sâmbătă, 23 iulie 2016

Filip / un an de viata

Acum un an si-o zi nu-l cunosteam!
Il asteptam insa cu un dor si o teama care aproape ma paraliza. De aceia nimeni nu mi-a spus nimic.
Au mers la spital in ziua de 22 iulie 2015, la o clinica privata , doctorita a facut cezariana stabilita si apoi la cinci minute dupa ce l-au scos , Andrei m-a sunat:
-Mama , tocmai ce s-a nascut nepotul tau!
In cateva minute am plecat la gara , de acolo am luat un taxi si inaintea celorlalti bunici , am fost acolo!Ruxandra si Lucian erau cu ei trei! 


Era deja ditamai baiatul ! 3450 grame si 52 de centimetri.Era atat de frumos cat nu poate incapea in cuvinte...

Aici avea trei zile.Asa era cand l-am luat acasa!


Acum ...e baiat mare... stie deja sa se joace...



sa se uite intrebator la noi asteptand sa-l invatam ...

Acum il crestem cum stim mai bine,daruindu-i tot ce ii este de folos !

 Si el e fiul al Schitului Closca! Nu se putea sa nu fie!
 Eu, ca bunica, am avut grijile mele si mama lui a implinit o speranta ....                                                                                                                   



Si l-am vazut sarutand icoanele in biserica noastra , mergand  de la un capat la altul...
Filip a fost deja si in manastirea in care bunicul lui a fost ctitor si mai apoi ...prohodit!

Cat de sigure sunt bratele noastre! Si cat de mult il iubim!
Si Dumnezeu imi e martor ca il iubesc pentru ca el este dar al lui Dumnezeu pentru noi!
L-as fi iubit si daca ar fi fost al treilea sau al patrulea meu nepot sau al zecelea...Dar pentru ca el este al doilea, deci primul dupa fetita pe care Dumnezeu si-a luat-o in ceruri, Filip e dar d e la Dumnezeu!
Si e raspunsul la o rugaciune care a zguduit biserici...si la care s-au adaugat preoti si preotese...
De aceia trebuie, avem responsabilitatea, sa-l crestem frumos si cu frica sa nu-L suparam pe Dumnezeu!
Citeam aseara o carte despre Staretul Nicon de la Optina ... staretul spunea ca si credinta este ereditara. Si imi doresc ca Filip sa mosteneasca credinta stra-strabunicului meu Dumitru- preotul , al carui nume  de familie il poarta si  a strabunicului lui patern, Filip- dascalul, al carui nume il poarta de asemenea.
 Eu cred ca nimic nu este intamplator si ca acestea erau numele pe care el trebuia sa le poarte si ca e doar obligatia noastra sa-l crestem spunandu-i acestea si invatandu-l ca lucrurile cele mai importante in viata nu se cumpara : ele sunt iubirea pentru Dumnezeu, iubirea, respectul fata  de viata, cultura...
Desigur poate fi adaugate multe alte lucruri. Dar eu...daca acum mi-as scrie testamentul , aceste lucruri i le-as spune lui Filip:
-sa-L iubesca pe Dumnezeu mai mult decat pe oricine si orice...
-sa-i iubeasca pe oameni chiar daca ei il vor rani si dezamagi de milioane de ori... tot de milioane de ori il vor si bucura...
-sa respecte viata si munca celorlalti...
-sa-si  asculte, sa-si respecte si sa-si iubeasca parintii si fratii...
- sa-si iubeasca si sa-si cinsteasca familia intreaga cu bunici, matusi si unchi si verisori,  neamul din care face parte, poporul roman cu toata mostenirea pe care strabunii i-au lasat-o ...
- sa cunoasca Sfanta Scriptura si Ea sa fie cartea lui de capatai, de noptiera...
- sa-i caute si sa-i cunoasca pe sfintii...
- sa sarute mainile arhanghelilor mei dragi...
- sa o cinsteasca pe sfanta Maria Magdalena care a mijlocit venirea lui la noi si pe sfantul Ioan Iacob Hozevitul la care am plans pentru el ...
- sa creada numai in ajutorul lui Dumnezeu, pentru ca cei care il vor ajuta sunt doar trimisi de catre Dumnezeu , dar sa aibe recunostinta fata de toti cei care il vor ajuta ...
- sa fie milostiv cu fiecare suflet pe care il va cunoaste intelegand ca fiecare are daruri de la Dumnezeu dupa planul lui Dumnezeu de mantuire si daca el are mai mult, e pentru a-i ajuta si pe altii...
- sa fie bland ...
-sa fie modest...
-sa priveasca in ochii oamenilor si sa le asculte povestile. Eu am facut asta totdeauna si am castigat multa iubire !
- sa aibe prieteni oameni modesti ca educatie  si pozitie sociala... sa caute sa cunoasca suferinta oamenilor si necazurile lor sa nu-l lase indiferent, pentru ca in mana intinsa a celor suferinzi sta  uneori insasi mana lui Dumnezeu ... si e suficient ca el sa inceapa sa faca un lucru bun , ca Dumnezeu va face apoi totul!
- sa nu-i uite pe cei bogati si instruiti ... pe cei destepti si varfuri ale societatii, pentru ca si acolo este multa suferinta si acolo sunt multi oameni valorosi care au nevoie de prieteni si iubire...
-sa fie egal cu toti pentru ca in fiecare faptura trebuie sa  vada chipul lui Dumnezeu...
- sa multumeasca mereu lui Dumnezeu pentru sanatatea lui, pentru chipul frumos, pentru auz, pentru vedere, pentru vorbire, pentru normalul vietii lui , stiind ca totdeauna altcineva va fi si mai frumos si mai destept si mai bun decat el, dar sa caute sa nu aibe decat bucurie pentru asta ... pentru  ca dar este de la Dumnezeu sa fie asa!
- sa se roage pentru toti cei care l-au pomenit in rugaciunile lor!
-sa cinsteasca memoria strabunilor lui chiar daca pe unii nu i-a cunoscut...
- sa ne bucure mereu, mereu, mereu.... chiar daca uneori ii va fi greu ...bucuria noastra va fi si bucuria lui...
- sa rada cand va voi sa rada...
- sa planga cand  ii vor veni lacrimile... ele nu au nimic cu barbatia impusa de oameni...arata in schimb ca te poti bucura si intrista pentru altul, ca este in inima ta blandetea si bunatatea...
- sa mearga peste tot...
- sa inteleaga din vorbe ca toate ii sunt ingaduite, dar nu toate ii sunt de folos si ca cei destepti invata din experienta altora...
- sa cante ...
 -sa  danseze...
sa fie om dupa chipul lui Dumnezeu Treimic...
La multi ani, dragul bunicii !













Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu