Moartea mamei ca trecere

Zile in care aproape am murit!

Traiesc de cativa ani, cred ca  dupa casatoria Ruxandrei,cat mai aproape de Biserica, potrivindu-mi respiratia dupa respiratia ei. Dar nu-i suficient. Pentru ca doar ceea ce este in tine te poate salva! Cele exterioare nu-s foarte importante...

Am avut pe 22 februarie 2020 o zi de 24 de ore in care am crezut ca este posibil ca chiar atunci sa plec la Domnul.Si m-am gandit ca, Domnul mi-a facut cunoscut ceasul trecerii mele, ca eu sa stiu ce-mi lipseste. Si am vazut ca nu am nimic. Ca tolba pe care o pot lua cu mine sa plec dincolo e goala...si ca nu am pus nici macar inceput bun la ceva...Si am vazut si cate lucruri nu-s puse in ordine in tulburata mea viata.

Pentru ca mereu complicam lucrurile si mereu le amanam rezolvarea...Dar in final am concluzionat ca doar cateva lucruri trebuiesc spuse inainte de moarte.Iar de impartit ...chiar nu am prea multe de lasat, cu dedicatie clara...Fie ce-o fi!Dupa mine...potopul! In sensul ca in afara icoanelor si a cartilor nu am nimic de lasat!Desi sunt inconjurata de mormane de lucruri...

Ziua de 22 februarie s-a scurs greoi...si dureros in desfasurarea ei, pentru ca simteam cum nimic bun nu am facut si nici timp nu mai este. La ceas de vecernie, in lumina lina am plecat spre Catedrala tinand in maini Psaltirea... Si am citit la rand ...catisma dupa catisma ...am revenit acasa, m-am spalat iar,macar trup curat  sa am, daca sufletul e cenusiu si m-am pravalit intr-un somn de 10 ore! Moartea m-a obosit! Moartea m-a obosit mai mult decat viata! Dar pentru ca viata a fost traita gresit...Si m-am trezit dintr-un somn odihnitor, fara niciun vis...

Am sa tin minte cate zile voi avea sentimentul acelei dimineti! Dimineata cu rugaciune atent facuta, cu liturghie cu lacrimi de recunostiinta...Cine se va ruga pentru copiii mei cand eu nu voi mai fi pe pamant? Cine o sa ceara mila pentru sufletele surorilor si cumnatilor mei?

Cine ii va vorbi Maicii Domnului despre Filip si George? Cine ii va mai striga pe copiii mei risipiti in lume?

Cine va cere mila lui Dumnezeu pentru adormitii mei dragi?

Probabil o fiica, o sora, o mama, o bunica nu moarte niciodata!  Eu cred ca si din iad voi striga dupa ei!

Apoi, la doar cateva zile, am plecat de acasa si am petrecut ceva timp prin spitale in Bucuresti. Insotind pe altii.

In salonul micut in care de cateva luni, cam la trei saptamani, sunt spectator la lupta cu suferinta si boala, am regasit in acelasi pat ca in luna ianuarie, pe doamna micuta, delicata pe care o cunoscusem acolo. Florina. 52 de ani, cancer de colon. Pentru cei care o ingrijau asta era ceea ce conta.Asta si scria pe notita de pe tabita de deasupra patului ei. Ea in schimb era mai mult decat atat. O femeie care pana la 52 de ani traise tot ceea ce se putea.

Se maritase devreme cu un barbat echilibrat si gospodar, isi randuisera  o casa, o familie, isi dorise copii, dar Dumnezeu stie de ce, o aveau doar pe Oana care si ea, la 32 de ani avea un baietel de 10 ani, baietel pe care bunica il crestea. Minunat sa stii ce este important in viata! Un sot, o casa, copii, o gospodarie ...nepoti, fini, cumnati, prieteni...Cu totii au luptat alaturi de ea cu aceasta boala. Inclusiv in Turcia la acel celebru spital au fost si documentele medicale au fost trimise in America. Numai ca timpul ei pamantesc s-a scurs si era timpul trecerii ei la cele ceresti...In prima zi m-a recunoscut si am vorbit un pic. Apoi , zilele urmatoare i-am tinut doar mana in mana mea si i-am vorbit cand ea se agita in dureri mari. Mult sufera sufletul cand se desparte de trup! M-am asezat pe scaun langa ea si i-am vorbit incet, incet... i-am spus ce rugaciuni stiam, i-am vorbit despre Maica Domnului si ingerul ei care o veghea langa umarul ei...I-am spus ca Dumnezeu vrea doar sa o treaca mai aproape de El...Dar cred ca aici este greutatea trecerii.Ne este teama de necunoscut.Putini dintre noi  invatam sa  cantam" Acum libereaza pe robul Tau, Stapane/Dupa cuvantul Tau in pace/"
Nu-L cunoastem pe Dumnezeu si ne este teama de necunoscut

Eu cred ca Il cunosc dar imi este teama de pacatele mele!Ea,curatata prin suferinta, se linistea cand ma auzea vorbindu-i de Hristos!Cred ca in intrega ei viata curata, traita in universul curat al familiei ei, poate fara sa constientizeze, s-a apropiat de Dumnezeu, astfel incat sufletul ei nu se linistea deplin cand eu ii spuneam ca fiica ei este alaturi, dar se linistea cand eu ii vorbeam de Dumnezeu si ii spuneam:

 Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta

 Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.

 Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.

 Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.

 Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.

Moartea ramane totusi o forta imensa. Sfantul Pavel spune: Daca vietuiti dupa trup, veti muri, iar daca ucideti cu Duhul faptele trupului, veti fi vii (Epistola dupa Romani. 8, 13). O femeie, o mama are aceasta mare capacitate  si tarie spirituala  de a lupta cu trupul ei si a se jertfi permanent celuilalt.

Cate nopti de veche langa un copil bolnav!

Cate momente in care mama se ridica de la masa saturata fizic de faptul ca are cu ce-i hrani pe ceilalti, cati ani in care mama are o singura pereche de pantofi, o sigura fusta, o singura bluza, dar familiei ei nu-i lipseste nimic si pune, in mana intinsa a copilului, banii de culegere, dictionar sau pentru tabara de vara ...

Cate nopti in care mama isi pleaca genunchii la rugaciune pentru ca baiatul sau fiica ei pleaca sa vada lumea pe motor! Si mama stie pericolele!

Cate nopti in care mama traieste acasa in grija iesirile la discoteca ale copilului adolescent si dramele lui sentimentale!Da, fiinta mamei sporeste spiritual si chiar apropiindu-se cronologic de moarte, ea se implineste ca menire.

Doar ca obosita de viata, de suferinta bolii si a trupului fizic, Florina nu avea puterea de a intelege locul pe care, nadajduiesc ca Dumnezeu i l-a dat;viata vesnica in fericire!

Miercuri noaptea, la ora 0.30 sufletul ei s-a dezlipit de trupul firav, obosit, epuizat si s-a ridicat...Sufletul de 21 de grame   ...cat o ciocarlie. Cant frumos in Ceruri, Florina!