Examen

Gata.Am fost la scoala.V-am povestit acum catva timp ca am fost la scoala.Am parcurs patru module  si astazi am finalizat cursurile cu examenul.Aseara tarziu eram in pat cu toate  cele patru carti si cu cele patru lucrari pe care trebuia sa le sustin astazi.Astazi ma bufneste rasul pe seama mea, dar aseara eram atat de ingrozita de examen, incat am tot citit, fara sa ma mai intreb daca acele lucruri imi vor folosi la ceva.Am o varsta la care, profesional, o schimbare este exclusa, iar in ceea ce lucrez acum, a pune in practica ceva din ceea ce am invatat ar fi sinucidere profesionala sau cum zice romanul"a-mi da foc la valiza".Dar sigur imi va folosi in mii de alte feluri.

Am stat de vorba cu tinerii(v-am spus ca eram cea mai in varsta din grup!), nimeni nu a reusit sa-mi spuna pe nume, nici macar lectorii deja obisnuiti cu cursanti de toate varstele.In zile dinainte de examen, jumatate din cursanti au sunat si m-au intrebat daca nu vreau sa fac echipa cu ei,pe langa grupa in care deja eram, toti incercand cumva sa ma ajute, considerand ca imi va fi cel mai greu sa ma descurc! Eu insa am ramas cu grupa mea! Trei barbati, doi foarte tineri, de varsta fiului meu si unul ceva mai matur, dar oricum mai tanar ca mine.

Duminica i-am ordonat si adunat la mine la birou! Le-am facut cafea, le-am dat un spatiu cu caldura si iubire si am lucrat impreuna...una din teme am finalizat-o eu cu o contabila chiar mai mare decat mine! Recunosc ca se uitau la mine deja...cu mirare si inceput de consideratie.

Ieri am citit!

Azi dimineata la prima ora, iar pe intuneric, eram in biserica! M-am rugat la Mantuitor! Pentru toti, chiar si pentru mine, examenul parea un lucru simplu, dar...eu stiu ca nimic nu e cum pare!! M-am rugat la Mantuitor si la sfintii nostrii ocrotitori ale caror moaste sunt in biserica.Dupa slujba am ramas putin si am luat binecuvantarea Parintelui! Am plecat cu crucea sfintiei sale, mare, pe mine:din cap pana la pamant!

Si am intrat la examen!Ghiciti cum a fost?

Tinerii cu care am facut echipa erau atat de incantati incat ziceau mereu:

-Super!

Si au batut palma cu mine!

Rad! Eu femeia matura batand palma  cu tinerii. Invingatori! Cea mai buna echipa!Eu nu am niciun merit!Dumnezeu a pus in gura mea cuvintele, a limpezit mintea mea si.... a pus in ochii si inima celor care ne-au evaluat, ganduri bune.Sa va mai spun ce note am luat?Ce sens are? A fost un triumf!

A fost lucrarea lui Dumnezeu cu noi toti: cu mine ca sa vad iubirea Lui pentru mine, cu ei, cu tinerii,ca sa vada ca indiferent de varsta omul trebuie sa munceasca, sa se straduiasca sa-si inmulteasca talantul(spun la singular, pentru ca eu nu cred ca am mai mult de unul, dar multumesc pentru ceea ce am primit), dar si pentru ca sa ajunga la ei cuvantul lui Dumnezeu, atat cat pot eu transmite, pentru ca tot acest timp al cursurilor si al examenului l-am folosit ca sa le spun acele lucruri pe care din pacate mie nu mi-le spunea nimeni si care poate ar fi schimbat viata mea, despre prezenta la biserica, despre frumusetea slujbelor, despre sfanta impartasanie, despre spovedit, despre alegerea numelor pentru copii...cu unul din profesorii examinatori cu care am stabilit deja o actiune despre care va voi povesti intr-o zi...Pentru fiecare dintre noi, Dumnezeu a avut ceva de facut, aratandu-ne intr-un mod atat de placut, ca  munca este un prilej de bucurie dumnezeeasca.

Si in acest context, va spun ca am citit astazi  un articol deosebit de frumos al parintelui Staniloae in care ne spune ca munca este una din poruncile lui Dumnezeu,plecand de la faptul  ca in Geneza ni-se spune"Si a luat Domnul Dumnezeu pe Adam si l-a pus in gradina Edenului ca s-o lucreze si s-o pazeasca. Si a poruncit Domnul Dumnezeu lui Adam, zicand: Din toti pomii gradinii vei manca. Dar din pomul cunostintei binelui si al raului sa nu mananci, fiindca in ziua in care vei manca din el, vei muri" (Gen, II, 15-17) si atragandu-ne atentia ca Dumnezeu, inainte de a o face pe Eva din coasta lui Adam, il pune pe Adam sa munceasca si aceasta, chiar  inainte de a manca.

Dumnezeu binecuvanteaza munca omului"Deci, spune parintele Staniloae, nu munca reprezinta blestemul rostit de Dumnezeu asupra omului (Gen. III, 17-19), ci osteneala ce se adauga la ea, pe de o parte din pricina ca natura isi da dupa cadere mai anevoie rodul ei, pe de alta din pricina ca omul in starea de pacat sau de egoism si de lene in care a cazut, simte prea mult greutatea muncii. In fiinta ei asa cum a fost randuita de Dumnezeu, munca nu e ceva greu, dimpotriva ea e impreunata eu veselie, asa cum se veseleste poporul Israel la seceris (Isaia IX, 3). Dar si sudoarea si osteneala care s-au adaugat la munca prin caderea in pacat, primesc pentru crestin un rost pozitiv, intrucat tin in frau si slabesc patimile si poftele egoiste.''

Porunca divina si lege fundamentala este munca si in decalog, spunandu-se ca dupa modelul lui Dumnezeu"Sase zile sa lucrezi si sa faci toate lucrurile tale" (Exod II, 9).

O, cate invataturi frumoase are intreaga Scriptura despre munca, munca te determina sa-ti foloseti talantii dati si sa ti-i inmultesti, munca, te ajuta sa implinesti porunca iubirii, pentru ca din roadele muncii poti ajuta si pe altii, munca te fereste de pacate, pentru ca obosit dumnezeeste dupa munca nu mai pacatuiesti judecandu-l pe altul, munca fizica e pe acelasi plan cu munca intelectuala, cu nimic mai prejos...

"Ca un corolar al tuturor punctelor insirate, dar si din cuvintele Scripturii si ale Sf. Parinti, rezulta ca munca este o datorie inevitabila, dar si o mare cinste pentru om. E o datorie catre Dumnezeu, catre sine si catre semeni. In acelasi timp, ea imbraca pe om in cea mai inalta demnitate. Caci insusi Dumnezeu lucreaza. Omul care munceste imita pe Dumnezeu, continuand creatia, intrucat scoate din natura bunurile puse de Dumnezeu in ea in stare virtuala, si participand la activitatea proniatoare a lui Dumnezeu, intrucat contribuie la intretinerea vietii sale si la intretinerea semenilor sai."

pr. prof. Dumitru Staniloae