sâmbătă, 15 iunie 2019

Mosii de vara cu tei infloriti si nuc/ 15 iunie 2019

  In ziua aceasta de mosii de vara,simt in insasi oasele mele, in carnea mea,in sangele meu, truda femeilor din neamul meu  facuta de sute de ani.E ca si cand ele, femeile acestea :mama mea, soacra mea, bunicile mele, matusile si strabunicile si stra-stra-bunicile mele, toate se trudesc prin mine insami. 
Cand m-am nascut eu, amandoi bunicii mei erau deja adormiti ca toti strabunii lor, asteptand Invierea...in cimitir crucile lor erau cinstite de tot satul.
Nu mi-am cunoscut decat bunicile, Dumitra, mama mamei mele si Rada- mama tatalui meu.
Pe Dumitra am vazut-o mai rar datorita unor conflicte de familie, dar mi-o amintesc perfect, subtirica , mica , delicata.
-Doina, tu semeni cu mama mea! mi-a spus intr-un timp mama si de atunci, ea, bunica aceasta tacuta si trista,mi-a fost tare draga, desi  nu-i stiam mirosul sanului plin de zahar candel , asa cum il stiam pe-al bunicii Rada...
De la bunica Rada, mamare cum ii spuneam noi, stiu rugaciuneaTatal Nostru. Ea m-a invatat! Femeia cu doua clase ... imbracata in iei si fote negre...legata la cap cu basmaua la ceafa...bunica care avea in san zahar candel si brate largi pentru imbratisari... Ne-a iubit pe noi , nepotii ei, nu pentru ca eram minunati, ne-a iubit pentru ca eram ai ei si pentru noi ar fi rasturnat universul. O femeie apriga , demna, care zicea:
-Daca sunt batjocorita, si Dumnezeu sa zica"Stai, Rada!" ma mai reped  odata!
Povestile despre ea le voi transmite mai departe nepotilor mei, pentru ca  mamare Rada , chiar a fost un personaj extraordinar al familiei noastre...si poate de la ea am preluat iubirea pentru nepotii mei...
Nu stiu exact ce imparteau ele in acesta zi, dar cred ca imparteau exact ca toate femeile din satele lor din Oltenia,in strachina din lut, ciorba de pasare crescuta pe batatura si aleasa dintre cele mai frumoase, cu taietei de casa , acrita cu bors si dreasa cu leusean si ou purtand in culoarea lui culoarea soarelui ...si paine coapta de vatra, cozonac cu nuca si o ulcica cu vin ... Si negresit pe tava lor de impartit trebuie sa fi fost cirese din ciresul din curte legate de toarta canutei  si flori din gradina ...
Acelasi lucru il pregatea si soacra mea... De la ea am invatat sa impart! Dar imi imaginam ca voi imparti abia la batranete...
Desigur nu sunt o femeie tanara!
Aseara cineva vorbind despre mine, in prezenta mea a zis exact asa" Baba"... si ma gandesc ca desi nu-i un cuvant frumos si nici politicos sa spui asa despre o femeie, cuvantul reflecta realitatea...
Dar niciuna din prietenele mele nu are transferat pe umerii ei povara aceasta... sotul...parintii...nepoata...neamul...
Stie Dumnezeu ca umerii mei sunt puternici si tot de la El este si forta cu care ma scol si fac singura ceea ce toate femeile fac in aceste zile...
Din totdeauna in acesta zi am ales sa impart cu mana mea !Este desigur mult mai greu,dar cred ca asa trebuie sa fie!
Aseara m-am culcat undeva la ora 1 si m-am trezit la 4 si jumatate...la ora 7 deja imparteam .

