Clipa, stai!Asta imi vine in minte de cateva ore. Patru din cei sase copii ai mei,au fost aici cateva ore, poate doua cel mult, in fuga lor spre mare in mica vacanta de 1 iunie.Sase! Am nascut doi copii. Impreuna cu Grig am doi copii: un baiat si o fiica. Dar am dobandit dupa moarte lui inca patru, doi prin casatoria copiilor si doi nepoti. Desigur sunt si ai lui! Chiar daca numai Lucian l-a vazut probabil o singura data, Grig este o prezenta vie in vietile lor si cand spun sase copii, pe toti ii simt ca fiind si ai lui! Nici nu as putea sa nu impart cu el si bucuria!Si ma gandesc ca si el ii stie, si el le vegheaza viata.
Copiii cei mici au venit bucurosi, dar nu entuziasmati. Andrei a trecut pe langa mine in timp ce eu ii imbratisam pe baieti si s-a asezat relaxat exact pe scaunul pe care statusem eu! Iar noi ne-am asezat in jurul mesei, eu langa fiul meu,Filip langa mine, George langa mama lui...Ce greu se face cercul! Ce greu se umple golul...iar dupa o varsta viata e formata din clipe!
Intr-o clipa, exact acum doua saptamani, am simtit ceva in neregula in capul meu, in urechile mele...si de atunci ma confrunt cu o alta problema de sanatate.Pasesc cu grija pentru ca nu mai aud! Nu-mi mai aud pasii cand merg, nu aud decat slab tacanitul taselor acum cand scriu, sunetul telefonului vine ca de departe si vocea mea e atat de scazuta( mi-au spus copiii) incat abia ma mai aude lumea!Numai eu imi aud de cateva zile inima batand in urechea stanga!Permanent! Cred ca este un rost si in asta! Sigur este un rost!Dar este greu sa-l gasesti in suferinta.
Durerea persista. Si auzul nu revine deloc. Nu aud liturghia. Nu aud predica. Nu aud vorbele celor cu care lucrez. Nu aud apa curgand la bucatarie sau la baie...simt insa miscarea aerului si blandetea luminii. Asa cum simt rautatea simt si bunatatea.
Am fost la doctor. In poarta spitalului m-am intalnit cu o prietena veche, medic , o asezase Dumnezeu in poarta spitalului exact cand eu treceam pe acolo...si in cinci minute, exact cand ne desparteam, pe langa noi trecea un doctor orl-ist pe care ea il cunoastea. Asa am avut parte de un prim consult imediat la debutul bolii, ceea ce fara ajutorul lui Dumnezeu, in micul meu oras nu as fi putut obtine... Azi am fost la un alt doctor la Bucuresti.O tanara frumoasa si foarte atenta la suferinta mea. Simteam dupa efortul care se vedea pe fata dansei ca vorbeste mai tare ca sa o aud... si foarte frumos, dupa un prim consult, m-a luat de mana si m-a dus intr-un alt cabinet! Atat de frumos mi s-a parut gestul ei incat as fi imbratisat-o! Am sa o duc insa cu slaba mea rugaciune, in lista binefacatorilor mei, la Dumnezeu si Maica Domnului!
Atator oameni la datorez binele din viata mea! Ei m-au insotit in clipele triste, ei au ridicat dupa putinta lor crucea aceasta a singuratatii si tristetii mele, ei m-au asezat cu fata la soare sau la luna cand ochii mei priveau numai in jos in crapaturile pamantului, ei m-au hranit cand eu nu mai stiam cum sa o fac...Si pentru ei toti spun (si)astazi acestea:
"Dumnezeule ale dragostei, Ție sunt dator a-Ți mulțumi pentru dulcele simțământ al dragostei și ocrotirii, de care mă bucur. O, Cel ce ești izvorul tuturor bunătăților, revarsă binecuvântarea și binefacerile Tale peste aceia pe care inima mea îi cinstește și îi iubește, peste robii Tăi (numele).
Apără-i de toate primejdiile ce bântuie viața muritorilor pe pământ. Fă să răsară asupra lor întotdeauna un soare strălucitor, ca să risipească norii grijilor și ai suferințelor din viața lor.
Umple inima lor de bucuria mântuirii Tale, povățuiește-le pașii pe căi drepte, în scopul mântuirii și al fericirii. Nu lăsa ca apăsătoarele suferințe să le înnoureze fruntea și să le amărască inima. Nenorocirile să nu facă a li se coborî lacrimi în ochi, inima lor să nu fie jertfă întristărilor. Fă ca fiecare din zilele lor să fie o frumoasă zi de primăvară, viața lor să se asemene unui râu limpede și lin, ce curge prin grădini înverzite și pline de flori. Iar dacă vor fi amenințați de nenorocire, fii apărătorul și ocrotitorul lor, precum ei sunt apărătorii mei.
Ori în ce parte vor merge sau se vor afla, umbrește-i cu bunătatea și apărarea Ta. Dă-le, Dumnezeul meu, toate plăcerile și toate bucuriile iertate muritorilor care păzesc poruncile Tale și fac bine aproapelui lor. Îngerii Tăi cei buni să-i însoțească și să-i păzească în toate zilele lor și, după o viață lungă, plină de binefaceri și fapte bune, să se învrednicească a dobândi bunătățile Tale cele fără de sfârșit, gătite tuturor celor ce lucrează virtutea. Amin.
Desigur"cineva" imi poate spune ca cei mai mari binefacatori sunt vrajmasii nostri...cunosc versurile sfantului Nicolae Velimirovici si am evlavie la acest sfant sarb...dar astazi vreau sa ma gandesc numai la cei care au bucurat inima mea...la cei care duc cu mine acum tacerea in care traiesc...suferinta si boala... O sa treaca, stiu, simt ca o sa treaca...ca Dumnezeu va ridica totul si ca peste o clipa am sa aud iarasi si toca si clopotul bisericii si vocea diaconului citind apostolul si a preotului citind evanghelia si predica ...Am nadejdea aceasta...Am fost acum aproape o luna intr-un pelerinaj in jurul Muntelui Athos... si unul din ieromonahii de la Manastirea Vatoped ne-a indemnat sa ne calauzim viata dupa patru lucruri: Rabdare, Rugaciune, Curaj si Nadejde!In mod surprinzator, trecand pe langa mine, a scos din buzunar si mi-a dat o carticica cu Paraclisul si Acatistul icoanei Maicii Domnului Paramythia...numai mie din o suta de oameni...Cred ca parintele a stiut ca la scurt timp voi trece prin aceasta incercare si Maica Domnului ma va mangaia ...Cum as putea sa nu multumesc pentru aceasta suferinta care imi aduce si atata bucurie?
Nimic din ceea ce se întâmplă nu se petrece în afara voii lui Dumnezeu. Sfântul Isaac Sirul spune: „Totul e de la Dumnezeu, și cele bune, și necazurile; dar unele necazuri sunt după bună voirea, altele după iconomia, altele după îngăduința Lui”.Judecatile lui Dumnezeu adanc mare spune si psalmistul David in psalmul 35. Nu stim rațiunile care stau în spatele unor astfel de încercari, numai oamenii duhovnicesti reusesc să le pătrundă sensul,dovada carticelei din buzunarul meu. Poate fi un scop pedagogic, să privim introspectiv asupra vieții noastre spirituale: să ne îndreptăm, dacă nu suntem pe calea cea bună, sau să ne întărim duhovnicește, dacă suntem căldicei. „Boala e o lecție de la Dumnezeu, fiindu-ne de ajutor în sporirea noastră, dacă o primim cu mulțumire de la El”, ne spun sfinții Varsanufie și Ioan.Trebuie insa sa primim boala si suferinta dar nu putem face asta usor si fara a intelege sensul vietii pe acest pamant...Najduiesc sa inteleg, sa fiu pe calea cea buna, nadajduiesc ca suferinta mea sa fie inca o treapta de apropiere de Hristos...si daca nu voi mai auzi mare lucru, exact cum ii spuneam astazi bunei mele doctorite" inseamna ca numai atat trebuie sa aud"... Seara cu pace, dragilor, seara instelata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu