luni, 9 mai 2016

Schitul Closca in ziua praznuirii Apostolului Iubirii

A fost o duminica linistita si foarte frumoasa. Lume mai putina ca deobicei si poate de aceia mai multa liniste si mai vizibila rugaciunea.Zi de duminica ,duminica pe care o stim din copilarie ca fiind Duminica Tomei, dar in acesta duminica ceva mai mult... duminica in care il praznuim pe apostolul si evanghelistul Ioan.
Cred ca cel mai minunat cuvant despre apostolul iubirii este acesta rostit de parintele Sofian Boghiul...


SFANTUL APOSTOL SI EVANGHELIST IOAN

Frati crestini, astazi am sarbatorit pe Sfantul Ioan Evanghelistul, apostolul dragostei crestine. O sa va spun ceva despre viata lui si despre Evanghelia a patra, scrisa de el.

[…] Sfantul Ioan, cum stiti, este apostolul iubit al Mantuitorului Hristos. Cel mai tanar dintre apostoli, cel mai curat, feciorelnicul Ioan, cel mai atasat de Mantuitorul Hristos de la inceput.Impreuna cu fratele sau Iacov, fiii lui Zebedeu, sunt printre primii patru apostoli: Simon-Petru si Andrei, Iacov si Ioan, sunt cei patru apostoli de la inceputul activitatii Mantuitorului Hristos. Mai erau si altii chemati mai tarziu. Sfantul Ioan Il urmeaza pe Iisus toata viata Lui evanghelica.

Este ales el si fratele sau Iacov si Petru — un grup de tainici ai Mantuitorului Hristos care Il urmeaza pe Iisus in momente foarte intime si inalte. Asa de pilda, pe Tabor, cand Iisus Se schimba la Fata, apostolii ceilalti raman la jumatatea muntelui Taborului, in vale, iar Petru, Iacov si Ioan sunt luati de Iisus sus pe munte. Iisus Se schimba la fata, hainele Lui devenind albe, mai albe decat lumina, fata Lui stralucea ca soarele si apostolii erau uimiti in preajma Lui, incat se simteau foarte bine. Şi Petru, in acest moment, a spus cuvintele pe care le stiti din Evanghelie: „Doamne, cat de bine ne este noua sa fim aici. Porunceste sa facem trei colibe, una Ţie, una lui Moise si Ilie” – care erau alaturi de Iisus, aparuti din locasurile ceresti. Nu se mai gandea la el. Deci in acest moment in care s-a deschis un fragment din Imparatia lui Dumnezeu, in acest moment prea sfant, cei trei apostoli, Ioan, Iacov, fratele sau si Petru erau in preajma lui Iisus.

Un moment greu pentru Iisus era Ghetsimani. La rugaciunea din Ghetsimani, apostolii au ramas la poarta gradinii Ghetsimani, iar acesti trei au fost aproape de Iisus, incat Il vedeau cum Se ruga, cum Ii curgeau picaturi de sange amestecate cu sudoare pe fata Lui, in chinurile cumplite pe care le vedea inaintea ochilor Sai si acel pahar al durerii. Ioan era printre cei trei apropiati ai lui Iisus.

Apoi, in momentul cel mai greu al lui Iisus, cand este arestat in fata gradinii din Ghetsimani, apostolii Il parasesc, s-au speriat si au plecat. Singur Ioan, apostolul Ioan urmeaza pe Iisus pana in sala procesului si este atent si ia parte la tot ce s-a intamplat acolo, unde Iisus a fost si palmuit si insultat si dupa aceea tarat legat de la o casa la alta, de la Ana la Caiafa, dupa aceea la Irod, la Pilat. Şi de acolo, vineri dimineata, in Vinerea Patimilor, sfantul Ioan urmeaza pe Iisus pana pe Golgota. Acolo furia groaznica a dusmanilor lui Iisus i-a ingrozit pe toti, insa Ioan statea tremurand si plangand la crucea lui Iisus impreuna cu Maica lui Iisus, sfanta Fecioara Maria. De pe cruce Iisus murind i-a spus ucenicului: „Iata mama ta”, pe Maica Domnului si ei: „Iata fiul tau”. Şi de atunci ucenicul a luat pe Maica Domnului intru ale sale, a avut grija de ea.

Dupa aceste momente dramatice din viata lui Iisus si a apostolilor, dupa Inviere, sfantul Ioan este cel dintai dintre barbati la mormantul lui Iisus, martor al invierii Sale. E martor cand Se arata Iisus undeva in Galileea, pe malul marii Ghenizaretului, intr-o dimineata. Şi apostolii nu-L cunosc, desi Iisus a aparut pe malul marii. Iisus dupa Inviere avea ceva schimbat in faptura Lui dumnezeiasca. Şi acest apostol, cu ochii lui curati, [prin] sfintenia vietii lui, Il vede pe Iisus ca era El si spune: „Domnul este!“. Deci ochii curati vad pe Iisus inviat. El era unul dintre acestia.

Dupa aceea, sfantul Ioan impreuna cu Petru si cu alti apostoli iau parte la tot ce s-a intamplat dupa pogorarea Duhului Sfant si dupa uciderea fratelui sau Iacov — a fost taiat din ordinul lui Irod in Ierusalim — dupa uciderea sfantului Ştefan, intaiul mucenic, sfantul Ioan si alti apostoli pleaca din Ţara Sfanta, pentru ca acolo era mare prigoana impotriva apostolilor. Şi impreuna cu Maica Domnului, pleaca in Efes, in Asia Mica, Turcia de astazi. Stau acolo in Efes vreo cincisprezece ani, apoi se intoarce la Ierusalim la adormirea Maicii Domnului, din nou se intoarce in Efes, devine condu­catorul Asiei Mici si este exilat in insula Patmos din Marea Egee. Acolo sta vreo sapte ani, acolo are vedenia in care scrie Apocalipsul, o pagina a sfarsitului lumii. Şi se intoarce inapoi in timpul lui Nerva, se intoarce inapoi in Asia Mica la Efes si acolo moare. A avut o activitate foarte rodnica in aceasta vreme in Asia Mica. Langa Efes, pe un deal stancos, este o casa numita si astazi Biserica Maicii Domnului. Acolo au stat ucenicul iubit si Maica Sfanta, cat au stat impreuna la Efes. Şi acum este biserica crestina, in cinstea Maicii Domnului; e stapanire turceasca, insa e vestit acest locas al sfintei Fecioare. In Efes e si azi mormantul sfantului Ioan Evanghelistul.

Evanghelia sfantului Ioan e scrisa in urma celorlalte trei Evanghelii. Primele trei Evanghelii se numesc Evanghelii sinoptice, adica asemanatoare, privite in graba par asemanatoare. Şi intr-adevar, celelalte trei Evanghelii privesc viata trupeasca a Mantuitorului mai mult, viata Lui omeneasca. Pe cand Evanghelia sfantului Ioan priveste mai mult dumnezeirea. Celelalte Evanghelii sunt scrise pana la anul 63, sfantul Matei scrie pe la 43, sfantul Marcu la 62 si Luca in anul 63 scrie Evanghelia sa. Iar sfantul Ioan o scrie catre sfarsitul veacului I, pe la anul 96, catre anul 100, in timpul lui Traian care a cucerit Dacia.

In aceasta vreme in Asia Mica si in cealalta parte a lumii crestine se intrebau foarte multi de Iisus Hristos. Cum a fost aceasta faptura, acest Dumnezeu intrupat care a atras asa de multa lume asupra Lui — vroiau sa stie cat mai mult despre El. Şi atunci, cei care il cunosteau pe sfantul Ioan din Asia Mica — si il cunostea toata Asia — l-au rugat sa scrie el un cuvant, ca ucenic iubit al Lui, care la Cina de Taina s-a rezemat pe pieptul lui Iisus Hristos si a intrebat cine e cel care Il va vinde pe Iisus. Şi l-au rugat foarte multi pe sfantul Ioan, batranul Ioan care avea aproape 100 de ani, sa scrie Evanghelia aceasta, ultima Evanghelie. Şi sfantul Ioan cu greu, insa a primit sa scrie si a poruncit post in toata biserica Asiei Mici; posteau si ierarhii, pana la ultimul copil, un post aspru si o rugaciune. Şi sfantul Ioan care avea mintea limpede, din tineretea lui isi imprimase in mintea lui si in inima lui tot ce-a invatat Iisus, tot ce-a facut Iisus, a inceput sa scrie si a scris Evanghelia aceasta, numita Evanghelia a patra, in ordinea in care sunt in Sfanta Scriptura: Matei, Marcu, Luca si Ioan.

Matei incepe Evanghelia cu spita neamului lui Iisus Hristos, neamul Sau incepand de la Avraam. Marcu intra direct in subiect (…) cu Inaintemergatorul. Iar sfantul Luca priveste ca un personaj de istorie, lisus e incadrat isi istoria lumii de atunci. Cine era la Roma (era Augustus), cine era in Siria (Quirinius), cine era in Palestina la nasterea Lui si la moartea Sa in timpul lui Tiberiu. Incadrat in istoria timpului. Apoi sfantul Luca urmeaza cronologic viata lui Iisus. Şi sfantul Luca mai are o caracteristica, fiind un om studios si cerand amanunte in legatura cu viata lui Iisus: are multe detalii din viata Maicii Domnului, numai acolo e Buna Vestire, la sfantul Luca, numai acolo este venirea lui Iisus, copilul de doisprezece ani, cum invatase in Templul din Ierusalim. Şi alte amanunte la sfantul Luca, insa privit totul omeneste si istoric.

Sfantul Ioan Evanghelistul incepe Evanghelia, cum stiti, altfel. O incepe de la inceputurile existentei, adica din vesnicie, de atunci incepe viata lui Iisus.Pentru ca Iisus era om, cu trup omenesc din sfanta Fecioara Maria, inainte de aceasta insa El era Fiul lui Dumnezeu, nascut din veci din Tatal. De aceea in ziua de Pasti auziti citindu-se aceste cuvinte din prologul sfantului Ioan: „La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul (…), prin El toate s-au facut si nimic din ce s-a facut, fara de El nu s-a facut”. Şi celelalte cuvinte. Deci incepand istoria vietii lui Iisus din vesnicie. Şi dupa aceea, de-a lungul sfintei Evanghelii, sfantul Ioan urmareste sa arate dumnezeirea Mantuitorului Hristos. La nimeni din ceilalti trei evanghelisti nu-i asa de mult accentuat acest gand, aceasta intentie a sfantului Ioan. Numai aici gasim aceste cuvinte: „Eu si Tatal una suntem“; „Cine M-a vazut pe Mine L-a vazut pe Tatal Meu“; „Eu sunt inainte de a fi lumea“, spune Iisus, „inainte de a fi Avraam“; „Eu nu sunt din lumea aceasta“. Ceea ce nu spun ceilalti evanghelisti despre Iisus. Şi asa continua toata Evanghelia sa.

Isi aduce aminte si remarca in Evanghelia sa cateva fapte foarte importante care au scapat celorlalti trei evanghelisti. Anume, minunea de la Cana Galileei, prima minune, spune sfantul Ioan (…). Apoi, in Ţara Sfanta, in jurul Ierusalimului si in Ierusalim si in Betania face Iisus Hristos trei minuni mari. Vindeca un slabanog de 38 de ani de la Betesda si, scandal mare, toti se tulbura si vor sa-L ucida pe Iisus. Vindeca un orb din nastere, langa Ierusalim, si inviaza pe Lazar, mort de patru zile, intrat in putrefactie. Trei minuni pe care le descrie sfantul Ioan cu foarte multe amanunte — aceste minuni care au scapat celor trei evanghelisti, nu le amintesc deloc.

Apoi (…) sunt cateva cuvantari mari, de pilda in capitolul VI de la Ioan, este vorba despre sfanta Impartasanie. Dupa ce Iisus inmulteste painile undeva aproape de Capernaum, cand il cauta poporul sa-L mai asculte: „Unde ai fost, Doamne?” Şi Iisus le spune: „Nu Ma cautati pentru ca vreti sa Ma ascultati pe Mine, ci pentru ca v-am saturat cu paine, mai vreti sa va mai fac niste daruri din acestea“. Şi atunci Iisus le vorbeste despre painea cea vesnica. Tot capitolul VI din sfantul Ioan de-l veti citi, veti vedea ca e vorba de sfanta Impartasanie, in comparatie cu mana din pustie care era o prevestire, un anunt al sfintei Impartasanii. Dar spune Iisus: „Parintii vostri au mancat mana si au murit, insa cine mananca aceasta paine pe care o dau Eu, si Eu sunt aceasta paine a vietii, nu va muri niciodata, va fi viu in veac.” Deci la inceputul Evangheliei sale pune accent pe sfanta Impartasanie. Şi numai la sfantul Ioan sunt cele mai multe [pericope] in care se vorbeste despre Inviere. Invierea, nu a Lui, ci invierea sufleteasca a oamenilor si invierea mortilor. Şi, in sfarsit, amanunte in legatura cu aratarile de dupa Inviere, cele mal puternice sunt la sfantul Ioan Evanghelistul.

Frati crestini, se poate spune foarte mult despre sfantul Ioan, de Evanghelia sa, insa v-as ruga si v-as recomanda cu toata inima sa puneti mana pe Evanghelia aceasta a lui si incet-incet…, cu ragaz…, sa o cititi. Ce v-am spus eu nu e aproape nimic; citind-o insa, veti ramane fixati pe textul lui, pentru ca scrie de la el niste lucruri, a fost martor la lucrarea lui Iisus Hristos si ce-i pornit de la inima, la inima merge.

Veti vedea, de pilda, la descrierea vindecarii orbului din nastere, cata incapatanare, cata rea vointa era la dusmanii lui Iisus. Pe bietul orb, care a fost orb si acum vedea, de doua-trei ori il cheama si-l intreaba: „ Nu cumva tu ai vazut dinainte?” Şi orbul le spune: „V-am spus cum m-a vindecat. A luat tina, a pus pe ochii mei, m-am dus, m-am spalat si acum vad. Vreti si voi sa deveniti ucenicii Lui?” Ii ia bietul orb asa, in batjocura. Insa cheama pe parintii orbului: „E fiul vostru? A fost orb? Cum vede acum?” – „intrebati-l pe el!” Asa incat [sunt] niste amanunte din acestea, in care se vede toata ura dusmanilor lui Iisus impotriva Sa.

Pe de alta parte, in aceasta Evanghelie sunt foarte multi prieteni ai lui Iisus Hristos si foarte apropiati de El, cum e Lazar din Betania pe care-l inviaza, cele doua surori, Marta si Maria, cum sunt Nicodim si Iosif din Arimateea si alti prieteni care se apropie de Iisus cu foarte multa dragoste. Nu-L uita nici dupa moartea Lui trupeasca. Dar aceste lucruri, inca o data, le veti citi si va veti hrani cu ele, daca veti pleca inima si privirea catre aceste pagini din sfanta Evanghelie de la sfantul Ioan.

Vreau sa va [mai] spun ca sfantul Ioan, pe langa aceasta Evanghelie care are 21 de capitole, are Apocalipsul care e ultima carte din Noul Testament. Este singura carte profetica, prin care sfantul Ioan deschide o usa larga Cerului, in care se vede ce va fi la sfarsitul istoriei, la sfarsitul lumii. Şi are inca trei epistole, prima e mai lunga, celelalte doua sunt foarte scurte. Şi ca incheiere o sa va citesc din Epistola intai a sfantului Ioan doua-trei versete:


„Dumnezeu este iubire, cel ce ramane in iubire, ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el.”

„Fiii mei, sa nu ne iubim numai cu vorba, numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul, in aceasta vom cunoaste ca suntem din adevar si in fata lui Dumnezeu vom afla odihna inimilor noastre…“

 Am petrecut ziua acesta a iubirii la Schitul Closca.
O zi pe care eu personal o sa o scriu in calendarul inimii mele, ca incercare a unei schimbari . Si am sa va rog sa ma pomeniti ca acesta sa fie posibila ! Spre indreptarea si luminarea mea!















 In biserica desi era lumina, totul parea trist, posomorat. Dar totul era reflectare a inimii mele Si am iesit afara si am mers pana la gardutul pe care scrie cu litere mari" Acces permis doar monahilor!"
Totul arata minunat, minunat!



 Pe iarba deasa sclipeau picaturile de ploaie
 si-n merii, ieri infloriti, deja au aparut mere mici, cat ciresele!



 Inca flori pe unele ramuri si fructe deja pe aceiasi ramura... totul ca-n viata :unii deja pe cale , deja gasindu-si rostul, altii ca mine ofiliti, trecuti, inainte sa rodeasca... 

 si-am imbratisat-o pe Daniela pe treptele bisericii si cand am intrat in biserica deja era mai multa lumina...
 si parintele Nectarie batea toaca anuntand sfanta liturghie
























În zilele acelea, prin mâinile apostolilor se făceau semne şi minuni multe în popor; şi erau toţi, într-un cuget, în pridvorul lui Solomon. Şi nimeni dintre ceilalţi nu cuteza să se alipească de ei, dar poporul îi lăuda. Şi din ce în ce mai mult se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulţime de bărbaţi şi de femei, încât scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi, ca, venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei. Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi şi bântuiţi de duhuri necurate, şi toţi se vindecau. Şi sculându-se arhiereul şi toţi cei împreună cu el - cei din neamul saducheilor - s-au umplut de pizmă. Şi au pus mâna pe apostoli şi i-au aruncat în temniţa obştească. Iar un înger al Domnului, în timpul nopţii, a deschis uşile temniţei şi, scoţându-i, le-a zis: Mergeţi şi staţi drept şi, grăiţi poporului în templu toate cuvintele Vieţii acesteia.Ap Fapte 5, 12-20






În ziua cea dintâi a săptămânii, când s-a înserat şi uşile fiind încuiate, acolo unde erau ucenicii adunaţi de frica iudeilor, a venit Iisus, a stat în mijloc şi le-a zis: pace vouă! Şi, după acest cuvânt, le-a arătat lor mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând că este Domnul. Atunci le-a zis Iisus iarăşi: pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi grăind acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi. Însă Toma, unul din cei doisprezece, numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci i-au spus lui ceilalţi ucenici: am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: dacă nu voi vedea în palmele Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede! După opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, în casă, şi Toma împreună cu ei. Şi a venit Iisus, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijloc şi le-a zis: pace vouă! Apoi a zis lui Toma: adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios. Şi a răspuns Toma, şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iar Iisus I-a zis: pentru că M-ai văzut, Tomo, ai crezut; fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut. Iisus a făcut înaintea ucenicilor Săi şi alte minuni multe, care nu s-au scris în cartea aceasta; iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, viaţă să aveţi în numele Lui.Ev Ioan 20, 19-31




 Si a urmat o predica frumoasa in care parintele ne-a vorbit atat despre Apostolul Ioan dar si despre apostolul Toma













































 dupa slujba a sfintit o cadelnita si un triploc
 am cantat paraclisul sfantului Efrem cel Nou






























 a cantat sarbatoritilor









 ne-am inchinat sfintelor moaste















 ne-a stropit cu aghiasma







 Am ciocnit oua rosii cu parintele ...





 
  si ne-a batut pe toti, spre usurarea noastra!Pentru ca asa era firesc!
Si am plecat spre casele noastre, lasandu-l in biserica frumoasa si luminoasa a Schitului Closca!




7 comentarii:

  1. "Apoi, in momentul cel mai greu al lui Iisus, cand este arestat in fata gradinii din Ghetsimani, apostolii Il parasesc, s-au speriat si au plecat"...

    NT spune ca ucenicii din jurul Sau s-au opus arestarii, unul dintre ei chiar taind o ureche cu sabia a unuia dintre strajeri! Dar... chiar de Florii preotul de la biserica unde am fost "predica" despre "apostolii erau lasi si fricosi" etc! Coincidenta? Oare ce cuvinte, in acelasi limbaj, ar folosi Apostolii la adresa preotilor din ziua de azi care ii infatiseaza astfel in predica din fata enoriasilor?

    Sunt si alte asemenea observatii dar nu asta e de discutat...

    Intrebare:
    De ce pustnicii se retrageau si veneau doar rar, in zile speciale la biserica, sau de cele mai multe ori un preot mergea la ei, pentru ritualurile cuvenite?

    https://www.youtube.com/watch?v=LbftHnxqUfk


    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt doua aspecte de observat:

    1 Ucenicii lui Iisus il insoteau inarmati. Porunca "Sa nu ucizi" se refera la "a nu chinui, omora cu rautate, etc alte fiinte" si nu la "a nu te apara pe tine si pe apropiati" de agresiunea altora. Viata ta e la fel de pretioasa ca a altuia.
    2 Exista o "rivalitate" intre "apostoli" si "preoti" care s-a pastrat pana in ziua de azi? Iisus a lasat apostoli, nu preoti sa-i continue lucrarea pe Pamant, acestia slujindu-l doar pe El. Preotii slujesc "biserica" ca "prim stapan" Apoi in paralel cu alte activitati(administrare proprietati: cladiri, terenuri, obiective de cult, etc, probleme de administratie personal angajat si afiliat, probleme organizatorice manastiri, unitati manufactiriere artizanat, puncte vanzare obiecte artizanale si cult, etc), "in cadrul ritualurilor bisericesti" il slujesc si pe Iisus/Dumnezeu "ca al doilea stapan". Morala "il vei trada pe unul dintre ei ca sa-l slujesti pe celalalt" ex.: la "ordin ierarhic" a fost scoasa de pe 01 Ianuarie "slujba lui Vasile cel Mare -stalpii"care alunga demonii si raul la inceput de an ! Iar "raul" a fost lasat liber in Romania... fara ca cei ce trebuiau sa apere rituaurile crestine, impotriva carmuitorilor lumesti - primul stapan, sa o faca! Iar acum ii numesc lasi si fricosi pe apostoli?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Duminica noaptea am terminat iarasi de citit Evanghelia dupa Ioan....intr-o zi in care il praznuisem pe apostolul iubirii si am gandit acestea , inainte sa vad predica pr Sofian...spune Sfantul apostol Ioan in cap 18"Şi Simon-Petru şi un alt ucenic mergeau după Iisus. Iar ucenicul acela era cunoscut arhiereului şi a intrat împreună cu Iisus în curtea arhiereului;
      16. Iar Petru a stat la poartă, afară" si mai apoi "Şi stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena.
      26. Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău!
      27. Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine."
      Si totul porneste de la arestarea lui Iisus Hristos cand El spune:
      " Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă", in acesta evanghelie nespundu-ne ca apostoli au fugit speriati.
      Chiar daca Petru a tagaduit ca-L cunoaste,el Il urmeaza peste tot...iar ucenicul cel mai iubit, este cu femeile minorosite pana la moartea pe cruce ...Desigur Iisus Hristos isi traieste rastignirea singur , dar ei, apostolul Petru,apostolul Ioan, femeile sunt acolo, traind si ei la masura pe care au aveau, durerea si moartea Mantuitorului.
      Si ne sunt noua( nu numai preotilor) pilda de a-L urma. Iar situatia noastra e mult mai usoara, poate de aceia foarte multi se fac apostoli pana la moarte, pentru ca pentru noi Invierea lui Iisus Hristos este o certitudine! Preotii? Episcopii? De ce i-as judeca? Eu ma judec pe mine si pentru mine sunt ingrijorata.Ei au harul, care, imi spunea un preot din familie, nu-i paraseste oricat de multe greseli ar face.Poate ar trebui sa-mi scrieti parerea pe care o aveti despre a-I urma lui Hristos ca monah/ monahie... in antiteza cu mirean

      Ștergere
  3. M-a bucurat raspunsul... arata masura, sinceritate si patrundere!

    Am citit Evangheliile acum vreo... 25-30 de ani si mereu gasesc in ele intelesuri care mi-au scapat anterior. Nu le citesc "distantat" ci ma implic in toate ce s-au intamplat atunci, nemaifiind in trecut ci "azi, aici"... Intreb, primesc raspuns, bat la usi mi se deschide, merg alaturi de ceilati de-aolo, mancam asezati sub aceiasi umbra de pom... ascult raspunsurile si intrebarea "De unde stie El toate acestea?"
    Si cautand "tot adevarul" acelor zile, i-am regasit pe daci- uimitor si fara seaman popor, am aflat de "libertatea si respectul" lor penru viata, care topea in hohote de ras frica de moarte, care stiau a vindeca intai sufletul apoi trupul si despre stramosii "dacior" care acum 3500-5000 de ani au cucerit India si totul pana acolo, inaintea lui Alexandru cel Mare si care au transmis cultura lor celor gasiti acolo, invatandu-i agricultura, mestesugurile, cum sa construiasca orase (ex Mohenjo Daro) etc! Cum aproape toata cultura si filozofia indiana e preluata de la daci, mai mult, unii inca mai vorbesc si in ziua de azi "daca veche"! Apoi am aflat ca aproape TOATE marile religii si discipline/filozofii ale lumii (Buddhismul, Crestinisul,Iudaismul... artele martiale shaolin, yoga, etc) au fost aduse acolo de mari initiati daci! Crestinismul este sintetizarea spiritualitatii dacice, asa cum cei 3 Magi daci au venit sa se inchine in fata pruncului care mai tarziu avea sa le fie discipol...apoi Invatator! Sunt enorm de multe de povestit... despre dacii medianiti (azi numiti yazidi!) ce au construit acum 12.000 de ani templele de la Gobekli Tepe, despre "dacii" care acum 20.000 de ani au construit "orasul subteran" din Capadoccia (Capul Dacia), cum
    din neamul lui Solomon Marele Mag al dacilor hittiti, din casa caruia peste 1000 de ani avea sa fie Iisus, cum Biblia VT a aparut in mijlocul dacilor iudei, evreii fiind doar scribii- comitand prin aceasta un sacrilegiu, si despre multe altele...

    Monahul isi dedica (sacrifica ritual!) viata pentru a-L gasi si cunoaste pe Dumneeu. El se supune legilor bisericesti, adica are ca "stapan" biserica (organizatie pamanteasca cu scopuri si activitati multiple/diverse, cel principal declarat fiind acela de a "pastori enoriasii", nu de "a garanta mantuirea"!) Avantajul (la inceput) e inscrierea intr-o disciplina si mediu ecleziast care poate asigura mai bine orientarea mentalului catre spiritualitate. Acesta fiind "mediul", ramane ca pe de-o parte prin staruinta proprie in meditatii crestine, dar mai ales prin har primit de Sus, monahul sa ajunga sa "cunoasca si vada" adevarurile si intelesurile de deasupra lumii...

    Mireanul, are toata libertatea si optiunile deschise, este inconjurat de tentaiile acestei lumi (monahul e mai ferit...). Insa daca mireanul se dedica cautarilor spirituale, el nu e constrans din exterior(cazul monahilor) ci o face prin propria vointa si dedicare, in conditiile firtunilor vietii lumesti...

    Oricare dintre variante e buna daca scopul e atins, oricare e nepotrivita daca scopul nu a fost atins...


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stiu ca poate multe din comentul anterior pot fi socante si neconforme... Nu despre a convinge pe cineva este intentia, ci a spune adevarul, asa cum este, a fi acceptat si intariti cu el, sa fim si mai puternici in cedinta, intelegand si mai adanc mesajul lui Iisus...
      Biserica poate asigura acest echilibru. E bine sa participam. Daca insa vrem "mantuire" sau macar "spiritualizare spre un nivel superior", ascultarea de cantece religioase (din orice religie!) sau alte ceremonii, nu cred ca vor fi suficiente...

      "Universul nu e mai complex decat ne imaginam, ci mai complex decat suntem capabili sa ne imaginam" (Einstein)

      Nivelul stiintei in prezent recunoaste ca exista mai multe linii temporale - adica o infinitate de variante "de viitor" care se intampla simultan (sau Universul le experienteaza simultan) ca exista lumi paralele in alte dimensiuni, ca se poate calatori la propriu in timp (pozele cu Iisus, crucificarea, sunt REALE, obtinute printr-un aparat numit "chronovizor" inventat prin anul 194.. de doi preoti de la Vatican impreuna cu fizicianl Enrico Fermi - va dati seama cat a evoluat stiinta de atunci in 70 de ani! )

      Asa zisa "contradictie" stiinta-religie e falsa! In mod mormal trebuie sa se completeze si sa se sprijine una pe alta. Cu o singura conditie: respectarea adevarurilor initiale/fudamentale, si nu ale celor de conjunctura denaturate de interese... Depinde ce cautam: integrare si conformism social? Atunci a se urma calea "valorlor/virtutilor sociale" din acel moment. Se cauta Aevarul Ultim si Suprem si eliberarea din lumea transformarilor si suferintei, atunci fiti pregatiti sa infruntati toate ce tin de acesta lume materiala, caci adevarurile pe care le cautati inseamna tocmai negarea acestei lumi, si ea va reactiona! ("Voi nu sunteti din lume si de-aceea lumea va va uri"!)

      De un singur lucru sa nu va indoiti: "Pamantul si cerul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece" - de Calea lasata de Iisus! E perfecta si chiar daca "vor fi altii care vor face minuni mai mari ca Mine" NIMENI nu va fi capabil sa lase o Cale mai perfecta, caci nu de minuni e vorba, ci de Calea spre Izbavire care le cuprinde si inca multe altele pe deasupra!

      https://www.youtube.com/watch?v=dTnxFgmQLKc

      Ștergere
  4. Faptul ca IIsus a facut numai bine ajutand oamenii si omenirea sfarsind apoi rastignit si batjocorit pe cruce a fost un soc pentru credinciosii Sai! Un soc urias care s-a perpetuat peste milenii pana in ziua de azi! "Cine face ca mine, ca mine o sa pateasca" era/este morala omeneasca si mintile multora au fost clatinate...Altii, au vazut adevarul si teribila nedreptate si cu orice risc au decis sa il spuna mai departe, multi impartasind osande si morti cumplite pentru asta... Asa au fost Apostolii si unii din cei ce i-au urmat... Acel "soc" teribil a acoperit cumva cu un val cei trei ani de lucrare ai Lui Iisus lumea acordand mai multa atentie mortii, sangelui varsat, durerii, crucificarii... uitand ca IIsus e "calea vietii" nu a "osandei"! Haideti sa redescoerim acea Cale a vietii, s-o intelegem pe aceea si sa fim cat putem pe ea...Haideti sa nu lasam infricosarile si groaza nedreptatii sa ne tulbure si sa fim mai ocupati in a patrunde ce avem de facut cu viata , caci "asta" ne-a lasat Iisus prin exemplul Sau... Si asa cum El insusi nu a venit sa vorbeasca ucenicilor sai dupa Inviere despre moartea si chinurile Sae trecute ci tot despre viata, asa sa facem si noi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, am inteles ca asta doriti. Si cred ca este un lucru foarte bun. Cred ca viata trebuie traita cu bucurie ca fiind un dar minunat primit de la Dumnezeu dar si eu cred ca trebuie sa ne mentinem pe Cale. Doar ca este greu. Tare greu! Lumea cu dulceata pacatului este langa noi , sau si mai grav, noi suntem in ea... Azi port pantofi noi si scumpi . Si sunt imbracata frumos! Primul lucru cand am venit la birou a fost sa strig spre celelalte birouri " Sa vedeti ce frumos sunt imbracata!" si am mers sa ma vada. Atata bucurie aveam pentru pantofii mei si pentru fusta mea si bluza din matase frantuzeasca incat ma invarteam in biroul lor, uitand ca acum cateva zile, ziceam ca sunt groaznic de urata! Si acum cateva zile aveam dreptate! Dar am apucat sa spun gandul si lumea ca sa ma incurajeze m-a magulit si eu... am aruncat sifonierul pe mine si ma rotesc grotesc ...intr-o lume in care copii saraci sunt desculti si fara caiete de scoala!
      Sa-i urmam pe apostoli! Desigur! Dar ei erau saraci si desculti...Sa avem credinta si sa vorbim despre viata, dupa modelul lasat de Iisus! Dar cum? Cu pantofi noi si cu stomacul plin ?Putem? Suntem adevarati? Suntem in Adevar? Este suficienta credinta?
      " Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască?
      15. Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,
      16. Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
      17. Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi.
      18. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea.
      19. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură."Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov cap 2............

      Ștergere