cum e luna,
Albind peretii râpelor pustii,
Podind pe valuri licarite bruma,
Veghind cu basme moarte vremuri vii.
Balcic, încins cu ziduri de cenusa.
Balcic, cuprins cu murmur de fântâni,
Încununat cu ceruri de brândusa,
Împodobit cu semne din pagâni,
Cu dealurile surelor camile,
Cu case vechi: încremenite oi,
Balcic, pastorule din alte zile,
Cobori pe tarmul biblic pân. la noi.
Cetate mai batrâna decât mortii,
Loc sfânt, ca tineretea de senin:
Migdalii sa-nfloreasca pragul portii
Când în lumina ta ma-nchin.
Ne-am inchinat la Balcic cu mandrie ca Regina Maria a fost a noastra si a lasat dovada finetei ei si educatiei ei, ca si cand a imprumutat cu drag poporului nostru ceva din insasi fiinta ei.
Azi mi-am adus aminte ceva din aniversarea Ruxandrei de la 18 ani.Si mi-am adus aminte asta pentru ca azi, Dani, fetita prietenilor mei, ar fi implinit 21 de ani.
Intr-un fel ea s-a oprit la 16 ani.A ramas adolescenta frumoasa si indragostita si dulce de numai 16 ani.Si totusi pentru mine,Dani, an de an, mai adauga o floare in buchetele ei delicate.
Azi am insotit-o in biserica.Azi am imbratisat-o in imbratisarea data mamei ei si tatalui ei, prietenii mei dragi:Maria si Nicolae, in vesnica pomenire tinand in maini coliva facuta pentru ea de parintii ei ca pe un tort de aniversare.Azi am plans pentru toate acele lucruri pe care le-a trait de aniversari bucurandu-se lumeste ca un copil foarte iubit.Nu am plans pentru ceea ce Dani nu a trait aici, pentru ca am inteles ca Dumnezeu a randuit pentru ea ceva mai bun decat ar fi putut trai.
Am plans pentru toate acele lucruri de care nu stim sa ne bucuram, sa multumim lui Dumnezeu
Am plans si am multumit lui Dumnezeu pentru ea, ca le-a daruit-o parintilor ei fie si numai atat, pe ea, cel mai frumos si delicat copil blond din univers(copii mei sunt bruneti, pot spune deci asta!), pentru ca stiu cata iubire le-a daruit si stiu cat de mult au iubit-o ei.
Am fost la cimitir tinand-o in brate pe Daria, fetita pe care ei o cresc acum, ghemotocul lor brunet si afectos, acesta a intins manuta la vasul cu coliva la vesnica pomenire, atenta, linistita si am ascultat cu totii cu lacrimi in ochi cum Parintele dintr-o data, izbucnind din inima, canta''Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le".Si in tot plasul nostru a izbucnit speranta ca pomenirea ei din neam in neam dupa noi o va face Daria , Dumnezeu nelasandu-ne niciun moment singuri.Si intelegand iar ca Dani a reusit, a invins moartea si a inviat cu dreptii in Imparatia lui Dumnezeu.Si ii dorim la aceasta aniversare, cu iubire si lacrimi :Un Rai frumos, Dani!
inima in culme de chin a inflorit plina de vinul Iubirii , te iubim , Dani
RăspundețiȘtergere