Pentru Grig am ales sa impart unui cersator excentric pe care el l-a cunoscut si pe care Grig il miluia...lui Tudorica! I-am dus pachetul cu mancare calda la un magazin alimentar unde imi spusese sa-i duc si lui ceva ,vanzatoarea l-a primit , deosebit de amabila, dar eu am ramas putin trista ca nu i-l dadusem personal si ma gandeam ca poate nu va mai trece pe acolo... era treaz la acea ora si mi-a aparut in  drum meu spre  biserica. Cat de mult m-am bucurat!" Mai fericit este a da decât a lua"(Fapte 20, 35).  Mi-s-a umplut sufletul impartind...Cu dor am impartit!
Dimineata am fost la liturghie! Cum as fi putut lipsi, pentru ce motiv?Cine sa-i strige si pe ei? Cine sa-L roage pe Dumnezeu?
Apoi am revenit acasa si am continuat sa impart ...
Respect traditia"aburului"in casa , macar partial... si impart in tava mostenita de la mama mea, tava pe care mama o avea de la  bunica Dumitra... Am impartit pentru toti, sper ca niciunul sa nu fi fost uitat.
Acum am terminat, aproape am terminat...Mai aveam totusi ceva de facut
Am asezat  pe tava mamei,  un vas frumos pentru prietena mea si cateva bomboane... desigur nu asta e tot ce ii voi imparti...Dar am dorit ca din ceea ce eu aveam in cutiile mele cu lucruri frumoase, sa aleg ceva si sa-i daruiesc astazi prietenei mele, cescuta si farfurioare din portelan fin, pentru mama mea cu neamul ei  de femei ... stiu ca mama s-ar fi bucurat sa o cunoasca si i-ar fi recunoascatoare pentru iubirea si prietenia pe care mi-o poarta, pentru ca ma viziteaza si imi aduce flori si mai ales pentru ca ma iarta cand ii gresesc ...
Concluzionand, am impartit doar ceea ce eu insami m-as fi bucurat sa primesc!Nu am facut nicio economie la nimic si cred ca asa au procedat totdeauna femeile din neamul meu.Nu m-am gandit decat la ei /ele, la toti! I-am purtat in mintea mea, in inima mea toata acesta saptamana de alergat, cumparat, adus in casa, gatit, si acum impartit...si m-am gandit nu la ceea ce le-ar fi placut lor, ci la ceea ce i-ar fi placut lui Dumnezeu: si cersatorul excentric de dimineata , dar si doamna draguta si eleganta care este prietena mea!Pentru ca pe amandoi ii iubeste Dumnezeu!
Sunt obosita, inca nu am ajuns la cimitir, o voi face probabil dupa ce se va mai duce din caldura de afara...
 Ma odihnesc un pic ...eu cred ca mie insami imi impart daruind ceea ce iubesc, bucati de suflet, bucati din cerul pe care atat de mult il iubesc ... 
Si, uite asa, lucrurile acestea pe care le daruim," impartim" ne-au ajutat sa ne fie dor frumos de cei plecati Dincolo, ne-au ajutat sa facem rugaciuni scurte, dar puternice, pentru ei si mai ales ii ajuta pe ei, pentru ca pentru ei, cerem mila lui Dumnezeu!Si toti cei care primesc spun "Dumnezeu sa primeasca si Dumnezeu sa-l ierte!"
Maine sunt Rusaliile, Pogorarea Duhului Sfant!
Cred cu tarie ca aceste rugaciuni si cele care se vor spune maine pe frunze de nuc si tei, frunze asemanatoare limbilor de foc, pot aduce Duhul Sfant peste ei, le pot usura suferinta  chiar si in iad daca ar fi ...
 Cred cu tarie ca oriunde ar fi, Dumnezeu este cu ei, ca nu-s parasiti si tocmai pentru ca Dumnezeu este cu ei, aude rugaciunile comune, ale celor care dau,si ale celor  care primesc si uniti in speranta iertarii, dragii nostri cu intreg neamul nostru pot trai si Bucuria mantuirii! 
Dumnezeu sa primeasca tot ce au impartit crestinii ortodocsi azi si  sa-i ierte pe cei adormiti cu nadejdea Invierii !





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu