vineri, 28 martie 2014

Primavara din noi

Fotografie
De cateva zile privesc pe fereastra copacul din gradina de alaturi. Au aparut mugurasi si pe crengi e un zvon de crestere, de zamislire de flori. In fiecare dimineata il pandesc! Sa prind aparitia  primelor flori. Si e in inima mea un zumzet de albine de bucuria acestei invieri.
Cand mormantul lui Grig era din pamant, in putinele saptamani cand a fost asa, am suferit ca un caine batut pentru pamantul fara viata.Si cand au aparut ghiocei si zambilele puse de tataie si iarba rasleata m-am bucurat, pentru ca a fost ca si cand el insusi apare cu ele...
Minunate sunt lucrurile Domnului! Mare este, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale si nici un cuvant nu este de ajuns spre lauda  minunilor Tale!
O sa infloreasca totul... deja corcodusii sunt infloriti si caisii si poate prunii...am vazut dimineata puzderie de flori batand in mov peste zidurile caselor...
O, de am inflori si noi din robia pacatului, sa ridicam capetele noastre si inimile curatite de intristare si patimi!
O, de-as  regasi in mine nevinovatia prunciei mele, toleranta tineretii, iubirea anilor in care as fi imbratisat pamantul si marea , vazduhul si fiecare suflare!
O, de-as gasi in inima mea iertarea pentru altii dar si pentru mine!
O, de-as putea sa-i iubesc pe cei care ma vatama cu iubirea si iertarea  de care vorbeste Mitropolitul Antonie de Suroj " a ierta înseamnă să vezi omul aşa cum e, în păcatul său, în insuportabilitatea sa, în toată povara pe care o prezintă pentru viaţa ta, şi să spui: Am să te duc ca pe o cruce... Am să te duc Domnului şi am să-I spun: „Doamne, l-am purtat pe acesta toată viaţa, căci îmi este milă să nu se piardă cumva. Acum iartă-l, pentru că eu l-am iertat!”
Si daca as face asta, eu insami as avea flori in inima mea, eu insami as fi primavara!

2 comentarii:

  1. Îți doresc ca toată viața să-ți fie o primăvară!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ca să fii o primăvară (în Hristos) şi nu o iarnă continuă (iarnă care nu aşteaptă primăvara în speranţa învierii şi aici aş adăuga duhovniceşti), trebuie să nu vezi omul de lângă tine, ci trebuie să vezi omul din tine asa cum e, în păcatul tău, în insuportabilitatea ta, în toată povara pe care o prezinţi pentru viaţa altora care te duc ca pe o cruce... Gândeşte-te cât vatămi tu şi câtă iertare ai primit şi primeşti din dragoste pentru Hristos... Gândeşte-te la cel pe care l-ai denigrat, l-ai calomniat, l-ai scuipat, l-ai urât, l-ai invidiat, la cât ai viclenit ca să iasă el cel vinovat şi tu curat ca lacrima, sau de câte ori ţi-ai plâns de milă în mod nejustificat ca să primeşti lauda, şi de câte ori te-a purtat acela în rugăciune fără să ştii... Gândeşte-te că poate la Judecată Domnul care este Dreptatea şi Dragostea o să-ţi răspundă: „Te iert pentru că acesta te-a purtat toată viaţa (ca pe o cruce) din milă ca să nu te pierzi cumva” şi „Te iert pentru rugăciunile lui...”

    RăspundețiȘtergere