vineri, 22 martie 2019

Seara de martie

Sunt acasa. Am revenit acasa. Sa ma iertati, dragilor!
Am simtit ca nu vreau sa mai spun nimic, dar nu pentru ca voiam sa va ascund ceva, ci din sentimentul  ca  tot ce avusesem de spus s-a terminat de spus intr-o zi ...
Acum insa am privit cati cititori mai are blogul meu aproape parasit, si m-am jenat de numarul mare al celor care si azi au citit ceva aici, printre paginile acestea...asa ca revin...
Nu stiu pe unde am tot fost, prea mult nici nu am fost plecata,  sau poate am fost, dar atat de putin inseamna locul in care sunt, incat nu socotesc...
Ma simt ca un om fara radacini aici pe pamant. Radacinile mele sunt in cer si astfel umblu ca o zaluga prin lume, adulmecand miros de sfintenii si ascultand cantec de toaca...
Am fost bolnava. 
Am fost poate nu foarte bolnava, dar bolnava.
In ianuarie pe 16 am avut o interventie chirurgicala intr-un spital din Bucuresti.
A urmat o recuperare anevoioasa din care inca nu am iesit.
Apoi am asteptat niste analize mai ...mai elaborate...
Apoi am revenit si am facut o alta endoscopie care mi-a sfartecat jumatate din trup ...am luptat cu bacterii , cu xantoame urate ... am primit rezultatul ambiguu si atipic al unor analize...
A fost si este dificil. Nu pentru ca mi-ar fi teama, pentru ca teama nu are de ce sa-mi fie, ci pentru ca ma vad constransa de evolutia lucrurilor sa pierd timpul prin spitale, laboratoare , clinici...Si totul e dincolo de ceea ce eu doresc pentru mine.
In prima saptamana din Postul Mare al Sfintelor Pasti, m-am refugiat la Bujoreni, in poiana Maicii Domnului.M-am zavorat intr-o chilie si intr-un colt de biserica .Cu cata bucurie primesc calugarii pe cei care trec poarta manastirii!Cata toleranta pentru toate balbele noastre ... am fost la scoala iubirii si rugaciunii...
I-am privit cat sunt de tineri si destepti. Lasasem in Bucuresti un grup de tineri pe care ii cunosc din primii lor ani de viata,am participat ca spectator si sustinator moral poate la evolutia lor de la elevi la studenti si apoi , absolventi ai unor prestigioase institute, angajati ai unor multinationale, multi pe pozitii de top.
Stiu...stiu... ei fac progresul acestei lumi. Dupa ce Dumnezeu a zis "cresteti si va inmultiti si stapaniti pamantul" noua ne-a ramas sa administram creatia, dar noi nu putem sa crestem niciun fir de iarba...Datori insa suntem sa muncim si in sudoare sa traim...Poate de aceia numar peste 40 de ani de munca! Si inca muncesc. Poate de aceia ii iubesc pe acesti tineri si tinere care muncesc la fel cum si noi am muncit... si dau nastere copiilor, ii educa cum stiu si ei mai bine, incercand si crezand ca ne depasesc. Dar... recunoscatoare le sunt tinerilor care in manastirile acestei tari ortodoxe, cand noi dormim, se ridica din chiliile lor reci si spun"Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos..."
Si cred ca ingerii si serafimii li se adauga.
Voi purta dorul meu de ei si de slujbele lor si durerea ca nu a fost sa fie mai mult de atat.
Am incercat sa merg in alt loc, aici mai aproape, fie si numai pentru o noapte de rugaciune,dar , asa cum zice maica mea de la Diveevo, "nu s-a primit", adica "nu a fost sa fie"...
Dumnezeu lungeste timpul meu de convalescenta, citesc, ma plimb printr-o casa prea mare pentru mine, privesc in mine adanc, scormonind dupa intelesul acestui timp...imbracata in haine de piele, dorind nu atat  cat s-ar crede, vindecarea lumeasca ,mereu trecatoare ,ci Invierea...
Si asteptand, stau in marea acestui timp al vietii mele, primesc valurile direct, direct in dreptul inimii, dar dupa talazuri, am puterea , nici eu nu stiu de unde izvorata, poate din rugaciunile copiilor acestia din manastiri, sa spun, cu vorbele lui David Regele:


"1. Doamne, cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut.
 2. Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe. 
3. Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut. 
4. Că încă nu este cuvânt pe limba mea 
5. Şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta. 
6. Minunată este ştiinţa Ta, mai presus de mine; este înaltă şi n-o pot ajunge. 
7. Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi? 
8. De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti. 
9. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării 
10. Şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta. 
11. Şi am zis: "Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu". 
12. Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei. 
13. Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. 
14. Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte. 
15. Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului. 
16. Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi nici una din ele nu va fi nescrisă."
Si cred ca iubirea lui Dumnezeu va face ca marea acestui timp,marea infuriata si fierband,  curand  sa se  potoleasca intr-o liniste tot mai adanca...
Doar sa mai astept un pic sa infloreasca totii copacii...sa vina deplin Primavara!Deci, astept Invierea!

2 comentarii:

  1. Atunci când dincolo de un zbucium lăuntric reușești să percepi frumusețea acelui suflet,nu poți decât să te bucuri!
    Bine ați revenit!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu drag te-am regasit...Multumesc ! Cuvintele tale floresc o crenguta a sufletului meu!

      Ștergere