Uneori sunt atat de obosita incat am sentiment pe care il aveam in tinerete dupa noaptea de revelion. M-as furisa la caldura, sub pilota si as ramane acolo mult si bine, zi, noapte si iar de la capat!Dar slava lui Dumnezeu!Acum pentru mine, orice invitatie la pelerinaj este de nerefuzat!
Asa ca dupa Denia Acatistului Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, sambata dimineata am pus in fuga postarea despre slujba de seara si apoi am plecat cu prietenii mei, Nicolae, Mioara si Daria spre Manastirea Caraiman. Am poposit bineinteles la manastirea Sinaia, loc drag noua romanilor.
Cu bucurie am patruns in biserica, fericita ca pot sa revad acest loc atat de iubit. Biserica in care mi-am vindecat ranile!Nu toate si nu definitiv, dar mult balsam au turnat pe ranile mele cantarile bisericii in acest loc.Este aici, la aceasta biserica ceva ce gasesti doar in acele locuri in care rugaciunea nu se intrerupe.Este pace. Este bucurie. Este Iisus Hristos. Si Maica Domnului. Si Sfantul Duh in chip de porumbel cum canta Biserica.
Biserica in liniste.Pardoseala bisericii mari este din marmura, realizata de cunoscutul sculptor Oscar Spaethe. Vitraliile ferestrelor cu motive geometrice, frumos colorate, lasa sa patrunda in locasul sfant o lumina calda si linistitoare.
Pe peretele din dreapta, epitaful brodat in mătase şi fir de aur intre 1897-1900 de Anna Roth, doamna de curte a reginei Elisabeta. 
Sfintii militari, Sfantul Gheorghe si Sfantul Dimitrie...
Nu am auzit nicio cantare, nu ne-a binecuvantat niciun preot. Era tarziu , e Postul Mare si calugarii se retrag devreme pentru rugaciune , dar noi am avut un folos din acesta intalnire cu istoria , cu rugaciunea, in acest loc. Si ne-am continuat drumul senini, spre Manastirea Caraiman.Desi afara incepuse sa ploua, iar manastirea era deja in nori si in ceata, cu mare bucurie am privit totul.
Biserica din brad. Cine nu a auzit despre ea? Cine nu a auzit despre parintele Gherondie? Eu insami, desi eram tare nestiutoare de preoti si locuri sfinte, am citit despre parinte inainte de moartea lui Grig. Chiar mi-am dorit sa ajung sa-l cunosc, dar Dumnezeu a randuit ca eu sa ajung la parinte abia acum un an.Si niciodata Parintele nu a fost prea dispus sa vorbeasca cu mine. Poate pentru ca tot ce a avut de spus mi-a spus intr-un singur sfat si acesta este taina noastra si este suficient cat sa acopere viata mea toata.
Am urcat destul de greu , alunecand pe pietrisul ud al curtii atat de frumoase, pline de flori, chiar si acum cand e frig
Coloanele mari sustinand parca icoanele laterale care compun Bunavestirea!
In vara trecuta cand am venit la Manastirea Caraiman, era plina de schele. Se picta! Acum schelele au disparut si au aparut frumoase icoane...
Istoria Manastirii Caraiman este legata de Maica Domnului si promisiunea parintelui Gherondie ca ii va ridica Maicii Domnului o manastire inchinata Sfintei Cruci “i-am jurat Maicutei Domnului ca, daca ma voi intoarce cu bine in lume, jos, voi construi o manastire cu hramul Inaltarea Sfintei Cruci, din curtea careia sa poata fi privita crucea de pe varful Caraimanului”.
-"Vei gasi un brad cu sase ramuri, langa o apa curgatoare, pe un plai de unde se vede marea cruce la care te-ai jurat. Acolo sa faci manastirea”-i-a spus Maica Domnului cand era bolnav si l-a ridicat din boala ca Parintele sa-si tina promisiunea! Multe mai avea de infaptuit si ales de Maica Domnului este Parintele Gherondie!
Intai a cautat bradul! Si acolo a fost prima biserica!Si a ramas!Toti credinciosii aici se roaga intai.Si noi am facut aceasta. 
Am ingenunchiat la icoana Maicii Domnului si ne-am rugat! Doi dintre copii mei, baiatul si sotia lui, poarta numele sfantului Andrei!Si icoana sfantului era asezata exact sub icoana Maicii Domnului!
Am petrecut la Manastirea Caraiman restul de zi... vecernia cu litie in biserica de lemn...am stat in curte...Daria s-a bucurat de pesti, de ratuste, de pauni si ponei... Noi am mers si am luat binecuvantare de la Parintele Gherondie:
-Nu spune nimic! E post acum! Sa ne rugam!-mi-a zis
Lumeste am fost dezamagita...abia asteptam sa-l aud !Si uneori ma gandesc ca sunt atat de batrana incat poate nu mai e timp...Parintele a stiut gandul meu pentru ca imediat m-a intrebat:
-De unde esti?
......................
-Vino, dupa Paste si am sa stau cu tine de vorba o saptamana!O saptamana o sa vorbim!Acum am sa citesc pomelnicele tale si am sa ma rog!
Seara a venit repede peste noi!Obrajorii Dariei erau rosii de frig, de vinul de la litie...Am mers la vila, am mancat, ne-am odihnit in casa care se incalzea ...am facut rugaciunile de seara, canonul si gandul meu de cand Parintele canta Acatistul Buneivestiri, am citit acatistul! Maica Domnului sa primeasca sarutul meu de noapte pe urma pasilor Ei
M-am trezit inainte cu o secunda sa aud coloptele mari ale bisericii chemandu-ne!
Si am mers in biserica pentru multe ore! Dimineata calugarii citesc acatistul Mantuitorului, apoi Utrenia. Si apoi Sfanta Liturghie.La strana era grupul de psalti Stavros.Au cantat ... dumnezeieste! Apoi in biserica a intrat un grup mare... era corala Patriarhie.Deci... slujba minunata! Intr-o mare de oameni, pentru ca biserica s-a umplut !
Dar a fost minunat, minunat!
Afara ploua dar cui ii pasa de asta! Indiferent de vreme, acolo, la Manastirea Craiman e foarte frumos!
Dar trebuie sa ma intorc, cand o sa treaca Postul Mare, am de vorbit cu Parintele Gherondie, asa cum a spus, o saptamana!Stie Parintele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu