MARE E MOARTEA, PESTE MASURA

"Mare e moartea, peste masura

Suntem ai ei cu rasul in gura

cand arzatoare , viata ne-o credem in toi

Moartea in miezul noptii, plange in noi"

Versuri de Rilke.Nu stiu cati ani aveam cand le-am citit prima data,eram probabil mai la inceputul anilor de liceu, dar au ramas in mintea mea, cuvinte niciodata uitate.

Ni-se pare ca noua nu poate sa ni-se intample nimic de acest gen, ca povestile cu vesti soc, bruste despre moartea unora, sunt valabile doar lor,ni-se pare ca avem in fata macar inca o zi sau o saptamana pentru realizarea unui plan..."sa fac lucrul acesta si gata."

Ni-se pare ca vom trai si ziua de maine si intalnirea din seara aceasta.Ni se pare ca chiar daca Dumnezeu ne-a taiat de pe lista binefacerilor, vesnicia, totusi timpul mortii noastre e inca departe.

Ni-se pare ca mai e timp de rezolvat probleme, de pocainta, de iubit, de daruit...

Dar moartea este un fur! Moartea este aici, strecurata langa umbra noastra, pandind,mirosindu-ne, adulmecandu-ne...

Sa ne pregatim, fratilor si surorilor! Dragii mei, sa ne pregatim! Sa ne spovedim pacatele, sa plecam capul la picioarele preotului duhovnic, sa ne pocaim pentru pacate, sincer, cu lacrimi, cu zdrobire de inima, haideti sa nu facem spovedania noastra formala, haideti sa spovedim faptele noastre nu ale altora, haideti, haideti!!! Cat nu e prea tarziu!

Azi a murit Daniela!Era in lista mea, la cei vii.O tanara despre care am aflat de pe facebook, singura, bolnava...parintii ei au murit unul dupa altul in ultimii doi ani , apoi doctorii au inceput sa taie din picioarele ei...A murit Daniela, suferinta ei a sfintit-o, a curatit-o de pacate ! A murit spovedita si impartasita!Slava lui Dumnezeu pentru asta!

Abia aflasem vestea aceasta si am primit un telefon cu o alta veste trista, cutremuratoare!

A murit Adriana, sotia unui bun prieten.48de ani. Frumoasa.Desteapta.Instruita.Bogata.

Avea tot ce-i trebuia sa lupte cu cancerul.Si a luptat.S-a operat la Viena.S-a tratat.Dar boala necrutatoare, moartea ascunsa sub haina ei, a cules-o.

Ne intrebam daca era spovedita.Probabil, nu! 

Eu stiu cum e in inima sotului ei.Eu stiu pustiul si neputinta de a intelege cum vei trai fara celalalt.Eu stiu durerea de a aseza lucrurile omului drag, de a deschide agendele, de a citi mesajele, de a lasa in paharul din baie, ani si ani periuta de dinti a celuilalt, pentru ca, chiar nu stii ce sa faci cu ea.

Eu stiu cum e in inima fiului ei pentru ca am purtat si port in pieptul meu inima ranita a copiilor mei.

Eu stiu furia lor si plansul.Si golul imens pe care nicio reusita nu-l umple.

Ma rog, ca moartea ei sa fie o jertfa pentru mantuirea lor.Ma rog sa inteleaga in ea, iubirea Lui Dumnezeu.Ma rog, sa simta cat de mult plange Dumnezeu odata cu ei, cum ii asteapta...pentru ca asteptarea lui Dumnezeu nu inseamna moarte, putrezire in pamantul rece al cimitirului, asteptarea lui Dumnezeu e in sfanta liturghie, in strigatul preotului purtand pe umeri sfantul aer si in brate potirul cu cinstitele daruri si discul"Pe voi, pe toti, sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu intru Imparatia Sa"Talharul pe cruce!

Sa ne luam crucea aceasta a neputintelor noastre venite si din pacatele stramosesti, sa o ridicam spre luminare si pace.Pace care nu poate veni decat de la Hristos!

Sa ne pregatim, dragilor!Si pregatiti sa-L asteptam pentru ca...Mare e moartea, peste masura!

Dumnezeu sa le ierte si sa le aseze cu dreptii intru Imparatia Sa.