George

Il tin in brate ca pe un buchet de orhidee... cu grija sa nu  strivesc nici frumusetea petalelor, dar nici corola tainica a lor. Am linistea inimii care l-a iubit dinainte de nastere  si  siguranta bratelor ce au tinut si alti copii...

Este al meu...George-Gabriel!

Nepotul meu, baiatul fiului meu, Andrei!Poarta pentru vesnicie numele bunicului lui...sub scutul sigur al Sfantului Gheorghe si al arhanghelului Gavriil.

Are abia o zi.

Poate creste oricat! Intr-o zi, poate o sa fie mai inalt decat tatal lui, poate fi un barbat oricat de puternic, poate implini orice aspiratie pe care o poate avea, poate urca toti muntii, poate cobori in adancul oceanelor lumii, dar nimic nu va schimba acest lucru: ca el este al meu!

Prin venele lui, acum fine ca niste linii subtiri, trasate cu creion, curge sangele meu... carnea lui are in compozitie adn-ul meu...si eu cu el voi fi, oriunde vor calca picioarele lui... 

Il privesc bland si mintea mea ii spune deja sigurul fapt asteptat de umanitate ... nasterea unui copil care avea sa ne redea Raiul...
"Mititel infasetel,
In scutec de bumbacel..."

Si il privesc rostogolindu-se in bratele mele , sigur ca ele il vor tine...si-l tin firesc...cu zambet larg...

Cum as putea sa-I arat  lui Dumnezeu cat Ii multumesc pentru el? Cum altfel decat crescandu-l ca el sa-I apartina , atenta sa nu fiu un factor care sa-l rataceasca prin tufisurile si tenebrele acestei vieti?

Si ii spun incet, convinsa ca vorbele ajung la inima lui, cea care ma stie...  

Nu iti promit nimic, pentru ca nu am nimic, nici clipa de acum nu e a mea, e darul lui Dumnezeu pentru noi, in toamna aceasta, dupa alte toamne in care am sters lacrimi, am jelit, am acoperit ochi dragi pregatiti de Inviere...si desi cred si credeam profund in Inviere, atat de greu e sa traiesti despartirile...Mama, Ina, Tudor, fetita -ingeras care scutura clopoteii in ceruri, Grig tanar si frumos... ei, toti par stransi in tine, prunc sfant rostogolit in bratele mele...pentru ca sangele tau e sangele meu si pentru ca ei,  toti acestia, mama, prieteni, sot si nepoata, toti prin iubirea pe care le-am purtat-o sunt in Adn-ul meu, parte a mea...parte a ta...

Si te imbratisez ca si cand pe mine ma imbratisez, copil frumos si eu , aproape tamaduit de apropierea ta...

Mirosi frumos...dumnezeieste ...a mir, a sfintenie, a curatenie, a ceva ce nu poate fi total povestit in cuvinte ...sarut grumaz, sarut scutece, ating, prin atingerea ta, Cerul, Vesnicia...

Si uite asa, in toamna aceasta atat de frumoasa,intelegem totul si punem gand bun pentru toate...Cu adevarat"Niciodata toamna nu fu mai frumoasa/Sufletului nostru bucuros de moarte"

Traim impreuna imbratisati, bunica si nepot, un anotimp al plenitudinii, al amintirii, dar si al inscrierii intr-un ciclu al inoirii neamului nostru...

Bine-ai venit, minune!