Radeam inainte de moartea lui Grig.Radeam mult.Povesteam cate ceva si nici eu nu puteam sa-mi inteleg vorbele de ras.Grig, radea de dragul meu si Ruxandra asemenea.
Dupa moartea lui nu am mai ras la fel.Desigur inca rad.Ma amuza o multime de lucruri...Imi amintesc, dupa moartea lui Grig, mult timp, in casa mea, nu am mancat decat portocale.Nu puteam altceva.Stateam ca si moarta, amortita langa Ruxandra si o intrebam:
-Tie iti este foame?
-Nu! imi raspundea.
- Nici mie.Eu nu pot sa ma spal!-ii spuneam
-Nici eu! imi marturisea ea
Si atunci m-am gandit ca probabil voi pierde si controlul asupra mintii si mi-am amintit de iepurasul de ceata!
Sa va povestesc! Intr-un an de Paste,prietena mea, Ina ne-a daruit niste iepurasi de ceara si noua, dar si unei surori a ei mai ciudate.Sora a privit iepurasul si a zis cu seriozitate:
-Da, e frumos.O sa-l manac!
-Doamne fereste, cum sa-l mananci?E de ceara.-i-a spus aceasta!
Mult timp am ras de scena.In zilele despre care va povestesc, am inceput sa radem cu lacrimi:
-Am sa mananc si eu iepurasul de ceara!Am sa inebunesc si eu!
Nu am inebunit! Oricat am suferit pentru moartea lui, am stiut ca nu-mi pot permite sa inebunesc, ca daca eu fac asta, atunci cine va face parastasele, cine se va ruga pentru sufletul lui, cine il va scoate din iad, cine ii va creste si indrepta copii?Nu mi-am permis luxul de a inebuni, de a suferi lasandu-ma prada depresiei.Nu am luat niciodata niciun medicament.Dumnezeu mi-a daruit langa mine preoti si maici.Iar eu am deschis urechile larg si inima mea netaiata imprejur pana atunci.Si am primit in mine cuvintele.Si m-am indragostit de sfintele slujbe.Si am invatat sa vorbesc cu Dumnezeu.Precum copii.Nu poti, desigur, nu poti sa vorbesti usor cu Dumnezeu.Ma vad plina de pacate si plang pentru ele.Pana acum de curand ma spovedeam scriind in dreptul pacatelor mele cuvantul Inainte, ca sa marcheze trecutul, acum o fac doar accidental, pentru ca foarte rar imi mai amintesc cate ceva.Am uitat, in noaptea in care Grig a murit am uitat mult din viata noastra.Am uitat si bucuriile dar si pacatele, am uitat oamenii care au fost in viata noastra mai putin prezenti, colegii de scoala...cadourile primite sau facute...
Stiu doar cateva cuvinte, dar stiu sa-l strig.Nu este acest lucru cel mai important? Nu asta face copilul prima data invatand sa spuna "mama"?Strigam.Cand ne e rau.Cand suntem suparati.Cand suntem in paguba.Cand suntem fericiti.Strigam.Spunem "Doamne" si El in mod minunat ne aude.
Adevarata cauza a depresiilor, a suferintelor sufletesti, spun Sfintii Parintii este trufia, mandria.
Ca atare, pentru a scapa de depresia nevrotica,de intristarea lumeasca trebuie sa ne straduim sa dobandim smerenia.Sigur, ne luptam cu frustrarea,intre dorinta noastra lumeasca si ceea ce primim de multe ori e o diferenta atat de mare incat traim amaraciunea, intristarea.Dar daca vom spune"Fie voia Ta, Doamne, in toate!" si chiar vom crede asta, vom primi totul cu seninatate.
Am prieteni incercati puternic de Dumnezeu, cu boli, cu moartea celor dragi si cred ca nimic nu e mai dureros decat moartea copilului tau, inca copil, dar acceptand hotararea lui Dumnezeu, au invatat sa rada, sa traiasca frumos, privind spre oameni si ochii lor s-au deschis duhovniceste si inima lor si limba lor s-au imbogatit cu cuvinte pe care nu le stiau, cuvintele iubirii crestinesti, dezinteresate.
Si eu rad cu ei! Si doar cu ei si fata mea,pot rade, acest ras nou al vietii mele.
Suntem impreuna la slujbe, citim impreuna aceleasi lecturi, facem impreuna aceleasi fapte ale milosteniei, ne rugam impreuna.Participam impreuna la acelasi maraton, fuga de intristarea lumeasca.
Nu suntem perfecti, sau mai degraba, eu nu sunt, dar asa cum spun mereu, ne-am pozitionat abia acum corect si ne tinem strans de mana sa nu ne pierdem, cand unul cade, nu-l trage pe celalalt dupa el, pentru ca ne iubim prea mult, abia acum stim ca iubirea nu inseamna numai acest prezent.
Pastram in inimile noastre minunatele si marile cuvinte ale Sfantului Apostol Pavel: Pururea bucurati-va, neincetat rugati-va. Intru toate multumiti, caci aceasta este voia lui Dumnezeu intru Hristos Iisus pentru voi (Tes 5, 16).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu