joi, 13 martie 2014

SCHITUL CLOSCA -Raiul vazut din biserica partea a III a

Va spuneam ca nu stiu cand a trecut saptamana! Duminica dimineata m-am trezit un pic mai tarziu decat in zilele dinainte... am strans bagajul si am pornit la  biserica sa-i intampin pe cei care veneau cu microbuzul. Numai ca ei deja erau acolo...unii scriau pomelnice, altii luau lumanari sau asezau prinoasele pentru sfintii zilei.In biserica Parintele deja incepuse Utrenia.
Duminica Ortodoxiei.
"Duminica I din Post este consacrata dreptei credinte sau Ortodoxiei. Aceasta sarbatoare dateaza din anul 843 cand s-a hotarat la Constantinopol ca Duminica I din Post trebuie sa fie inchinata marturisirii dreptei credinte si amintirii faptului ca Biserica Ortodoxa s-a luptat pentru cinstirea sfintelor icoane impotriva celor care huleau si distrugeau icoanele. Ei au fost numiti iconoclasti sau distrugatori de icoane.

Sfintele icoane nu sunt doar o podoaba in biserica, adica un mijloc estetic de a infrumuseta biserica. Sfintele icoane fac parte din marturisirea dreptei credinte, incat nimeni nu poate fi ortodox daca nu cinsteste sfintele icoane. Ele nu se adauga la credinta ortodoxa ca o anexa, ci exprima credinta ortodoxa intr-o forma completa, nu numai sub forma de marturisire a credintei ca mijloc de pomenire sau memorie vizuala, ci si sub forma de rugaciune ca cinstire a sfantului al carui chip este zugravit pe icoana."spune PF Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane 
Iertata sa-mi fie faptul ca imi exprim punctul de vedere, desigur , cei care ma cunoasteti sau cititi postarile mele , stiti ca nu  am cunostiinte teologice, decat cele minime, dar am gasit aici in predica Parintelui Patriarh cea mai pe inteles explicatie a importantei  cinstirii icoanelor.
 "Desi in Vechiul Testament nu se pictau icoane, acest lucru s-a facut in mod exceptional, si anume chipuri de heruvimi, care au fost asezati in templu, de o parte si de alta a chivotului, pentru a arata ca Dumnezeu Cel ceresc este prezent acolo pe pamant. Acesti doi heruvimi prefigurau sau preinchipuiau pe cei doi ingeri de la mormant care vor binevesti Invierea Domnului Iisus Hristos femeilor mironosite, venite la mormantul Lui.

In general, Vechiul Testament interzicea confectionarea de chipuri din materie, pentru ca Dumnezeu inca nu luase chip de om. Dar este semnificativ faptul ca Mantuitorul Iisus Hristos nu mai repeta, cand enumera poruncile Vechiului Testament, doua dintre ele, cea referitoare la chip, (Sa nu-ti faci chip cioplit) si cea privitoare la sambata, pentru ca sambata va fi inlocuita cu duminica, intrucat Hristos Domnul era si Domn al Sambetei, adica deasupra ei. Iar interdictia de a nu reprezenta ceva ceresc in materie a fost abolita pentru ca acum, dupa Intruparea sau Inomenirea lui Dumnezeu, nu mai exista pericolul de a confunda pe Dumnezeu cu idolii. Dupa ce Fiul lui Dumnezeu Cel necuprins si nevazut a luat chip de om, S-a facut cuprins in trup omenesc si S-a facut vazut, nu numai ca putem sa pictam icoane, ci suntem obligati sa o facem, pentru a marturisi Intruparea Fiului lui Dumnezeu. De aceea, cine nu cinsteste icoana nu marturiseste Intruparea. In acest inteles, Sfantul Ioan Evanghelistul spune: „Ceea ce am auzit cu urechile noastre despre Cuvantul vietii“. Fraza era comuna si in Vechiul Testament, dar la ea el adauga „si ceea ce am vazut cu ochii nostri, ceea ce am privit si mainile noastre au pipait despre Cuvantul vietii aceea va vestim si voua ca si voi sa aveti impartasire cu noi, iar partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul“ (I Ioan, 1, 1-3). Deci, la ascultarea Cuvantului lui Dumnezeu se adauga vederea Cuvantului lui Dumnezeu.
Deci, icoana este de fapt marturisirea completa a Ortodoxiei. Ea ne arata pe Hristos, pe Maica Domnului, pe ingeri, pe prooroci, pe sfintii apostoli, pe martiri si pe cuviosi ca traind vesnic in imparatia luminii celei netrecatoare, a luminii celei necreate care nu se vede cu ochii trupesti, ci numai cu ochii credintei, atunci cand Dumnezeu daruieste celor smeriti darul acesta de a vedea inca din lumea aceasta lumina cea netrecatoare a imparatiei cerurilor.

Iata de ce icoanele nu se picteaza oricum si de catre oricine, ci numai de cei care au binecuvantarea Bisericii, care cunosc bine credinta Bisericii, se roaga si sunt marturisitori ai dreptei credinte. Icoana ortodoxa este Evanghelie pictata, cuvant-simbol vizibil, care indeamna la comuniune cu Dumnezeu si cu sfintii Lui, pentru ca in fata icoanelor ne rugam. Noi nu privim icoanele din biserica ca si cum ar fi piese de muzeu. Icoanele sunt o chemare sau o invitatie la rugaciune, sunt un semn al prezentei rugaciunii sfintilor pentru noi si impreuna cu noi, iar icoana Mantuitorului este confirmarea fagaduintei Lui: „Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacurilor.“(Matei 28, 20) Cand intram duminica in biserica, Hristos Cel inviat ne intampina prin icoana Invierii Sale, asa cum a intampinat in ziua Invierii Sale pe femeile mironosite si le-a zis: „Bucurati-va… Nu va temeti“ (Matei 28, 9-10). Fiecaruia dintre noi, in duminicile si sarbatorile cand venim la biserica si sarutam icoana Mantuitorului, El ne spune tainic: „Bucurati-va. Nu va temeti“. Icoana este expusa in biserica si in casele noastre ca sa marturisim dreapta credinta, credinta ortodoxa care ne duce la mantuire sau viata vesnica in imparatia cerurilor, credinta ortodoxa care ne cheama la sfintenie si la comuniunea cu toti sfintii lui Dumnezeu.

Aceasta Duminica a Ortodoxiei se afla in Postul Sfintelor Pasti, in urcusul nostru spre Inviere, pentru ca sa ne arate ca dreapta credinta inseamna si dreapta vietuire, adica lepadarea de pacat prin post si rugaciune, prin spovedanie, pe de o parte, si cautarea sfinteniei, pe de alta parte. De aceea, ne pocaim mai mult si ne impartasim mai des in aceasta perioada, ne lepadam de pacate si ne unim cu Hristos Cel Unul Sfant.

Ortodoxia nu este o simpla teorie sau o convingere intelectuala, ca Dumnezeu exista undeva, ci Ortodoxia este legatura noastra vie cu Hristos, in Biserica lui Hristos. De aceea, Sfantul Apostol Petru spune: „Pe El, fara sa-L fi vazut, il iubiti; intru El, desi acum nu-L vedeti, voi credeti si va bucurati cu bucurie negraita si preamarita, dobandind rasplata credintei voastre, mantuirea sufletelor“ (I Petru 1, 8-9).

Aceasta arata de ce Duminica dreptei credinte este si duminica bucuriei. Icoanele ne arata bucuria rugaciunii, a prezentei Mantuitorului, a Sfintei Treimi, a Maicii Domnului, a sfintilor, a tuturor credinciosilor care se afla in rugaciune."

A fost o duminica a bucuriei. De multi ani ,Parintele ne cere ca in acesta zi sa venim la biserica purtand in brate icoanele sfintilor al carui nume il purtam. In primul an, am luat de acasa o icoana mai mica a sfintilor Imparati Constantin si Elena si parintele mi-a zis imediat:
-Cam mica icoana ta!
Cu totii venim cu icoanele la biserica in acesta zi. Parintele iese din altar si ne priveste cu bucurie dar si cu mare atentie. Daca cumva cineva nu are icoana imediat primeste una.
 Maicutele purtand pe brate moastele sfintilor si credinciosii langa inima icoanele...



Iubirea maicilor pentru sfinti-model de urmat si de noi!
Biserica toata a fost o bucurie! Cu totii am tinut icoanele la piept...Uitati-o pe mica Alina Stefania tinandu-l pe Sfantul Stefan cu mare evlavie 

Apoi am iesit afara si am dat ocol Bisericii uramandu-l pe Parinte si pe maicute. 
Ningea, dintr-odata Dobrogea noastra parea in pragul unui viscol, dracii toti pareau a fi furiosi pe noi, dar noi... vrednici ostasi ai lui Hristos ne-am facut procesiunea...
Si am intrat in Biserica si am cantat..."Cine e Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru" Zidurile groase ale Bisericii nu puteau  si nici nu vroiau sa opresca bucuria cantarii noastre...
A urmat Ceasul 3 si Sfanta Liturghie a Marelui Vasile!

"Ce invatam din aceasta Evanghelie? In primul rand, ca numai marturisirea dumnezeirii lui Hristos ne poate deschide cerurile, intrarea in imparatia cerurilor. „De vei marturisi cu gura ta ca Iisus este Domnul si vei crede in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat pe El din morti, te vei mantui“, ne spune Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Romani (10, 9). Marturisirea dumnezeirii lui Hristos este dreapta credinta. Cand Petru a marturisit ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu cel Viu, Mantuitorul i-a spus: „Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea“ (Matei 16, 18), adica pe piatra marturisirii celei adevarate, si anume ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu si „iti voi da tie cheile imparatiei cerurilor“, adica puterea pocaintei si a iertarii pacatelor. Iata cum dreapta credinta deschide cerurile, iar in Evanghelia de azi, lui Natanail si nu numai lui, ci tuturor celor care marturisesc pe Hristos ca fiind Fiul vesnic al lui Dumnezeu, Care S-a facut Om, El le spune: „Veti vedea cerul deschizandu-se si pe ingerii lui Dumnezeu inaltandu-se si coborandu-se peste Fiul Omului“. Atat in cazul lui Natanail, cat si in cazul lui Petru, dreapta credinta a deschis cerurile. Natanail a vazut un om limitat in spatiu, dar a marturisit pe Dumnezeu Cel nelimitat, necuprins. A vazut un trup de om trecator, dar a marturisit pe Dumnezeu Cel mai inainte de veci, pe Cel netrecator, pe Fiul lui Dumnezeu Cel ceresc. A vazut trup din oase si carne, dar a marturisit pe Cel nevazut. Aceasta este Ortodoxia sau dreapta credinta. Nu marturisim ceea ce vedem cu ochii trupesti, ci ceea ce este dincolo de vederea ochilor trupesti. Marturisim ceea ce vedem cu ochii duhovnicesti ai credintei stabilite de Biserica Sfintilor Apostoli. De aceea, credinta este o vedere dincolo de vederea trupeasca, dincolo de vederea fizica. Mantuitorul a mai spus: „Veti vedea ingerii inaltandu-se si coborandu-se peste Fiul Omului“ ( Predica PF DANIEL- extras)










Si Daria a purtat icoana Sfintei Daria
Si Parintele a impartasit-o...

Iar apoi l-a urmat pe Parinte la binecuvantarea prinoaselor aduse .
-Sunt spovedite? a intrebat-o pe mama ei

A fost o zi lunga si frumoasa. O zi a bucuriei ca suntem ortodocsi, chiar daca mare merit nu avem, decat acela ca stramosii nostrii au fost ortodocsi. In astfel de momente gandul meu si iubirea toata imi zboara spre stra-strabunicul meu Dumitru, preotul,ultimul preot al neamului meu , cel inmormatat in curtea bisericii ridicate de el, purtand pe piept evanghelia si crucea.


Si va mai pun cateva poze de la procesiunea cu icoanele... 





















4 comentarii:

  1. Draga mea, te înțeleg f. bine ce ai trăit acolo, și eu am avut bucuria ca în prima săptămâmă din post să fiu în mănăstire ( e al 3-lea an).
    Părintele are un veșmânt f.f. frumos, nu am mai văzut un așa veșmânt. Dar are și o voce deosebită, am ascultat Canonul Cel Mare pe You Tube.
    Te îmbrățișez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adelina, am raspuns la comentariu de mai jos. Ma bucur ca ai fost la manastire!Cred ca stiu cum a fost, dar poate povestesti mai mult...chiar am intrat pe blogul tau sa vad daca ai pus ceva...Hai, Adelina mea!Asa frumos povestesti!

      Ștergere
  2. Eu consider ca este un vesmant obisnuit pe care il regasim in Biserica Ortodoxa Romana.
    Cat despre voce ,acesta este darul dansului pe care l-a primit de la Dumnezeu inainte de a se naste.
    Toti avem cate un dar ,dar trebuie sa il descoperim ,si regula este sa-l punem in folosul oamenilor.
    Vocea parintelui Leontie are cu adevarat in multe momente ale slujbelor ,o vibratie nepamanteana.
    Probabil ca ca ai simtit acea vibratie.
    Sunt si multe momente in care vocea este egala cu a oricarui parinte slujitor in Biserica Ortodoxa.
    Revenind la momentele de inalta vibratie a rugaciunii,este o rugaciune catre puterile nevazute din ceruri ,dar prezente in Ortodoxie.
    Este o rugaciune smerita ,sfasietoare pe alocuri,dar in acelasi timp are o forta care cere cerurilor sa coboare Duhul Sfant peste toti crestinii ortodocsi.
    Pentru multi in acele momente de inalta vibratie ,rugaciunea Parintelui Leontie se transforma in medicamente nevazute .
    Sunt multi preoti parinti care au medicamente la dansii.
    Trebuie doar sa gasim fiecare tratamentul adecvat.
    Recomandarea mea este macar odata in viata sa incercati sa participati la o slujba in care sa simtiti acea vibratie din rugaciunea Parintelui Leontie.

    Ceea ce este de spus si trebuie sa realizam cu totii este faptul ca este un aparator vajnic al Bisericii Ortodoxe Romane si odata cu apararea acestor valori spirituale ,apara si tara aceasta.
    De fapt apara Ortodoxia in intregul ei la nivel Global,dar lucrarea cea mai pret este faptul ca se lupta sa lase in urma generatiilor ce vor veni invatatura crestina.
    Nu este singurul,nu este singur dar este prezent veacul nostru ,trimis de Dumnezeu pe pamant sa lupte pentru Ortodoxie.
    Reveninid la vocea nepamanteana sa stiti ca in bisericile din tara noastra sunt si multi mireni care au voci cu vibratie nepamanteana care inalta rugaciuni catre ceruri.
    Cu plecaciune pentru toti parintii si preotii ce slujesc in numele Ortodoxiei.
    Cu plecaciune pentru toti cei ce duc invatura crestina in veacuri.
    Sa imi scuzati eventualele inexactitati de exprimare ,dar sunt un om simplu si atat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aveti dreptate intru totul. Am constat si eu ca Dumnezeu prin vocea extraordinara a parintelui Leontie lucreaza tamaduiri de patimi. Desigur, asa cum spuneti, e un talant dat de Dumnezeu, dar Parintele a inmultit talantul! Nu vreau sa-mi inchipui cum ar fi fost vocea in alt loc decat in biserica. Trairea sfintie sale este remarcabila si este de asa maniera incat reuseste sa ne traga pe totii in rugaciune. Eu abia m-am intors de la priveghere de toata noaptea. Sunt obosita, in inima imi suna vocea parintelui! Dar e o oboseala in care as vrea sa mor! Si cred ca asa as avea sanse la mantuire! Vesmantul e model rusesc si e plin de icoane de sfinti!Este spectaculos ! Multumesc pentru precizari si va mai astept.

      Ștergere