miercuri, 11 decembrie 2013

Vecernie


Am petrecut ziua de ieri, 10 decembrie, ziua mortii lui Grig, in biserica.Nici ca se putea altfel!Unde puteam sa ma rog mai bine pentru Grig? Unde asculta Dumnezeu cel mai bine rugaciunile noastre? Am mers de noapte la Manastirea Sfintii Voievozi.A fost o zi intunecoasa, nici pomeneala ca soarele sa iasa prea curand! Si oricum ar fi fost , nimic nu ar fi schimbat inima mea.Din cand in cand o raza intra prin fereastra din dreptul stranei si lumina biserica.A fost o slujba lunga, parca se desfasura  cu incetinitorul , dar mie nu-mi pasa.Nicaieri nu ma astepta nimeni, tot ce vroiam era linistea bisericii si rugaciunea.





Am fost apoi la mormant la Grig si am constat ca acolo, pomisorul lui era inflorit!Si totusi era atat de inghetat totul, atat de frig! M-am zgribulit pe placa lui, am pus capul acolo unde e capul lui si am plans pentru toate acele lucruri pe care nu le-am trait impreuna si nici macar separat.Aveam sentimentul ca lacrimile mele merg pana pe fata lui, pe hainele lui, pe inima lui...


 
Stiu, stiu, el nu e acolo, el e pe o stea, ca micul print, iar eu privind spre stele ar trebui sa pot rade.Dar nu pot, chiar nu  pot sa fiu mereu  atat de puternica .
Seara am revenit la vecernie.Si am parcurs restul de zi in biserica care l-a primit pe Grig.

"Lumina lina a sfintei slave a Tatalui ceresc, Celui fara de moarte, a Sfantului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, vazand lumina cea de seara, laudam pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, Dumnezeu; vrednic esti in toata vremea a fi laudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viata, pentru aceasta lumea Te slaveste.“













Maine, 12 decembrie, am sa ma intorc de dimineata acolo.Maine il praznuim pe sfantul Spiridon.Si...6 ani de la inmormantarea lui Grig.
Sunt zile cu mare incarcatura pentru mine, dar, daca Dumnezeu vrea, am sa supravietuiesc si anul acesta.Iar Sfantul Spiridon, sfantul meu cel mai drag, maine...sigur o sa-mi faca un dar.O sa va spun
maine despre ce dar este vorba...


2 comentarii:

  1. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! A fost un om bun!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, a fost un om bun! A fost o binecuvantare sa fiu sotia lui !Mi-l amintesc pe Parintele Teofil Paraian transmitandu-le copiilor mei sa-l cinsteasca pe tatal lor!Si ma alin cu aceste lucruri...atat cat pot...

      Ștergere