marți, 29 aprilie 2014

Schitul Closca in ziua in care am praznuit Izvorul Tamaduirii-25 aprilie 2014

Am lipsit catva timp de la Closca.Probleme de rezolvat,obligatii sociale,de familie, mahnirea cauzata de niste intamplari despre care inca nu pot scrie, toate m-au facut catva timp sa raman in oras cat mai ascunsa.
  Am vrut sa pun un spatiu intre mine si lume, uitand ca  pot fugi de oameni si locuri, dar oriunde as fi, ma vor urma gandurile mele despre acestea. 
Si a venit acesta sarbatoare mare:Izvorul Tamaduirii, sarbatoare in care se sfinteste apa!Si cum as fi putut sa lipsesc de la Closca, cand Parintele sfintea pentru prima data apa la aghismatarul pe care eu il iubesc atat de mult?
Dimineata, impreuna cu Nicolae, am plecat spre Closca. Aveam sa sosim inaintea  prietenilor noastrii care mergeau cu microbuzul .Credeam ca vom fi primii, dar parcarea era plina de masini!
Din  biserica se auzea glasul frumos, atat de frumos si bland al Parintelui.
Ingerul a strigat celei pline de dar:
"Curata Fecioara, bucura-te!
Si iarasi zic, bucura-te!
Ca Fiul tau a inviat a treia zi din groapa."
Lumineaza-te, lumineaza-te, noule Ierusalime
Ca Slava Domnului peste tine a rasarit!
Salta acum si te bucura Sioane,
Iara tu, curata Nascatoare de Dumneze
Veseleste-te intru Invierea Celui nascut al tau.

Hristos a inviat din morti!

O, dumnezeiescul, o iubitul, o preadulcele Tau glas
Caci cu noi Te-ai fagaduit sa fii cu adevarat,
Pana la sfarsitul veacului, Hristoase!
Pe care intarire de nadejde, credinciosii avandu-l,
Ne bucuram

Hristos a inviat din morti!

O, Pastile cele mari si preasfintite, Hristoase
O, intelepciunea lui Dumnezeu si Cuvantul lui Dumnezeu si Puterea
Da-ne noua mai adevarat sa ne impartasim cu Tine,
In Ziua ce neinserata a Imparatiei Tale.

Hristos a inviat din morti!

Totdeauna slujbele la Schitul Closca sunt mai lungi pentru ca Parintele nu se odihneste niciodata atunci cand slujeste. Sfintia sa se ofera ca o jertfa cu cantari, cu rugaciuni, cu slujire atat de frumoasa, atat de daruita, incat chiar este o binecuvantare sa participi.
Parintele purta vesminte albastre fiind o sarbatoare inchinata Maicii Domnului, iar lumanarea din noaptea de Inviere arata ca si cand atunci, cineva culesese florile.Nu m-am putut gandi decat la sfintenia crucii si a mainii cu care o tinea.







Ca niste strajeri , maicile tinand ripidele infatisand heruvimii , pazeau icoana praznicului impodobita cu crini albi, imperiali!

















Si dupa slujba Parintele ne-a incolonat , cu maica stareta in frunte, batand toaca
si Mihaela, fetita din sat care vine la biserica la toate sarbatorile, deja ucenica a maicii starete ...
cu baietii doamnei Brailita, mama cu multi copii, parca 8,care vine tocmai de la Focsani la slujba la schitul Closca ...





am mers cu totii spunand « Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-te ! Ceea ce esti plina de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvantata esti Tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui Tau, ca ai nascut pre Mantuitorul sufletelor noastre »





la aghiasmatar.Vremea era inchisa, mohorata, de ploaie.Dar niciun strop de apa nu a cazut pana cand oamenii impreuna cu Parintele care tinea Artosul in maini, nu a ajuns la trapeza.












Din Sfânta Evanghelie de la Ioan, citire:



(V, 1‑4)

În vremea aceea S‑a suit Iisus la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta oilor, era o scăldătoare, care se numea pe evreieşte Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăcea mulţime multă de bolnavi: orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei, căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa; şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, ori de ce boală era ţinut.








Pleacă, Doamne, urechea Ta şi ne auzi pe noi, Tu, Cel ce ai primit a Te boteza în Iordan, şi ai sfinţit apele; şi ne binecuvintează pe noi pe toţi, care prin plecarea capului nostru arătăm semnul supunerii. Şi ne învredniceşte a ne umple de sfinţenia Ta prin gustarea şi stropirea cu apa aceasta. Şi să ne fie nouă, Doamne, spre sănătatea sufletului şi a trupului.

Că Tu eşti sfinţirea sufletelor şi a trupurilor noastre, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.







Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău 





Pentru ca să se sfinţească apa aceasta, cu puterea, cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Duh, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să se pogoare peste apa aceasta lucrarea cea curăţitoare a Treimii celei mai presus de fire, Domnului să ne rugăm.

Pentru ca să fie apa aceasta tămăduitoare sufletelor şi trupurilor, şi izgonitoare a toată puterea cea potrivnică, Domnului să ne rugăm.



Pentru ca să se trimită ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului, Domnului să ne rugăm.
Pentru toţi care au trebuinţă de ajutor şi folosinţă de la Dumnezeu, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să ne luminăm noi cu luminarea cunoştinţei, prin Treimea cea de o fiinţă, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca Domnul Dumnezeul nostru să ne arate pe noi fii şi moştenitori ai împărăţiei Sale, prin gustarea şi stropirea cu apa aceasta, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să fim izbăviţi noi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu darul Tău.
Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind‑o. Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.








Darurilor tale, fă‑ne pe noi vrednici, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, trecând păcatele noastre şi dând tămăduire celor ce cu credinţă primesc binecuvântarea ta, preacurată.


Izvorul tămăduirilor având, sfinţilor cei fără de arginţi, daţi tămăduiri tuturor celor ce au trebuinţă, ca cei ce v‑aţi învrednicit de mari daruri de la izvorul cel pururea curgător al Mântuitorului nostru. Căci a zis Domnul către voi, ca cei ce sunteţi de aceeaşi râvnă cu apostolii: Iată v‑am dat vouă putere asupra duhurilor celor necurate ca să le scoateţi şi să tămăduiţi toată boala şi toată neputinţa. Pentru aceasta, după poruncile Lui, bine‑vieţuind, în dar aţi luat, în dar daţi, tămăduind patimile sufletelor şi ale trupurilor noastre.

Slavă…


Caută spre rugăciunea robilor tăi, ceea ce eşti cu totul fără prihană, potolind pornirile cele rele împotriva noastră şi izbăvindu‑ne pe noi de tot necazul. Că pe tine singură te avem nădejde tare şi neclintită şi apărarea ta am dobândit. Să nu fim ruşinaţi, stăpână, noi cei ce te chemăm pe tine. Grăbeşte spre rugăciunea celor ce strigă către tine cu credinţă: bucură‑te, stăpână, ajutătoarea tuturor, bucuria, acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre.

























Auzi‑ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe, şi milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre şi ne miluieşte pe noi. Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.




Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, pentru rugăciunile sfinţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri, şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi de oameni iubitor.





La finalul slujbei, toti credinciosii au mers in procesiune cu prapuri, ripide, toaca, icoane si in frunte cu Artosul, in trapeza manastirii, unde Parintele a ciocnit cate un ou inrosit cu toti cei prezenti, spunand "Hristos a inviat! - Adevarat a inviat!".





A fost o zi a bucuriei, Maica Domnului a facut minunea intalnirii noastre si a rugaciunii noastre impreuna cu Parintele , acolo, in Dobrogea acesta atat de draga noua.

Priviti-l pe Parinte si-l veti auzi spunand "  Bucura-te, Marie, bucura-te, ceea ce esti lauda de obste si cinstita a neamului omenesc! Ca Ziditorul tuturor peste tine S-a pogorat vadit, ca o picatura, aratandu-te izvor nemuritor, dumnezeiasca Mireasa."


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu