joi, 14 aprilie 2016

Schitul Closca -Canonul cel Mare/13 aprilie 2016

 Sunt zile  in care randuiala lor, e in primul rand, randuiala calendarului.
 In ziua de  joi, din saptamana a 5-a a Postului Sfintelor Pasti, la Pavecernita se canta Canuilul cel Mare.
 Ieri dupa amiaza am plecat spre Closca, pentru Canonul Cel Mare. Zi luminoasa si frumoasa...  pe geam vedeam campurile cu rapita inflorita... deja e primavara,  si parca,  desi vorbeam aparent senin cu doamna Emilia,colega mea de microbuz, durerea din piept,  clatina in mine bruma de echilibru, pregatindu-ma pentru intalnirea cu sfantul Andrei Criteanul si plansul lui...intalnire de  traire a pocaintei... Dar nimic nu e fara incuvintarea lui Dumnezeu!
Canonul cel Mare este cantarea pe care o astept cu cea mai mare emotie, desi o ascult de cateva ori pe an!Cand am ascultat prima data, am plans cu sughituri... era o inregistrare a unor preoti din Braila, separat urmaream textul si plangeam ingrozita de nepasarea cu care  am parcurs viata.Acelasi sentiment il am si acum, desi l-am ascultat de multe ori.Poate asta ma tine in Biserica lui Hristos,sentimentul ca Cineva fara vina s-a jertfit pentru mine  si eu nu am facut inca, INCA, nimic sa platesc Rascumparatorului meu!

 In primul rand, ajunsa la Closca, am privit lalelele  Salomeei...


 si pe Neagoe
 si iar lalelele rosii...

 si panselutele si narcisele... crescand frumos intr-un pamant ca nicaieri, pamantul sfant al Dobrogei.


Cand m-am inchinat Maicii Domnului,biserica era scaldata intr-o lumina ca mierea... La ora 19 a inceput Canonul cel Mare.







Patru ore de dialog cu propria constiinta... Vames si  fiul risipitor, am plans si  ne-am rugat:"Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma!"Staruitori in pocainta noastra, stiind ca multi s-au mantuit tocmai pentru ca  s-au pocait .


Pocainta fiului risipitor: "Parinte, gresit-am la cer si inaintea ta, nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau, primeste-ma ca pe una din slugile tale!" s-a transformat in  regret nesfarsit pentru pacat, ca pierdere si moarte a sufletului: "Ia aminte, Cerule, si voi grai; pamantule, primeste in urechi glasul celui ce se pocaieste lui Dumnezeu si-L lauda pe Dansul." (Cantarea a 2-a, 2)

Ne-am lipit sufletul de cele lumesti si : "toata mintea tarana mi-am facut" (Cantarea a II-a, 6).
Am pierdut raiul , am pustiit sufletul, am schimbat demnitatea in rusine si ne-am desprins de mana lui Dumnezeu increzatori in noi...

Mielule al lui Dumnezeu, Cel ce ai ridicat pacatele tuturor, ridica de la mine lantul cel greu al pacatului si, ca un milostiv, da-mi lacrimi de umilinta.

Vremea este a pocaintei, iar eu vin catre Tine, Facatorul meu; ridica de la mine lantul cel greu al pacatului si, ca un indurat, da-mi iertare de gresealele.

Sa nu ma urasti, Mantuitorule, sa nu ma lepezi de la Fata Ta; ridica de la mine lantul cel greu al pacatului si, ca un milostiv, da-mi iertare de gresealele.

Gresealele mele cele de voie si cele fara de voie, Mantuitorule, cele vadite si cele ascunse, cele stiute si cele nestiute, toate iertandu-le, ca un Dumnezeu, milostiveste-Te si ma mantuieste.

Din tinerete, Mantuitorule, poruncile Tale le-am lepadat, si mi-am trecut toata viata cu pofte, neingrijindu-ma si lenevindu-ma; pentru aceasta strig Tie, Mantuitorule: macar la sfarsit mantuieste-ma.

Bogatia sufletului cheltuind-o intru pacate, pustiu sunt de virtuti crestinesti si, flamanzind, strig: Parinte al indurarilor, apucand inainte, miluieste-ma.

Inaintea Ta cad, Iisuse;gresit-am Tie, milostiveste-Te spre mine; ridica de la mine lantul cel greu al pacatului si, ca un indurat, da-mi lacrimi de umilinta.

Sa nu intri cu mine la judecata, vadind faptele mele, cercetand cuvintele si indreptand pornirile; ci cu indurarile Tale, trecand cu vederea rautatile mele, mantuieste-ma, Atotputernice.

Stih: Cuvioasa maica Marie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

*********************************************************************************



Ia aminte, cerule, si voi grai; pamantule, primeste in urechi glasul celei ce se poca-ieste lui Dumnezeu si-L lauda pe Dansul.

Ia aminte, Dumnezeule, Mantuitorul meu, cu ochiul Tau cel bland, si primeste marturisirea mea cea calduroasa.

Mai mult decat toti oamenii, eu insumi am gresit Tie; ci Te milostiveste, Mantuitorule, ca un Dumnezeu, spre faptura Ta.

Nu stiu ce sa scriu mai intai.... as copia tot canonul...daca as avea, as posta inregistrarea... glasul parintelui a fost, cel mai mult tanguitor,dar cu accente de speranta in ajutorul Maicii Domnului, al sfintei Maria Egipteanca,al sfantului Andrei Criteanul... 


Si, ca si anul trecut, desi era miezul noptii,Parintele ne-a tinut cuvant de folos...apoi am sarutat sfintele moaste...

Si am plecat spre casa punand la inima cuvintele Parintelui!

4 comentarii:

  1. " Poate asta ma tine in Biserica lui Hristos,sentimentul ca Cineva fara vina s-a jertfit pentru mine si eu nu am facut inca, INCA, nimic sa platesc Rascumparatorului meu!"

    Nu e nimic de plata Rascumparatorului. Nimic de "dat inapoi" sau care sa stirbeasca darul transformandu-l in troc... "Fara plata ati primit, fara plata sa daruiti la randul vostru altora" Rascumparatorul nu cere, daruieste si daca asta e Calea Lui, aceasta e si a celor ce-L urmeaza...

    "...plangeam ingrozita de nepasarea cu care am parcurs viata."

    A vedea se invata. A merge, vorbi se invata. Nepasarea se invata. A-ti pasa se invata. A iubi se invata. Cum sa critici drumul care te scoate la liman? Nu exista "cale gresita" aceea care te duce acasa, nu-i asa? "

    " Nu stiu ce sa scriu mai intai.... as copia tot canonul "

    "A copia" e tradare... E sinonim cu " a imita"... a lua ceva ce nu-ti apartine si cumva "pacalind" sa te folosesti de el, apoi, sa revii la "adevarata natura proprie"... Verbul e "a fi", nu "a avea", a intelege prin contopire, nu a cunoaste prin informare... Care e "canonul tau", cel care il lasi in urma?

    https://www.youtube.com/watch?v=WGTxqhSN8bE



    RăspundețiȘtergere
  2. Comentariul ma onoreaza!Recunosc ca deschid din ce in ce mai rar casuta care imi arata comentariile, pentru ca ele nu sunt decat foarte rare, desi numarul cititorilor este constant...Este un blog pe care am inceput sa scriu acum cativa ani, pentru ca mi-a fost daruit de fiica mea si ea m-a rugat sa scriu. Asa a inceput.Apoi s-a adaugat binecuvantarea unui episcop si a fost ...asa cum trebuia , cu rele si bune! Simt nevoia sa raspund mai mult la comentariu , desi poate intelept ar fi sa tac, sa nu ma aseman celor carora Intelepciunea lui Solomon le spune " aţi lepădat toate sfaturile mele şi mustrările mele nu le-aţi primit." Sunt o multime de sfaturi si ganduri spuse cu dorinta clara de a ma ajuta sa ma vad, sa ma inteleg in ceea ce este poate astazi, caderea mea...Nu pot decat sa ma plec cu imensa recunostinta celui care s-a obosit sa citeasca si sa scrie!Si sa multumesc...si sa mai astept!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Colindam cateva bloguri crestine: unele de suflet, altele dogmatic impietrite, al tau, invaluit in nostalgie ...
      Am trecut prin astfel de pierderi, de-aceea mi-am permis sa comentez sperand sa nu ranesc: "Dumnezeu e Dumnezeul celor vii, nu al mortilor"! Pentru ca moarte nu exista...

      "Simt nevoia sa raspund mai mult la comentariu ..." - m-ar fi bucurat!Nu exista nici-o forma de atestare a adevarului si nimeni nu il poate vedea in intregime. Exista doar unghiuri de vedere, perceptii si un imens puzzle alcatuit din fragmente... Intre acestea, cateva repere, pe care ne sprijinim, de care avem nevoie "pentru a nu cadea".Frica. Dupa un timp, lung timp, incepe adevarata ascensiune, cea care devine bucurie si libertate...

      https://www.youtube.com/watch?v=Phl82D57P58

      Ștergere
    2. Am sa raspund... intr-o postare si am sa spun ca acela este raspunsul ... multumesc pentru muzica si film...recunosc ca si eu asa ma simt uneori ca si cand sunt singura pe un perete stancos si nu ma tine decat Dumnezeu!Dar... " de-ati avea credinta cat un bob de mustar!"nu ar fi niciodata frica!

      Ștergere