Gata, a trecut!

Gata! A fost 6 septembrie.Nu mai privesc in urma decat pentru a ma minuna de multimea celor care m-au felicitat, a celor care ma iubesc, ma rog, poate e prea mult spus, in sensul ca eu nu merit, dar oamenii sunt buuuuni, si daruiesc din inima lor persoanelor...singure si cu handicap de afectiune.Cam asta sunt eu!

Cred ca ar amuza sa povestesc un pic, cum a fost ieri.O aniversare din care si eu am de invatat.

Am plecat dimineata la slujba, adica la catedrala mea pentru sfanta liturghie! In drum am oprit la mine la serviciu,la un punct de lucru, ma rog, e complicat sa vorbesc despre serviciu meu si l-am rugat pe unul din salariati, sa ma duca cu una din masinile"noastre"adica si ale mele, unde doresc. Omul , deloc morocanos dupa serviciul lui de noapte s-a conformat, pe drum l-am compatimit pentru respiratia greoaie, pentru somnul in fotoliu...pentru multele kilograme , pe care le poarta permanent ca pe niste geamantane pline cu carti...la, la, la, si am ajuns la catedrala! Am luat de la pangar o sticla cu vin pentru impartasanie, o lumanare mare, mov si cu pomelnicele de morti si vii am mers la usa altarului.Doream sa fiu cu ei, toti cei dragi mie, la proscomidie si in sfantul potir macar in ziua aceasta.Parintele slujea singur si am stat toata utrenia si inceputul sfintei liturghii tanand in mana sticla, lumanarea. pomelnicele! E greu sa te smeresti! Eu am facut-o, pentru ca nu am plecat de acolo 45 de minute!Le-am dat Parintelui in timp ce  spunea prima ectenie,fara sa-i spun gandul pe care il avusesem.In treacat Parintele mi-a spus:
-La multi ani, soro!
-Nu prea multi, Parinte! Nu prea multi aici!
M-am impartasit.Acesta este darul meu mare de ziua mea.Il primesc pe Hristos in sfanta imparasanie.Ma fac partas Cinei celei de taina, devin ucenic, apostol, devin fie si numai pentru putin, farama din maretia si bunatatea si frumusetea de neegalat a Lui. Ma rog Maicii Domnului cu lacrimi interioare, grele de spaima dar si de dorinta, sa-L faca milostiv mie pe Fiul Ei.Ma rog sfintilor catedralei,Teodosie de la Brazi,Epictet si Astion, Zotic, Atal,Filip,Camasis, Dasie,Emilian de la Durostor,sa ma ajute si ei imi dau binecuvanterea lor...Momentele sunt extraordinare.Sunt singura pentru imparatasit, este o zi aparent banala, joi...6 septembrie.Dar ce minunat este sa treci prin fata icoanelor sa-ti faci rugaciunile in fata lor aplecandu-te pana la podea,cu teama, dar si cu bucurie sfanta!Parintele e luminos!
Am in mine o  bucurie care nu seamana cu nimic.Parintele face fara graba slujba pentru sfintii zilei, canta troparul Arhanghelului Mihail, se roaga pentru cei care au dus prinoase, apoi face pomenirea mortilor.Si iata-ma cu toti cei dragi ai mei unindu-ma in ziua mea. Si e cu mine asa si dragul meu,si vreau sa cred ca simt sarutul lui si magaierea lui calda... dar si iubirea copiilor nostrii, a mamei mele, a  surorilor mele, a copiilor botezati de mine... a tuturor celor dragi din pomelnicele mele...
Lumea toata zambeste cald.E asa usor sa iubesti!Am in mine ceva poznas si dupa miruit ii spun Parintelui, gandul meu de dimineata cand sateam la usa altarului cu darurile mele. 

-Parinte, am stat 45 de minute asteptand sa va dau darurile.La un moment dat, ma gandeam sa plec, sa merg pe scarile catedralei si sa beau singura vinul,sa-mi aprind lumanarea! Dar nu aveam tirbuson!

Am ras amandoi, Parintele intorcandu-mi spatele sa nu-l vad!
-Ai si tu niste lupte...

Lupta cu diavolul! Am plecat dupa slujba sunand iar la seviciu dupa un sofer si masina, numai ca a venit suparat,un mic sef...un barbat in varsta, nervos, artagos, suparat ca e deranjat din aranjamentele lui si care a tinut sa-mi spuna ca si ...cel care ma dusese dimineata fusese inebunit ca il luasem sa ma duca la catedrala...

Stiu de cativa ani, ca toate zile in care te impartasesti, sunt mai grele daca ai in preajma oameni care nu fac asta, nu se spovedesc si nu se imparatasesc si totusi...nu e comod sa traiesti astfel de intamplari.Mi-a parut atat de rau de ei! Daca ar fi stiut ca e ziua mea de nastere, nici unul nu m-ar fi suparat.Daca ar fi stiut cum trebuie sa ne iubim unii pe altii, ar fi fost fericiti ca ma duc fie si in timpul serviciului, pe banii mei si cu masina mea...Daca cel gras, de dimineata ar fi stiut ca va fi tradata barfa lui si-ar fi muscat limba...Daca...daca...

Am coborat la o cofetarie , am luat cel mai frumos tort, l-am sunat pe fratele Nicolae, l-am rugat sa-mi cumpere sucuri si l-am chemat la un centru pentru cei fara adapost... In curtea o femeie in varsta, mititica, o farama de om...privea pierduta... le-am dus lor tortul meu de aniversare...Prin usile cu geamuri mari, am vazut-o pe femeia bolnava care pana mai ieri era pe strazi si urla mereu:
-Mi-e foame!
Si un baiat cu amandoua mainile cioturi...si o mama cu trei copii alungati de acasa de un sot ratacit...
E atat suferinta acolo si atata resemnare in purtarea crucii lor incat mi-se pare deplasat plansul meu.Mi-e dor. Asa e! Mi-e dor de Grig, de copii mei,de noi cum eram, de noi cum am fi putut fi...dar avem ce manca, ce imbraca, suntem sanatosi, avem acoperis deasupra capului,carduri...servicii...

Am fost apoi la cimitir...Am lasat lui florile mele si cele pe care le-am cumparat pentru el, am tamaiat si m-am lipit de crucea lui plecandu-mi capul si amintindu-mi rugaciunea preotului de la sfintirea crucii...
"Doamne, Dumnezeul slavei, Parinte Atottiitorule, Dumnezeule Savaot,Cel ce ai preinchipuit prin pomul vietii cel din mijlocul raiului, de viata facatoarea Cruce, pe care preiubitul Tau Fiu, fiind rastignit,a murit, si cu moartea pe moarte a omorat;Cel ce ai daruit Bisericii Tale Crucea arma nebiruita, intarire in credinta, nadejde tare de mantuire si datatoare de viata;pentru aceasta...cautand cu milostivire la crucea acesta care va insemna mormantul...binecuvinteaz-o si o sfinteste pe ea ca sa fie:semn puternic si infricosator impotriva tuturor dusmanilor celor  vazuti si nevazuti...iar pentru drept dreptcrediciosii Tai  sa fie ajutor, intarire in credinta, sprijinire de nadejde,biruinta in ispite si sporire in toate virtutile;iar pentru toti cei care se vor inchina si vor aduce rugaciuni inaintea crucii acesteia, fii ascultator, plin de milostivire si bogat daruitor al tuturor celor cerute spre mantuire..."
M-am rugat la crucea sotului meu.E greu, dar atunci cand abia il porti in tine pe  Iisus Hristos, ai nadejde ca rugaciunile tale sunt ascultate pentru ca... tu insusi imparatesti.
Luati obiceiul acesta de a va imparatasi in astfel de zile, nu exista un dar mai bun si mai frumos!
A urmat o zi lunga.Am fost singura, fara copii mei,dar trebuie sa ma obisnuiesc sa traiesc ca lor sa le fie bine.Ne-am imbratisat la telefon si am vorbit de multe ori...

Zeci de telefoane, zeci de mesaje...Nu am raspuns decat selectiv...Si am multumit pe pagina mea de facebook, prietenilor mei atat de atenti.Ce inseamna vietile traite cautand sa pazesti legile lui Dumnezeu!

Lunga zi...Dureroasa.Dar durerea mea a fost mai usor de dus asa.Ce importanta mai are ca s-a mai adaugat un an?Important e cum l-am trait, ce am reusit sa fac pentru mantuirea noastra.Asta e tot ce conteaza.Restul sunt amanunte fara importanta.
La vecernie am dus la marturisit o tanara...dar despre asta...am sa scriu o alta poveste.