miercuri, 12 iunie 2019

Egiptul in lumina vesniciei /partea a doua





 A treia zi .Spre Wadi EL Natroun.

Am plecat spre deşertul din nord-vestul Egiptului, în Wadi-El-Natrun, una dintre cele trei zone ale faimosului pustiu, cuprinzând Kellia, Scitia şi Nitria, unde, pe la sfârşitul secolului al III-lea, au apărut simultan primele forme de viaţă monahală din lume.
Se spune că, traversând un braţ al Nilului şi ajungând în deşertul Shihet (în graiul copţilor), Wadi-El-Natrun (în cel al arabilor), Mântuitorul Iisus a binecuvântat locul şi i-a spus mamei Sale aceste cuvinte: „O, Maica mea, să ştii că în acest deşert vor locui mulţi călugări, asceţi şi nevoitori, şi toţi aceştia Îi vor sluji Domnului, asemenea îngerilor!“.
 Tot aici au fost trait  sfinţii părinţi despre care se vorbeste in  „Patericul Egiptean“.
 În prezent, Wadi-El-Natrun este considerată a fi un fel de reşedinţă a Patriarhiei Ortodoxe Copte a Alexandriei şi Egiptului. Nitria a fost fondată ca zonă monastică de către Anba (abba) Amun (vieţuitor din secolul al III-lea) şi s-a păstrat datorită faptului că a fost mereu populată de călugări. Aglomeraţia din Nitria l-ar fi determinat pe Abba Amun să creeze o a doua zonă monastică aflată la doar 18 km, numita Kellia. Acesta este unul dintre cele mai importante locuri arheologice creştine din lume, unde au fost descoperite nu mai puţin de 1.600 de edificii construite pe o suprafaţă de 100 kilometri pătraţi, într-un răstimp de doar 300 de ani.

Am strabatul distanta pana la primul popas, citind impreuna cu parintele diacon si ghid,  rugaciunile de dimineta ...

 Primul loc de inchinare manastirea El -Surian



Aici stiam ca vom găsi copacul Sfântului Efrem Sirul şi părticele din mai multe moaşte de sfinţi,
 Am gasit  un mare ansamblu monastic, simplu si totul culoarea nisipului ars de soare...
Ne-am descaltat si am pasit in biserica cu sfiala...peretii cu pictura curatata de vremuri ,cu icoane putin vizibile ...










Am patruns in pestera in care a vietuit sf Paisie cel Mare, unde legase o sfoara de care isi agata parul ca nu cumva sa adoarma la rugaciune ...






Tradiţia mai spune că, pe vremea când vieţuia în peştera din interiorul bisericii Mănăstirii Deir-El-Sourian, Sfântul Paisie cel Mare a fost vizitat de Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos. Atunci, din preaplinul inimii sale, a făcut un gest mai puţin întâlnit în deşert, acela de a spăla picioarele musafirului său! Imediat ce a şters picioarele Domnului şi după ce a plecat, Paisie a băut cu mare poftă apa sfântă din ligheanul în care a spălat picioarele Sale… Şi tot tradiţia spune că de îndată s-a făcut începător al vieţuirii cele supraomeneşti, exact aşa cum suna profeţia pruncului Iisus când a trecut cu familia sfântă prin aceste locuri.




Trapeza
si iar pestera sf Paisie in care am revenit ca atrasa de un magnet.Alături de Sfântul Ioan cel Scund, vrednicul de pomenire Paisie a gustat din experienţa unică a vieţuirii într-o peşteră săpată de mână omenească, în acest subsol al bisericii mănăstirii  Deir-El-Sourian.
Afara am vazut  si copacul sf Efrem Sirul.

Parintele care ne-a fost ghid in interiorul Manastirii Sirienilor a povestit ca, venind Sf Efrem Sirul in vizita la Sf Paisie cel Mare, a infipt toiagul sau in nisip, la intrarea in pestera.

Apoi a petrecut o saptamana in convorbiri duhovnicesti cu Sf Paisie ( in ce limba se intelegeau? La intalnirea cu Sf Vasile cel Mare, ca raspuns la cererea Sf Vasile, pentru a putea comunica, Sf Efrem a primit pe data de la Duhul Sfant darul de a vorbi in greceste, limba pe care n-o stia pana atunci).
La plecare, toiagul Sf. Efrem era infrunzit, prinsese radacina si s-a inaltat copacul acesta care de 16 secole poarta marturia vizitei Sf Efrem Sirul in zona monastica a pustiului egiptean.


Drumul nostru a continuat in pustiul inmiresmat al Egiptului si cu ajutorul sfintilor am ajuns si la  Manastirea sf  Paisie Cel Mare



Mănăstirea coptă ortodoxă „Sf. Paisie cel Mare“ se află într-o zonă deosebit de frumoasă, cu un potenţial turistic imens, recunoscută la scară planetară. Această zonă este un tezaur ce adăposteşte „diamante“ de mult preţ pentru credincioşi. În Mănăstirea Sfântul „Paisie cel Mare“ se găsesc moaştele Sfântului Paisie cel Mare.De jur împrejur, totul este împânzit de nisip.



Ne aflăm în partea vestică a deşertului Sahara şi, cum era şi firesc, în astfel de condiţii vitrege, pentru oricare pelerin, mănăstirea pare mult mai aproape de miracol, decât de realitate. Pe bună dreptate, această mănăstire poate fi considerată o adevărată oază cu vestigii istorice şi culturale de mare importanţă, ce deschide un orizont în spiritualitatea creştină.
Ales de Dumnezeu
Cuviosul Paisie cel Mare, a cărui pomenire se face la 19 iunie, potrivit calendarului ortodox, sau Anba (Abba) Bishoy (Pishoy) cum îi spun creştinii copţi, s-a născut pe 8 abib (15 iulie, după calendarul nostru), în jurul anului 320, după Hristos, într-un orăşel din Delta Nilului. Orăşelul în care a văzut lumina zilei se numea Shansa sau Shensa, din provincia Menoufeya, părinţii săi fiind „cinstitori de Dumnezeu, învăţaţi în credinţa lui Hristos, având multă bogăţie şi împodobiţi cu străluciri, care au învăţat cu silinţă şi pe fiii lor întru sporirile cele dumnezeieşti şi omeneşti“.
Întrucât tatăl a murit de tânăr, Paisie, alături de fraţii lui, a rămas în grija mamei sale, care era foarte tristă. Atunci, un înger i s-a arătat în vis acesteia, transmiţându-i un mesaj divin: „Domnul vrea să-i dăruieşti unul dintre copiii tăi, ca să-i servească Lui“. Plină de smerenie, dar şi de teamă, femeia i s-a adresat, rostind cuvintele: „Doamne, ia-l pe care vrei tu!“
Şi atunci, îngerul l-a luat de mână pe Sfântul Paisie, spunând: „Pe fiul tău, Paisie, l-a ales Domnul, ca să slăvească şi să laude sfânt numele Său cel lăudat în vecii vecilor; acesta este plăcut lui Dumnezeu“. Fiind mic şi foarte plăpând, mama sa i-a cerut îngerului să aleagă altul care să se poată achita de toate sarcinile pe care i le va da Domnul, însă „el este cel ales de Dumnezeu, iar puterea Sa în cei slabi se arată!“, a replicat îngerul.
Când a împlinit 20 de ani, Paisie a luat calea pustiului Sahara, locul său de nevoinţă fiind la început Mănăstirea Shiheet (sau Scete). Alături de un alt novice, cel care avea să devină Sfântul Ioan cel scund (Yehness, în graiul copţilor), tânărul Paisie a fost luat în ucenicie de Sfântul Pamvo (Anba Bamouyah sau Pambo ori Bemwah, prăznuit în calendarul nostru la 18 iulie).
Sfătuit de învăţătorul său să nu se uite la faţă de om, Paisie a petrecut trei ani neuitându-se în sus, ci ţinând întotdeauna capul plecat.

În perioada cât a stat aici, se spune că, Sfântul Paisie ar fi găsit manuscrisul original al Profetului Ieremia. Din acest motiv i s-a atribuit numele Paisie Ieremianul.

Când învăţătorul său a fost chemat la ceruri, Paisie a cerut Domnului să-l îndrume spre ce va face în continuare. Şi Domnul i-a trimis un înger care i-a îndreptat paşii către mănăstirea ce-i avea să-i poarte numele.

Zi şi noapte, Sfântul Paisie se îndeletnicea cu postul şi rugăciunea, meditând la Legea Domnului. Aşa se face că, ani buni, s-a dedicat organizării acestei mănăstiri, cu ajutorul călugărilor şi asceţior de aici. Bunul său renume avea să depăşească graniţele Egiptului, făcând ca el să fie vizitat de mulţi pelerini, printre care şi Sfântul Efrem Sirul, sosit aici tocmai din părţile Siriei.

Alături de Sfântul Ioan cel Scund, vrednicul de pomenire Paisie a gustat din experienţa unică a vieţuirii in pustie.

În anii 407-408, când triburile de berberi au invadat aceste locuri, Sfântul Paisie a părăsit zona, stabilindu-se în muntele Ansena. În Antinoopolis (o localitate situată lângă oraşul Mallawi, căruia astăzi arabii îi spun Deir-El-Barsha) el avea să-l întâlnească pe Sfântul Paul de Tammah (căruia i se mai spune Tamweh sau Tamwa). Cei doi stâlpi ai spiritualităţii din pustia egipteană aveau să locuiască împreună, şi buna lor frăţietate duhovnicească avea să facă astfel încât ei să rămână nedespărţiţi, Dumnezeu promiţând că vor rămâne pe veci alături.

Cuviosul Paisie s-a mutat la ceruri în anul 417. După persecuţii, creştinii de atunci au luat cele două trupuri şi le-au aşezat în Mănăstirea „Sfântul Paisie“.
Asemenea Mănăstirilor Sfântul Macarie cel Mare, Baramous (Romanilor) şi a Sfântului Ioan cel Scund, această sfântă mănăstire a avut de suferit de pe urma celor cinci atacuri ale berberilor. Conducătorul lor a ordonat distrugerea acestor mănăstiri pe vremea patriarhului Andronic (616-623). Când a luat sfârşit ofensiva berberilor, patriarhul Veniamin I (623-662) a reconstruit aceste sfinte mănăstiri. Practic, în secolele VIII-XI, majoritatea mănăstirilor din zona Wadi El Natroun au fost reconstruite sau restaurate. Moaştele celor doi „corifei“ ai creştinismului ortodox vor fi strămutate de la Alexandria în Wadi-El-Natroun, abia în secolul al IX-lea. Trupul intact al Sfântului Paisie se păstrează şi astăzi lângă moaştele Sfântului Paul de Tammah.

Sfântul Paisie a trăit în vremurile de „aur“ ale creştinismului, între 320-417, după Hristos. A dus o viaţă ascetică deosebită, asemănătoare cu cea a îngerilor. A dat dovadă de dragoste faţă de semeni şi simplitate. A săvârşit mari minuni, atât în viaţă, cât şi după. Despre Sfântul Paisie se spune că a fost unul dintre acei puţini pentru care Dumnezeu ţinea lumea în timpul său, fiind supranumit „Marele Părinte al deşertului“. Este destul de greu de spus dacă Sfântul Paisie a ales acest spaţiu pentru nevoinţă sau deşertul l-a ales pe el. Cert este că a dat acestui spaţiu propria-i identitate.

sursa https://ziarullumina.ro/documentar/acasa-la-sfantul-paisie-cel-mare-56667.html






























Sf Paisie

mare bucurie pentru un monah sa fie alaturi!





dar si pentru un mirean







am vizitat si un muzeu





















Am lasat in urma manastirea sfantului Paisie si am continuat drumul spre Manastirea El Baramous

















La Mănăstirea El Baramous se află moaştele Sfinţilor Maxim, Dometie, Moise Arapul sau cel Negru şi ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

















Moise era un fost scalv, alungat de stapanul sau pentru firea lui rea si pentru viata talhareasca. Etiopian de origine, a fost vataf de talhari in Nitria, vestit pentru omorurile sale si pentru forta sa fizica. S-a facut calugar la varsta deplinei maturitati si a fost ucenicul lui Isidor Preotul. In Lavsaicon, Paladie ne instiinteaza ca odata Moise a legat patru talhari ce ii intrasera in casa dupa ce se facuse calugar. I-a luat pe toti in spinare si i-a dus la biserica, supunandu-i judecatii fratilor sai crestini. Toti patru talhari, dupa ce au fost eliberati, recunoscandu-l pe Moise cel oarecand seful bandei lor, au ramas si s-au calugarit!

Avva Moise a suferit mucenicia de la navalitorii pagani pe la anul 375. Stia ca vin barbarii, si-a anuntat ucenicii sa fuga, dar el a ramas ca sa se indeplinesca cuvantul Domnului: ” Cel ce ridica sabie, de sabie va pieri!” . Dupa moartea sa si a celorlalti sase ucenici care au ramas langa el, un alt ucenic care se ascunsese a vazut cerurile deschise si sapte cununi luminoase pogorandu-se din cer.

La moarte ( avea 75 de ani, fusese facut preot la 60 de ani), a lasat 70 de ucenici, dupa numarul talharilor din ceata pe care o condusese candva.

Avva Moise intruchipeaza in mod clasic una dintre trasaturile pustiei, si anume VIRTUTEA LEPADARII DEPLINE. Ca monah, el a incercat sa faca exact invers decat ceea ce a trait cand era talhar. Astfel, cu silire, zdrobind puterea vechilor sale obisnuinte, upa ce ani intregi si-a inmuiat vechea asprime care i se facuse ca o a doua fire, Avva Moise a putut fi descris de catre Sf Macarie cel Mare drept … „o fire molatica” ( 21) Zis-a avva Moise catre avva Macarie din Schit : voiesc sa ma linistesc si nu ma lasa fratii. Si i-a zis lui avva Macarie : vad ca firea ta este molatica si nu poti sa intorci vreun frate. De voiesti sa te linistesti, du-te in pustie, inauntru in piatra si acolo te vei linisti ! Si aceasta facand s-a odihnit. )

( Sursa„In inima pustiei” Pr. John Chryssavagis, Ed Sophia, 2004)















A spus avva Moise, că omul trebuie să moară faţă de aproapele său, ca să nu-l judece întru ceva.










Era odată foarte îmboldit spre curvie avva Moise, şi nemaiputând să şadă în chilie, s-a dus şi l-a înştiinţat pe avva Isidor. Şi avva l-a îndemnat să se întoarcă în chilia lui. El n-a primit, zicându-i: nu izbutesc, avvo. Luându-l cu el, l-a suit pe casă şi i-a zis: ia aminte spre apus. El se uită, văzând sumedenie de diavoli, zvârcolindu-se şi făcând larmă ca să se războiască. Atunci avva Isidor îi zise iar: uită-te şi spre răsărit. Iar el căută şi văzu o puzderie de sfinţi îngeri slăviţi. Atunci avva Isidor îi zise: uite, ei sunt cei trimişi sfinţilor de la Domnul spre ajutor. Cei dinspre apus sunt cei care se luptă cu ei, dar cei mai mulţi sunt cei cu noi. Şi astfel a mulţumit avva Moise lui Dumnezeu, a prins curaj, întorcându-se la chilia lui.(Patericul Egiptean)







Trapeza







De jur împrejur, totul este împânzit de nisip.

"Pălmuind fețele etiopienilor celor înșelegători, ca un soare luminos ai strălucit, luminând sufletele noastre, ale celor ce te cinstim pe tine, Moise prea-fericite."

"Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Moise. Şi cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cerești daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui ce ți-a dat ție putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri."






moastele sfantului Gheorghe si inca o rugaciune pentru Gheorghe








Ultima manastire a zilei...Manastirea sfintilor Macarie

În Mănăstirea „Sfântul Macarie“ se află moaştele Sfântului Macarie Egipteanul, ale Sfântului Macarie Alexandrinul, ale Sfântului Macarie Cetăţeanul, mormântul şi o parte din moaştele Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul









































Sprea sfarsitul zilei, ne-am intors in oras...pe strazi largi, trecand pe langa blocuri cenusii , intr-un amestec ametitor de saracie si bogatie...







in departare soarele asfintea bland peste un rau cald, prietenos, care ne-ar fi povestit multe, daca am fi avut timp sa-l ascultam...














Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu