AVEM TIMP

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
Sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit. 


Nu stiam versurile acestea. Le-am gasit scrise de o persoana pe care nu am cunoscut-o, pe un email trimis lui Grig, dupa moartea lui. Se apropia Craciunul, lumea facea toate acele lucruri pe care le-am facut si eu ani de zile, cumparaturi, curatenie, mancare, eu insa stateam in biroul lui, singura intr-o cladire enorma, ma inchideam acolo si faceam ordine in lucrurile lui. Am deschis calculatatorul sa verific email-urile primite, sa raspund... si am gasit un mail trimis de cineva cu poezia lui Paler, scriitor pe care el il iubise mult. Am plans cum rar am facut-o! Era, ca si cand, imi vorbea cu regretul tuturor acelor lucruri traite, iubite, uitate si iar traite, in 23 de ani!

A fost acel testament pe care Grig mi-l-a lasat mie. O ultima dovada de iubire, de iertare si de intelegere a neputintelor mele omenesti. Poate nu l-am iubit, cat a trait, atat cat ar fi meritat, dar si pentru iubire trebuie uneori educatie, ori eu traisem atatia ani fara sa am iubire, incat primind-o pe a lui consideram ca mi-se cuvine...La priveghi, o doamna mi-a spus niste vorbe de-ale lui, pe care i le marturisise intr-un moment de confidente, ca intre prieteni:

-Scopul vietii mele e sa o rasfat pe sotia mea, sa le ofer lor tot ce le trebuie!

El aducea cei mai multi bani, el facea cumparaturile, el le dadea copiilor bani de cheltuit, el platea facturile...
Eu ma rasfatam privindu-l, razand cu el, buzunarindu-l, strivindu-l in imbratisari...

Acoperamantul Maicii Domnului! Ziua lui de nastere! Nici nu stiam ce mare sarbatoare este. Corect e...nu stiam ca e sarbatoare!

23 de ani de aniversari, de ani in care am avut timp de toate sentimentele, 23 de ani in care ne-am maturizat, ne-au implinit profesional, am crescut copii, am demonstrat ca putem fi la randul nostru copii buni, ca putem sa ne implinim visele, ca putem avea prieteni dar ne si putem desparti, ca asa e uneori in viata, ne-am facut si implinit vise...am pierdut pe parcurs tandretea inceputurilor, ne-am asprit intr-un timp, am obost incercand sa ne schimbam unul pe altul desi ne indragostisem exact pentru acele lucruri care ne deosebeau si...ajunsesem la un liman, la un echilibru...

Am petrecut ultima vara in Portugalia si Spania, plimbandu-ne pe strazile minunte ale Granadei si in Cordoba...am mers pana la Atlantic bucurandu-ne ca niste copii, ne plecam capetele speriati parca de acea liniste care era in sufletele noastre, de acea implinire a vietii noastre impreuna, am petrecut ultima lui aniversare...apoi ultima aniversare a baiatului nostru, deja mare...22 de ani si...cand redescoperisem tandretea si intelegerea de a privi diferit acelasi lucru, fara sa ne luptam pentru asta...a trebuit sa trecem pe maluri diferite ale aceluiasi rau.

Ar trebui sa invat sa traiesc fara el. Dar...e un lucru pe care eu nu pot sa-l fac. Nu pot si nici nu vreau. Ar insemna sa-l uit si daca si eu as face acest lucru, atunci, abia atunci, el ar insemna ca incepe sa moara. Si eu nu vreau ca el sa moara. Eu vreau ca el sa ramana in viata noastra, nu o amintire ci o prezenta permanenta, el cu dulceata si bunatatea lui, el cu tacerile lui si tabieturile de burghez, el cu departarile in care pleca uneori...parca stiind...parca traind ceva in care nici macar eu nu eram...

Nu vreau, nu vreau sa fac coliva pentru ziua lui! Este o nebunie, stiu, maine il vor pomeni in multe biserici si bineinteles ca va avea si coliva, dar, nu vreau sa o fac eu, nu vreau s-o tin in brate si sa cant... ''Cu dreptii odihneste Hristoase sufletul adormitului robului Tau!'' Dar cineva va face coliva si eu am s-o ridic si am sa ma rog pentru iertarea greselilor lui, pentru ca asta fac vaduvele pentru barbatii lor, asta a facut bunica mea pentru bunicul meu, asta a facut mama mea pentru tatal meu...asta se face mereu...

Eu vreau sa nu mai plag, sa-mi sterg ochii pe care el ii iubea atat de mult, vreau sa-mi pun ceva, o bluza noua, nu stiu, ceva ce el ar fi iubit la mine, vreau sa beau o gura de cafea din ceasca lui de cafea, si vreau sa plec la cimitir... poate acolo, rezemata de crucea lui, langa catuia fumegand...am sa-l gasesc. Imi este atat de dor de el si atat de mult vreau sa pot sa-l imbratiseez si sa-i spun ca am invatat sa-l iubesc!