duminică, 4 mai 2014

Manastirea Bujoreni- pelerinaj in Romania-1 mai 2014


Cei care ati citit pagina mea de jurnal de miercuri seara stiti ca eram suparata, mahnita de niste lucruri pe care  vedeam cum fara voie le asez in inimile unor oameni.Nu aveam cu cine sa vorbesc decat cu voi, am spus cuiva cat imi e de greu, am primit in schimb tacerea rece si frigul ei m-a inghetat. Dar stiu ca pe mine, niciodata Dumnezeu, dupa moartea lui Grig, nu m-a lasat din mainile Lui. Asa ca seara tarziu, noaptea, am primit iar rugamintea:
-Haideti, nana, cu noi la Iasi, la Cuvioasa Parascheva!
Gandul mi-a zburat iar la Manastirea Bujoreni , la parintele Alexie, si pentru ca drumul putea trece pe acolo, am aruncat in geanta pijamaua, halatul, o bluza,cartile de rugaciune si gata de drum!

 Drum european, pod ...oi si carute printre masini...Acestia suntem noi, romanii...

 Spre Iasi, spre sfanta Parascheva...Dar drumul nostru trebuia sa treaca prin Barlad si apoi pe la manastirea Bujoreni.
L-am cunoscut pe Parintele Alexie acum doi ani, la primul meu pelerinaj in Ucraina.M-am spovedit la acel drum la parintele Alexie si asa a ramas, sa ma spovedesc la sfintia sa, cu binecuvantarea  duhovnicului meu, ori de cate ori ne intalnim. Nu as fi putut sa renunt niciodata la sfintia sa! Chiar daca nu ajung sa-l vad decat de cateva ori pe an,Dumnezeu randuieste ca legatura noastra sa nu se rupa.Anul trecut, in noiembrie am mers impreuna iarasi in Ucraina, apoi moartea fetitei, a nepoatei mele, ne-a facut sa ne auzim mai des....problemele pe care le tot intampinam si eu si copii, boala mamei mele, a surorii... toate au fost aspecte care ne-au facut sa ne auzim mai des, sa ne intalnim in rugaciune...adica, parintele sa ma ajute cu rugaciunea...De fiecare data, oricat de grav era momentul, Parintele Alexie, reusea cu blandete si liniste sa desfaca incurcaturile si sa-mi aduca linistea.
Asa si acum...exact in acel moment atat de dureros, drumul meu trebuia sa treca pe acolo!Aveam emotii mari.Daca nu-l gasesc? Daca Parintele tocmai atunci e plecat?Am incercat sa sun dar telefonul era inchis.Am scris un mesaj.Si asteptari lungi. Zeci , doua sute de kilometri.

In jurul pranzului m-a sunat parintele. Era acolo si ne binecuvanta drumul! Am trecut prin padurea de stejari parca zburand, desi drumul e forestier. Zeci de cruci strajuiesc insa drumul spre Bujoreni!Cum sa nu ajungi repede?

 Parcarea era plina de masini desi era 1 mai, era pranzul si ziua era atat de frumoasa incat romanul in general o petrece la moll sau la mici.


 Am intrat prin poarta inalta

 sarutand usile, inchinandu-ma Maicii Domnului

 si raiul a aparut in fata mea.





 Oriunde te-ai fi uitat, zeci de lalele isi inaltau spre cer capetele rosii, albe, galbene, crete, netede, baltate...O, Doamne, frumoasa e lumea Ta cand e iubire!
 Tricolorul peste imense aranjamente de flori...
 Am mers intai in biserica. La Maica Domnului!


 La sfintii de la Lavra Pecerskaia.Cat imi doresc sa ajung iar acolo! Inima mea cand nu bate bine se intampla pentru ca lipsesc din ea bucati mari: o parte care a ramas acolo,in Ucraina  si o parte in Grecia!De aceia sfintii vin in intampinarea noastra! Pentru ca ei stiu!



 Am urcat la bucatarie cautandu-l pe Parinte. Si priveam curtea incercand sa asez in inima si in amintirile mele locul acela, fiecare fir de iarba, fiecare floare, asa efemere cum sunt ele, pentru ca stiu ca prin randuiala dumnezeiasca,acolo, la Bujoreni, alte fire de iarba si alte flori la fel de frumoase vor aparea fie si din pietre.
Si a venit Parintele! S-a ridicat nemancat de la masa si a venit la mine!Mi-a luat capul in maini, m-a inchinat si mi-a sarutat crestetul!Acesta e Parintele Alexie! Daca va este greu, daca nu va iubeste nimeni, daca nu mai puteti sa duceti povara, mergeti acolo, cautati-l pe Parintele Alexie, spuneti-i ca eu v-am trimis! Si Parintele o sa va primeasca la fel ca pe mine! Parintele Alexie e singurul om de pe acest pamant la care eu va pot trimite asa!
Aceasta e bucataria la care parintele Alexie gateste cu iubire pentru 300 de pelerini duminica... si 4000 de pelerini la hram!
Acesta e fotografie de  pe site oficial al manastirii, de la ultimul hram , de Izvorul Tamaduirii.
Desigur nu e singur, dar Parintele nu lipseste de acolo decat duminica si de sarbatori cand slujeste lui Dumnezeu!Iar de slujit... ca Parintele Alexie, rar...
Nu cautati perfectiunea! Nu cautati ordinea desavarsita! Cautati aici rugaciunea pe care Parintele o face!Si iubirea cu care amesteca in oalele mari!

 Am coborat in curte sa-l prezint prietenilor mei, sa i-o arat pe Daria pentru care parintele se roaga de cand m-a cunoscut.


 Butuci cu flori...
 Sfantul Stefan cel Mare 
 Si sfantul Gheorghe










 In curtea manastirii se inalta semeata si frumoasa o biserica noua!Am mers cu Parintele si ne-a aratat-o!

 -Uite, Doina-Elena, oala! mi-a zis Parintele cand am trecut pe langa ea in drum spre biserica cea noua!Si parca parintele proorocea ceva...















 Am lasat imaginile sa va spuna cat de frumos e pictata! Am intrat in liniste, Parintele vorbea in soapta sa nu deranjeze cei doi pictori,tineri, sot si sotie , care picteaza biserica.
- Cu ajutorul lui Dumnezeu, poate in 2015 o sfintim-a zis Parintele


 Am mers apoi la gospodaria anexa:
-pauni






  Elevi de seminar spargand lemne pentru iarna viitoare .
In grajduri... iepuri...vacute...

 cai...



 mieluti...




 Parintele si-a ridicat manecile si a hranit animalele...si foarte atent, cu iubire, dar cu fermitate, m-a trimis sa iau binecuvantare de la parintele care ingrijea vacutele si caii.Este...preot slujitor la Bujoreni!
meri si ciresi si pruni scuturandu-si  florile pe pajisti perfecte

 gaste lesesti...rate...

 iepuri...

 Toate lumea munceste fizic la manastirea Bujoreni! Sunt 35 de vietuitori.Parca 9 preoti si 4 diaconi!
Nu stiam care este parintele staret, a trecut insa pe langa mine un monah, mi-a zambit si mi-a spus"Hristos a Inviat", vorbea cu un alt monah si-i spunea:
-Merg ca mai am o leaca la coasa, apoi vin la ceapa! Vedeti ca am cumparat de la Bricostor niste sapaligi foarte bune. Am luat 7. Ne vedem apoi acolo, la ceapa!
Era, am aflat apoi, parintele staret!
L-am si gasit acolo, la ceapa, cand am mers sa vedem vacutele. Desigur, in manastire nu se mananca carne, dar se hranesc muncitorii...
-Aici totul s-a facut cu bani putini, cu munca facuta de oameni care au zis"Nu am bani , dar vin cu feciorul sa muncesc o saptamana aici, la manastire"
Maica Domnului a adus ajutoare si totul a inflorit minunat.Pentru ca aici e iubire pentru Dumnezeu Treimic, dar si pentru chipul lui Dumnezeu din fiecare din noi! Toti cei pe langa care am trecut la manastirea Bujoreni, toti monahii, toti preotii, toti vietuitorii, toti credinciosii, ne-au zambit, ne-au vorbit, ne-au saluta cu urarea pascala Hristos a Inviat! Aici la Bujoreni, Hristos e in mijlocul oamenilor!
-Noi, aici si daca primim o cutie de bomboane, batem toaca sa vina toata lumea si o impartim cu totii!-ne-a spus parintele...
Si iarba e altfel aici! 

 Si cerul si norii
 si inimile oamenilor


 M-am spovedit iar la Parintele Alexie!Si iar Dumnezeu a facut pace in inima mea!Si iar am vazut  ca "Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul..."(Corinteni 13:5)
Multe am spus, dar mult mai mult am primit!Cat sa -mi ajunga sa pot privi iar lumea nu cu lacrimi ci doar cu iubire!

Cu o seara inainte de plecare, doua vorbe  adaugate la o postare de-a mea in care scriam cateva randuri despre slujirea de la schit, vorbele acestea"Vai voua cand (...) oamenii va vor vorbi de bine"! (Luca 6, 26),ma tulburasera si pe mine dar si pe altii, pentru ca nu vreau asta, chiar nu vreau, dar daca nu vedem lucrurile de exceptie nu vom sti sa ne schimbam viata.Si poate unii au timp, dar eu nu mai am asa mult!Ma lupt sa nu judec in mod incriminator, ci sa judec laudand!
Asta fac si acum! Dar cred ca pe Parintele Alexie sau pe parintele staret, sau pe oricare dintre ei, randurile mele nu i-ar tulbura. Pentru ca din iubire fac asta , iubire fara de ei, dar si fata de voi, cei care insetati dupa astfel de locuri.Si Parintele Alexie stie asta!Stie ca asta fac:IL laud pe Dumnezeu in lucrarea Sa minunata! Ca e vorba de slujirea unui preot, de rasul pur al unui copil, de un asfintit de soare ...toate pot fi la fel de dumnezeiesti!

Si inclin sa cred ca nu am gresit.Am cautat pe internet despre manastirea Bujoreni si am gasit pe site Doxologia un articol foarte frumos in care PS Corneliu, la ultima sarbatoare Izvorul Tamaduirii spunea asa

:mănăstirea la a cărei sărbătoare ne aflăm este unul dintre multele izvoare ale tămăduirii sufletelor şi trupurilor sufocate de păcat, lăsate de Dumnezeu nouă prin intermediul Bisericii Sale. Căci cine intră pe poarta mănăstirii întâlneşte o lume a credinţei, o lume a ordinii, o lume care şi-a închinat viaţa lui Dumnezeu şi care ştie că, până la capătul vieţii sale, trebuie să lupte împotriva răului din ea înşăşi şi împotriva răului de afară. Suntem, deci, chemaţi să ne schimbăm viaţa, să ne vindecăm sufletele, să redevenim creştini, aşa cum am fost în momentul botezului, şi să ne închinăm viaţa Domnului Iisus Hristos, cel ce este izvorul veşnic al tămăduirii noastre”, a fost îndemnul Preasfinţitului Corneliu.

“Transformând ceea ce era odată o ruină, într-o floare în mijlocul pădurii”

Mai departe, în mesajul adresat credincioşilor, Episcopul Huşilor a ţinut să sublinieze puterea rugăciunii şi importanţa ascultării în învăţătura creştină, dând un exemplu în acest sens chiar din viaţa Mănăstirii Bujoreni.

“În anul 2002, părinţii care au venit atunci aici, în frunte cu părintele stareţ Euharist Micu, au găsit mănăstirea aceasta într-o mare dezordine. Mărturisesc că, în momentul în care l-am instalat ca stareţ, mă întrebam dacă va reuşi părintele Euharist să răzbească printre numeroasele probleme şi ispite pe care le avea de înfruntat. Era atunci un părinte foarte tânăr, proaspăt absolvent al Academiei de Studii Economice, dar, înainte de toate, era şi a rămas un om cu multă evlavie. Statornicia lui, răbdarea şi ascultarea de care a dat dovadă în anii care s-au scurs de atunci şi-au arătat roadele pe care le admirăm cu toţii astăzi, transformând ceea ce era odată o ruină, într-o floare în mijlocul pădurii. Şi vreau să subliniez faptul că nu numai de pricepere are omul nevoie pentru a reuşi – vedem mulţi oameni pricepuţi care eşuează în cele propuse – ci, mai ales, de multă credinţă şi de multă rugăciune.

Aici, la Bujoreni, se face slujbă la miezul nopţii şi se păstrează aspra rânduială monahală a celor şapte laude, iar Dumnezeu răsplăteşte râvna celui ce se roagă, întărindu-l şi dându-i putere să biruiască răutăţile şi greutăţile.

Şi tot aici, la Bujoreni, găsim şi mulţumire pentru binele revărsat de Dumnezeu asupra acestui sfânt lăcaş, părinţii de aici oferind hrană şi ajutor la atâţia şi atâţia oameni care le calcă pragul.

Să mulţumim lui Dumnezeu pentru că am avut bucuria să ne reîntâlnim şi anul acesta, la ceas de sărbătoare, în aceast loc sfânt, ce adăposteşte sute de ani de
 viaţă creştină. Binecuvântarea, ajutorul şi mila lui Dumnezeu să vă însoţească pe toţi!” 

http://www.doxologia.ro/actualitate/episcopia-husilor/marea-familie-de-la-manastirea-bujoreni



Nu am stat decat cel mult doua ore si jumatate la Manastirea Bujoreni.Eu  nu am baut nici macar apa. Nu as fi putut, sufletul imi era atat de hranit de iubire incat nu-mi trebuia. Nici prietenii mei nu au vrut sa manance, desi toti monahii ne-au invitat la masa. Parintele Alexie mi-a zis , asa in soapta, cum ii spui celui care e "al casei, al familiei"
-Merg sa le aduc niste cozonac!
Si a dus ceva pe o farfurie mare si un vas plin cu lapte cald. Ca ei sa manance cat timp eu vorbesc cu parintele in linistea bisericii, asezati langa icoana Maicii Domnului.
Cand am iesit de acolo, prietenii mei inca mancau cu bucurie ... Parintele a privit atent farfuria, a luat in mainile sale o bucata de pasca si cu iubire mi-a pus-o in mana:
-Mananca si tu ca asta au mancat vineri si arhiereii la masa, la hram!
Am plecat purtand pe cap apasarea mainilor Parintelui de la dezlegarea de pacate si gustul desavarsit al bucatii de pasca!
Parintele a ramas in parcare binecuvantandu-ne drumul si...imbratisand un alt grup de credinciosi care venise sa-l vada!
Cat va mai trece pana ne vom revedea iar? Doar Dumnezeu stie. Si tot Dumnezeu imi spune ca Parintele Alexie nu se departeaza niciodata de langa mine ... si-mi amintesc vorbele spuse la iesirea din biserica, acolo, langa aleile perfecte cu lalele:
-Mai, Doina-Elena, noi ne rugam aici la Bujoreni pentru tine!
Si rugaciunea ma tine acolo!
Sarut dreapta, sfintie parinte! Sarut dreapta, sfintilor parinti de pretutindeni care ma pomeniti!





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu