vineri, 18 septembrie 2020

Momente

 Buna ziua, dragilor!Sau buna seara... sau buna sa va fie inima, inima in care trebuie sa incapem toti.

Poate sunteti suparati ca nu scriu prea des si nici asa mult cat scriam candva. Simt insa  ca in acest moment al vietii mele nu-i mai important sa scriu, cat sa traiesc in tacere si rugaciune acest ceas.Sufar un atac al cerului si sigur al adancului ...ingeri, sfinti, sfinte si demoni rascolind totul in jurul meu...unii incercand sa ma apere si sa ma linisteasca, altii trudind din greu sa ma arunce in genune...Asta traim cu totii, dar nu constientizam de frica sau ne mintim ca noi nu avem nicio problema.Preferam sa credem ca suntem asezati si stabili pe drumul spre sfintenie si noi suntem frunze desprinse de vantul turbat... Cel mai bine insa este sa recunoastem ca suntem in plina furtuna si doar Dumnezeu ne poate scoate din ea, daca ne este de folos!Daca nu-i de folos, ramanem aici pana cand tot Domnul ne scoate, mai puternici, mai luminosi!

Eu imi cunosc aceasta etapa...Nu este singulara in viata mea! A fost un timp chiar mai rau de atat, acum ma retrag in casa mea, in convorbiri putine, in mai multa lectura, mai multa apropiere de sfintii de pe peretii casei mele, in spovedanie mai amanuntita si cand mi-se dezleaga pacatele, in apropiere de Sfanta Impartasanie! E tot ce pot face! Vreau sa ma vad pe mine, nu pe altii! Nu sunt un inger!M-a afectat sufleteste mult!Am suferit! Desigur nu ca atunci cand aveam 25 de ani si barbatul iubit m-a parasit inainte de nunta! Ce stiam eu atunci despre viata? Ce stiam eu atunci despre luptele fiecaruia cu lumea, cu demonii? Nu-L cunosteam pe Dumnezeu! Si am lasat durerea sa ma strapunga pana la nebunie...nebunia de a dori moartea ca singura salvare din durere! Ii inteleg pe sinucigasi pentru ca eu insami in anii tineretii am dus dureri sufletesti mari ...Acest om eram! Oameni traind preocupati de ei, doar de ei, fara sa stie cum a trait Hristos si ce a trait!Sigur, de aceia, Dumnezeu a lungit viata mea, mi l-a adus pe Grig, mi-a daruit copii si a asteptat cu rabdare ca eu sa ma nasc din nou... Si m-am nascut la 50 de ani! Omul, femeia de acum! Ii sunt datoare sa fac ceea ce spune"  Dar Eu vă spun: iubiți‑vă dușmanii, binecuvântați‑i pe cei ce vă blestemă, faceți‑le bine celor ce vă urăsc și rugați‑vă pentru cei ce vă asupresc și vă persecută, ca să fiți astfel fii ai Tatălui vostru Care este în ceruri! Căci El face să răsară soarele Lui peste cei răi și peste cei buni, și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți."-Evanghelia dupa Matei cap 5 /44,45

Desi uneori "cineva" imi sopteste, nu te mai ruga pentru acestia, vezi de ale tale si ai tai... si vreau sa-i uit si imi da gandul  ca daca nu m-as mai ruga, as putea uita mai usor! Dar nu cad prada acestei ispite si ii pomenesc, asa cum pot, cu rugaciune murdara, dar inca cu durere si lacrimi, ca Dumnezeu sa nu le  socoteasca pacatul acesta si sa vada doar ca eu le-am fost piatra de poticnire! Si sa le sfinteasca viata! Pentru ca mie imi sunt tare dragi... si sper asa, dragi sa-mi fie pana la moarte si Hristos  sa ne aduca impreuna in Vesnicie.     

 Am crezut in prietenie. Inca cred. Iisus Hristos i-a avut prieteni pe cei pe care i-a ales sa -i fie ucenici si le-a spus "Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc./ De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute."-Ev dupa Ioan cap 15

Aceasta am crezut si eu despre oameni, ca imi sunt prieteni, pentru ca toti cei cu care ma vedeam erau oameni cu care impreuna Il cunoasteam pe Hristos! Si inca mai cred in prietenia lor si-n gandul bun, si-n inimile iubitoare ... Dar daca cineva nu te iubeste cat astepti tu, nu inseamna ca nu o face, ca nu te iubeste atat cat poate el!Si daca cineva te blesteama azi, nu inseamna ca nu te binecuvinteaza maine! Suntem firi schimbatoare pentru ca fiecare duce propria lui lupta si uneori cade, alteori reuseste sa castige. Ziua de azi nu seamana cu cea de maine si nici cu cea de ieri!
Trebuia insa ca in fiecare moment sa-l avem in inima noastra pe Dumnezeu si iubind -L pe El sa iubim toata creatia si mai ales omul,singura faptura pe care Dumnezeu cu mana Lui a plamadit-o din lut barbat si din coasta barbatului, femeie, singura-singura faptura...
Apoi, este clar ca niciodata Dumnezeu nu-ti ia tot! Atata splendoare este in viata mea! Atata frumusete in ceasul acesta de tihna, in ziua care se scurge spre seara ... atata frumusete in trecutul pe care l-am trait  cu cei care azi, din pricini binecuvantate, aleg sa se desparta de mine...



 
   


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu