sâmbătă, 30 septembrie 2017

Dorul...

Acum 10 ani, la ultima aniversare pe acest pamant, am aflat ca data nasterii lui, era 1 octombrie!Stia desigur, dar pentru ca pe certificatul lui de nastere era scris 2 octombrie, ca sa nu dea explicatii prea multe, spusese ca este nascut pe 2 octombrie! 
Aceasta...mi-a daruit Acoperamantul Maicii Domnului  ca sarbatoare, pentru ca nu o cunosteam...
Nu o cunosteam nici cand am scris pe crucea lui ca data a nasterii "2 octombrie", crezand ca mai important este actul civil... neintelegand inca ca singurul act important e voia lui Dumnezeu...
Dragul meu... Grig...Gheorghe dupa numele de botez...sotul meu pe pamant si in ceruri!
Maine implineste 60 de ani! Chiar daca el avea 50 cand a plecat, anul acesta ca o incercare de recunoastere ca au trecut 10 ani, anul acesta spun ca si el implineste 60 de ani.Si il sarbatoresc in felul meu de acum...prin pomeniri, prin rugaciune si lacrimi...
Grig avea o blandete si o noblete pe care doar acoperamantul Maicii Domnului putea sa i-le dea... 
Pastrarea acestor daruri, cred ca a fost  sansa lui de mantuire...
Inceput de toamna... si tot toamna, mama mea a plecat sa-si caute in Imparatia lui Dumnezeu pe cei multi pe care ii iubea, desi , aici in acesta vale a lui Ioasaf ramaneam marile iubiri ale mamei, fetele ei, nepotii, ginerii... doi dintre ei, pentru ca Grig era deja Dincolo.
Azi a fost parastasul de 3 ani de la moartea mamei, Constanta. Am plecat cu noaptea in cap la Fetesti, orasul in care ea a trait pana la moarte  si acolo unde ramasitele ei au ramas pana la a Doua Inviere.Am mers in catedrala orasului, desi nu era biserica in care mergea ea. Asa a randuit Dumnezeu pentru ca acolo, la masura ei , fusese ctitor...daruise pentru pictarea bisericii. Si acolo a fost azi pomenita. La miruit am vorbit cu parintele batran care slujeste acolo, despre mama si parintele amintindu-o pe mama, a ramas pe ganduri, cu ochii in jos, zicand:
-Sa ne vedem in Ceruri, cu totii!
Sunt in acest moment dupa liturghie. Am trait" osana osana" , m-am rugat: Mantuieste-ne Doamne... am sperat , am crezut in mila lui Dumnezeu...inca mai cred ca ne vom mantui, atat timp cat ne dorim, atat timp cat luptam pentru asta, atat timp cat strigam pentru toate la Dumnezeu ca la un Tata, atat timp cat credem ca ai lui Dumnezeu suntem!
Indiferent de pacatele noastre, Dumnezeu in marea lui milostivire , El, nu noi, El ne mantuieste daca Il recunoastem, Il iubim si Il dorim... 
Inca am puterea data de liturghie sa cred in asta sa sper ca ei sunt bine si doar o clipa ne desparte... Repede insa ziua alearga spre noapte...Am zacut in pat cateva ore ...in curand e vecernia...Merg sa aud cantarile stranei...merg sa ma rog Maicii Domnului  sa ma ajute sa uit ca eu traiesc un timp lumesc lung, prea lung,sa uit ca mi-e atat de dor... sa nu traiesc nici macar o clipa acel moment care pe mine ma tranteste mereu, cel al Heruvimului in care toata suflarea e suflare de ingeri si eu ma vad cu capul in jos, cu inima franta de amintirea pacatelor noastre...macar azi...macar pana maine cand e iar liturghie si  voi canta soptit, cu speranta ...Osana Osana...
Si desi nu-s nici spovedita, nici nu-i posibila impartasania... te rog Doamne, mai da-mi o liturghie!Macar una in care sa-i pomenesc... Gheorghe al meu si Constanta ...

Fotografia postată de Costel Puiu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu