Uneori asa incepe toamna! Cu prima zi de scoala. Cu emotia de a pasi in curtea scolii si nerabdarea de a te intalni cu colegii, pentru ca intalnirea din curtea scolii, in prima zi de curs, nu seamana cu nicio intalnire a colegilor. Imi amintesc cum ne priveam mirati de cat de mult crescusem peste vara, cat de bronzati eram si cat de spilcuiti in uniformele noastre noi. Spalati, tunsi, curati, cum curate erau gandurile noastre. Nimic nu seamana in alte zile cu mirosul inconfundabil al curateniei de inceput de scoala!
Imi amintesc cu drag cum ma desparteam de vacanta, stiind ca inca cateva zile mai puteam sa citesc cartile neterminate ale verii, mai puteam sa zabovesc pe caietele in care scriam...pagini intregi de amintiri! Inca am in inima mea bucuria inceputului si inca am vie emotia cu care tineam in maini florile pentru invatatoarele copiilor mei si grija de a nu se scutura crizantemele inainte de a le da! Mereu imi propuneam ca anul urmator sa nu mai cumpar crizanteme, dar recidivam anul urmator topita de frumusetea lor. Vremuri trecute. Amintiri.
Am petrecut multe inceputuri de an scolar, multe, ca anii multi ai studiilor mele si apoi, am reinceput sa merg la gradinita si scoala cu copiii mei.
Azi, dupa o pauza de cativa ani, am fost iar la scoala.
Am imbracat special, dimineata, cel mai nou, mai frumos si mai scump costum pe care il am. M-am coafat! Am alergat sa nu intazii. Azi am fost in curtea Scolii nr 2, Sc Generala Apostolul Andrei. Lumea ma saluta bucuroasa si surprinsa. Unii credeau ca deja imi conduc nepotii la scoala (inca nu am nepoti!), altii credeau ca am venit pentru a tine un discurs. Cine are nevoie de discursuri in emotia primei zile de scoala? Ar trebui atat, sa facem o rugaciune cu un preot, acesta sa binecuvanteze scoala, copiii, profesorii, parintii, bunicii si...gata! In clase!
Azi am fost la scoala pentru ca am vrut sa o conduc acolo, sa o incurajez si sa o imbratisez pe Maria. Maria e o fetita minunata, nepoata unei doamne, tanti Dumitra, cu care stau alaturi la slujbele de la manastire. Tanti Dumitra are patru fete, iar una din ele, are...trei fetite. Maria, este cea mijlocie si e eleva in clasa 0. Era moarta de frica si agatata de mana mamei sale. Nu i-a dat drumul nici macar pentru a-i face o poza singurica, cu ghiozdanelul in spate. Multi dintre copii erau insotiti nu numai de mame, bunici ci si de...tatici. Maria e un copil orfan, un copil cu un singur parinte, dar un parinte strajnic,mama. Lumeste sunt extrem de modeste. Dar duhovniceste, Maria si surorile ei...si mama ei si matusile ei...sunt la inaltimea celor mari. Sunt nelipsite duminica de la Sfanta Liturghie, iar bunica vine zilnic! Ele isi duc crucea banilor putini, a unor lipsuri, dar isi duc acesta cruce cu seninatatea celor care stiu ca Maica Domnului e cu ele si avand-o pe Maica Domnului, nu le mai trebuie nimic. Va povesteam in vara, ca in casa lor ploua, dar ele veneau la biserica si se rugau si...oameni mai atenti la necazurile altora, au aflat de nevoile lor si acoperisul lor e acum reparat. Poate sa ploua! Ne rugam pentru ploaie.
Maria e cea mai frumoasa fetita de 6 ani. Am constat, dupa ce i-am facut doua fotografii, ca aparatul meu are memoria plina, imi era greu sa sterg ceva repede si ca sa nu pierd momentul trecerii ei pe sub bolta de flori, tinand-o strans pe mama ei de mana, am rugat un ziarist sa o fotografieze.
-Zambeste, Maria!-ii strigam impreuna cu fotograful.
Si ea isi strangea gurita impietrita.
-Zambeste, mamico!-o incuraja mama ei.
Si dupa ezitari, Maria a slobozit un zambet spre noi, frumos ca ea! Si noi ne-am topit de dragul ei! Cel mai frumos copil!
A continuat drumul spre scari, spre clasa, in urma ei veneau alti copii poate nu asa emotionati ca ea, si eu am ramas in genunchi langa fotograf, privind pe camera fotografia ei.
-Pana la urma a zambit!-mi-a spus acesta... Si ce frumoasa e!
Marea si micsora poza ei! Un copil care acum pleaca spre viata! Un copil pe care vreau sa-l invat ca sansa ei e educatia. Un copil langa care doresc sa stau, sa fac parte din viata ei, cu un singur scop! Sa-i fie mai putin greu!
Imi doresc ca spaima ei de despartirea de cei dragi sa nu lase nicio urma in inimioara ei si-n mintea ei, imi doresc sa o vad razand, jucandu-se, topaind de bucurie pentru notele mari pe care le va primi.
Si cred, da, cred ca asa va fi! Succes, Maria! Pe vremea mea asa ne doream. Maica Domnului sa te lumineze si sa te ajute sa inveti cu usurinta toate acele lucruri grele pe care scoala o sa ti-le puna inainte. Pentru ca nu va fi usor! Dar...stiu, cred ca vei reusi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu