Au trecut cateva luni de la ultima postare.De multe ori am vrut sa scriu. Am vrut sa va povestesc pentru ca viata se rostocolea peste mine cu atatea schimbari, incat erau subiecte cat pentru o viata, dar uneori ritmul este atat de alert sau intamplarile pe care le traiam erau atat de smintitoare incat am ales sa tac... sa iau cuvintele si sa le arunc in mare, vorba lui Nichita, sa le duca fuxul departe, atat de departe incat nimanui sa nu-i fie povara si nici eu sa nu mi le amintesc.
Am trait retrasa in casa mea cautand loc pentru lucruri micute aduse din fostul meu biriu...o Biblie rupta, o Psaltire cu coperta desfacuta, cateva fotografii puse in rama si cam atat...
M-am imbolnavit!Mi-am refacut analizele medicale si le-am privit contrariata! Aceasta eram eu?Omul acesta?Nu vreau sa lupt cu ceea ce vrea Dumnezeu pentru mine si daca doctorii dau retete ...le iau!Fie, Doamne, mila Ta cu noi ! Cu toate efectele adverse si toata ceata in care simt ca ma duc...si ma duc si ma duc...Dar stiu ca Rascumparatorul meu e viu si totul va trece. Ca maine ma scutura Domnul din toate si ma duce fie la loc de verdeata, fie intr-un loc in care celor de alaturi sa le pese...
Dar pana atunci strabat aceasta perioada asa cum, vorba prietenilor mei din Moldova"cum se primeste", adica asa cum se da!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu