...Din tineretile mele multe patimi se lupta cu mine(Paraclisul Maicii Domnului)
Oricat de mult imi doresc sa duc o viata placuta lui Dumnezeu, asa macar in acele lucruri pe care eu le cred despre Dumnezeu, pacatuiesc mereu.
Imi doresc ca Dumnezeu sa ma faca vrednica de Chemarea Sa si sa implineasca pornirea mea spre bine.Imi doresc ca Dumnezeu sa aduca in viata mea acei oameni care au nevoie de mine, dar si acei oameni de la care eu pot invata lucruri de folos.Imi doresc ca Dumnezeu sa puna in gura mea, in mintea mea acele cuvinte care sa fie spre placul Lui, pentru mantuirea noastra.
Imi doresc ca acele lucruri pe care le fac sa nu fie spre osanda, ci spre crestere duhovniceasca...
In seara acesta Parintele citea despre viata cuviosului Paisie Aghioritul si Nepatimirea.Parca ma ajuta sa sfarsesc ceea ce incepusem sa scriu inainte de vecernie.
Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca sunt trei stari morale (cele mai generale la monahi, dar si noi mirenii trebuie sa ne asemanam lor)Cea dintai in a nu pacatui cu lucrul.A doua, in a nu zabovi in suflet ganduri patimase.Iar a treia in a privi cu mintea formele femeilor si a celor ce i-au intristat, fara patima.'Nepatimirea este o stare pasnica a sufletului, care face ca sufletul sa se miste cu anevoie spre rautate"-Maxim Marturisitorul
Dar, sfintii parinti, spun ca pentru asta trebuie sa ne curatam si supus trupul prin nevointe indelungate, facand din osteneala odihna si cautand durerea.
Asa fac eu?
Ne mandrim cand suntem laudati, ne intristam cand suntem defaimati.
Mi-e greu cand vad ca oamenii nu ma plac.Inca vreau, of, Doamne, inca mai vreau un pic de scena, un pic de aplauze, un pic de laur pe capul meu.Este in mine nevoia aceasta de aprobare a celor din jur. Ma pierd in lumesc...
Astazi am fost cu Ana la o terasa...terasele mele la care am petrecut 25% din viata si pe care le-am redescoperit cu Ana , prietena mea...ne beam cafeaua si discutam despre lucruri lumeste amestecate cu cele duhovnicesti, ne povestea pelerinaje pe care le-am facut si...brusc i-a sunat telefonul.Cineva, un preot, de la mare departare o suna sa-i spuna:
-Rugati-va pentru mine, am o problema si am nevoie de rugaciune, acum!
Vestea a cazut ca un fluger, nu stia daca sa-mi spuna sau nu! Si-a facut curaj, inca socata de veste, si mi-a zis , crezand ca o voi socoti si pe ea si pe preot, un pic ciudati! Dar eu sunt mai ciudata decat ea!Am privit-o in nedumerirea ei, nestiind ce sa faca, cum sa procedeze intr-un spatiu public, si i-am zis, scotandu-mi metania de pe mana:
-Uite,Ana!Hai sa zicem asa:"Doamne, Iisuse Hristoase,Fiul Lui Dumnezeu,miluieste-l pe Parintele Hariton!" si de la capat!Iar si iar...
Ne-am plecat capul, acolo pe masa terasei acelea superbe in lumina dulce a zilei de toamna si ne-am rugat impreuna.Minute in sir.Era o liniste desavarsita.Nu auzeam nimic, doar bataile inimii mele...
A primit Dumnezeu rugaciunea noastra?Asa, intr-un colt de restaurant? In lux, in confort, in decadenta?
Am avut un gand bun, desi am aceasta patima de a...cum s-o numesc? De a trai in confort!
Inca am dulapurile pline de lucruri si....spatiu excedentar!Stiu o familie care locuieste inghesuita, trei insi in 10 mp!De ce nu pot sa merg la ei, acum, in noapte si sa le spun sa facem schimb de case.Eu in 10 mp as avea loc perfect!
E greu sa renunt! Si cat de greu voi plati pentru asta! Ma leg de lucruri!Inca formez fraze incepand"Eu..."
Patimi sufletesti de care inca nu stiu cum sa scap.Poate ...deschid psaltirea la intamplare, cautand un psalm si gasesc..."Multe sunt multimile pacatelor mele,Nascatoare de Dumnezeu;dar catre tine nazuiesc, curata, cautand mantuire:cerceteaza neputinciosul meu suflet si te roaga Fiului tau si Dumnezeului nostru, ca sa-mi dea iertare de rautatile ce am facut, ceea ce esti una binecuvantata."
Nu sunt resemnata! Stiu ca nu am ceea ce se cheama plamada de sfant! Ba, chiar..."din tineretile mele, multe patimi se lupta cu mine", dar nimic nu ma poate impiedica sa ma rog Maicii Domnului sa ma ajute!
"De multe ispite fiind cuprins, catre tine alerg cautand mantuire;o, Maica a Cuvantului si Fecioara, de rele si de nevoi mantuieste-ma"
In seara acesta Parintele citea despre viata cuviosului Paisie Aghioritul si Nepatimirea.Parca ma ajuta sa sfarsesc ceea ce incepusem sa scriu inainte de vecernie.
Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca sunt trei stari morale (cele mai generale la monahi, dar si noi mirenii trebuie sa ne asemanam lor)Cea dintai in a nu pacatui cu lucrul.A doua, in a nu zabovi in suflet ganduri patimase.Iar a treia in a privi cu mintea formele femeilor si a celor ce i-au intristat, fara patima.'Nepatimirea este o stare pasnica a sufletului, care face ca sufletul sa se miste cu anevoie spre rautate"-Maxim Marturisitorul
Dar, sfintii parinti, spun ca pentru asta trebuie sa ne curatam si supus trupul prin nevointe indelungate, facand din osteneala odihna si cautand durerea.
Asa fac eu?
Ne mandrim cand suntem laudati, ne intristam cand suntem defaimati.
Mi-e greu cand vad ca oamenii nu ma plac.Inca vreau, of, Doamne, inca mai vreau un pic de scena, un pic de aplauze, un pic de laur pe capul meu.Este in mine nevoia aceasta de aprobare a celor din jur. Ma pierd in lumesc...
Astazi am fost cu Ana la o terasa...terasele mele la care am petrecut 25% din viata si pe care le-am redescoperit cu Ana , prietena mea...ne beam cafeaua si discutam despre lucruri lumeste amestecate cu cele duhovnicesti, ne povestea pelerinaje pe care le-am facut si...brusc i-a sunat telefonul.Cineva, un preot, de la mare departare o suna sa-i spuna:
-Rugati-va pentru mine, am o problema si am nevoie de rugaciune, acum!
Vestea a cazut ca un fluger, nu stia daca sa-mi spuna sau nu! Si-a facut curaj, inca socata de veste, si mi-a zis , crezand ca o voi socoti si pe ea si pe preot, un pic ciudati! Dar eu sunt mai ciudata decat ea!Am privit-o in nedumerirea ei, nestiind ce sa faca, cum sa procedeze intr-un spatiu public, si i-am zis, scotandu-mi metania de pe mana:
-Uite,Ana!Hai sa zicem asa:"Doamne, Iisuse Hristoase,Fiul Lui Dumnezeu,miluieste-l pe Parintele Hariton!" si de la capat!Iar si iar...
Ne-am plecat capul, acolo pe masa terasei acelea superbe in lumina dulce a zilei de toamna si ne-am rugat impreuna.Minute in sir.Era o liniste desavarsita.Nu auzeam nimic, doar bataile inimii mele...
A primit Dumnezeu rugaciunea noastra?Asa, intr-un colt de restaurant? In lux, in confort, in decadenta?
Am avut un gand bun, desi am aceasta patima de a...cum s-o numesc? De a trai in confort!
Inca am dulapurile pline de lucruri si....spatiu excedentar!Stiu o familie care locuieste inghesuita, trei insi in 10 mp!De ce nu pot sa merg la ei, acum, in noapte si sa le spun sa facem schimb de case.Eu in 10 mp as avea loc perfect!
E greu sa renunt! Si cat de greu voi plati pentru asta! Ma leg de lucruri!Inca formez fraze incepand"Eu..."
Patimi sufletesti de care inca nu stiu cum sa scap.Poate ...deschid psaltirea la intamplare, cautand un psalm si gasesc..."Multe sunt multimile pacatelor mele,Nascatoare de Dumnezeu;dar catre tine nazuiesc, curata, cautand mantuire:cerceteaza neputinciosul meu suflet si te roaga Fiului tau si Dumnezeului nostru, ca sa-mi dea iertare de rautatile ce am facut, ceea ce esti una binecuvantata."
Nu sunt resemnata! Stiu ca nu am ceea ce se cheama plamada de sfant! Ba, chiar..."din tineretile mele, multe patimi se lupta cu mine", dar nimic nu ma poate impiedica sa ma rog Maicii Domnului sa ma ajute!
"De multe ispite fiind cuprins, catre tine alerg cautand mantuire;o, Maica a Cuvantului si Fecioara, de rele si de nevoi mantuieste-ma"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu