joi, 29 august 2013

Pelerinaj Grecia-a doua zi- dupa amiaza

Am incercat sa parem ca ne putem reveni din socul pierderii actelor domnului Gabriel si doamnei Flori(asa aveam sa aflu ca ii cheama pe cei pagubiti)Ne-am asezat la o terasa sa cumparam placintele cu spanac pe care ni-le-a recomandat Ana inca din tara si inghetata 2 euro/cupa...tare bune trebuie sa fi fost in vremuri normale, dar acum pentru mine placinta nu a reusit sa ma sature si nici inghetata sa ma convinga sa o cumpar...
Stiam, civilizat era ca lucrurile sa se rezolve desigur, mai ales ca in Salonic este consulatul nostru, parintele Florin e vorbitor de engleza si cunoscator al orasului... Dar a durat cateva ore pana ne-am reunit in parcul orasului, deja obositi,incalziti de soarele care era tot mai artagos cu noi. Porumbeii ni-se incurcau de picioare prietenosi , dar lipsa unor banci pe care sa stam facea ca starea mea de tensiune sa creasca. Nimeni nu zicea nimic... cei trei s-au intors cu acte noi si desi erau saraci prin lucrarea diavolului, s-au intors si mai saraci pentru ca actele noi au costat o groaza de bani, ca si taxiul care i-a dus...Grupul lor scosese iar sacosile cu mancare...parea ca suntem mutati in parc, ceea ce recunosc ca m-a speriat si nedumerit.
-Si acum ce facem?-am intrebat
-Nimic -a raspuns Ana
-De ce nu plecam?
-Pentru ca a plecat si soferul sa vada ce am vazut noi si la masina a ramas un baiat sa pazeasca bagajele.Vrei sa pleci? Pleaca!

Cuvintele au sunat aspru. Si as fi plecat, dar pana in Romania era drum lung si chiar nu stiam incotro sa o apuc. E urata tensiunea intre oameni! Ma gandeam ca poate era normal ca in cele doua -trei ore pe care le-am pierdut prin parc printre porumbei, cineva sa fi pazit masina si soferul sa fi vizitat si el. Pelerinajul avea sa fie presarat cu multi timpi goi, al caror rost nu-l vedeam atunci nici eu si sigur nici altii, nici chiar cei care il provocau.Dar desi stresant pana la un punct, acest timp "pierdut" aiurea , avea sa fie un  bun timp de odihna!Iar lucrul acesta l-am inteles abia cand nu mai m-a deranjat.
Am revenit in oras, iar pe strazi, printre tarabe, la un bazar de unde ne-am cumparat ceva mai ioeftin icoane, metanii, tamaie...Si intr-un final am plecat . Am vizitat Manastirea Sf Efrem Sirul, manastire ortodoxa aflata la doar doi kilometri distanta nord-vest de localitatea Kontariotissa, in regiunea Pieria, din Grecia. Aflata la o distanta de douazeci de kilometri de Muntele Olimp, unde se afla Manastirea Sfantul Dionisie, si la cincisprezece kilometri de orasul Katerini, aceasta manastire, intemeiata in anul 1983, a cunoscut o dezvoltare deosebita in ultimii ani, nenumarati pelerini trecand pragul acesteia, spre a se inchina si saruta Moastele Sfantului Efrem Sirul, un sfant cuvios care s-a nevoit in nordul Mesopotamiei, in cadrul secolului al IV-lea.
 Nascut in jurul anului 306, in localitatea Nisibe, si trecut la cele vesnice in data de 9 iunie 373, in localitatea Edessa, Cuviosul Efrem este pomenit de Biserica Ortodoxa in ziua de 28 ianuarie.Manastirea Sfantul Efrem Sirul este o manastire relativ nou-infiintata din Grecia. Arhitectura acesteia este una tipic bizantina, atat biserica cea mare, cat si paraclisele, chiliile si celelalte cladiri fiind in intregime acoperite cu caramida rosie si arcade.

Curtea manastirii este impodobita cu multe locuri deosebite, care, desi nu sunt in ton cu specificul monahal bizantin, se asorteaza odihnitor .Un pod mic trece peste o apa, un fel de altar de vara, un baptisteriu si o serie de gradinite cu flori completeaza spatiile libere din curte.

In biserica mare a manastirii se pastreaza, cu mare evlavie, cea mai mare comoara a locului: mana dreapta a Sfantului Efrem Sirul, cea prin care harul lui Dumnezeu a daruit lumii nenumarate imne, rugaciuni si cuvinte de invatatura. Si eu il iubesc nespus de mult.Este ceva in sufletul meu care vibreaza la numele sfantului, ceva care ma emotioneaza.Poate smerenia sa in contrast puternic cu nedesavarsirea mea...














Am sarutat sfanta mana ai ne-am rugat fiecare dupa nevoia lui... Cuvant al Sfantului Efrem Sirul: "Fericit lucru este, intr-adevar, a nu pacatui. Iar daca oarecare vor pacatui, sa nu se deznadajnuiasca, ci sa planga pentru acelea intru care au pacatuit, ca prin plans iarasi sa dobandeasca fericirea. Deci, bun lucru este totdeauna a ne ruga si a nu ne slabanogi, dupa cum zice Domnul. Si, iarasi, spune apostolul: “Neincetat, rugati-va!", adica noaptea, ziua si in tot ceasul, iar nu numai cand intri in biserica, iar cealalta vreme sa fii fara de grija. Ci, ori de lucrezi, ori de dormi, ori de calatoresti, ori de mananci, ori de bei, ori de stai, sa nu curmi rugaciunea ta, ca nu stii cand va veni cel care va cere sufletul tau de la tine. Sa nu astepti duminica sau vreun praznic, sau deosebiri de loc, ci, precum a zis proorocul David: “In tot locul stapanirii Lui." Deci, ori in biserica de esti, ori in casa ta, ori in tarina, ori de pasti oi, ori zidiri de faci, ori la ospete te afli, de rugaciune sa nu te departezi."



 Ne-am bucurat in curtea larga a manastirii de  verdeata presarata cu flori

 Ne-am rugat la sfanta Irina pentru femeile care vor sa aibe copii...





 Scurte sunt in pelerinaj vizitele la manastiri, pentru ca...atat ne putem permite ca timp. Am vrea sa ramanem peste tot! In fiecare loc este ceva care te cheama sa ramai, dar, mai departe de acel loc, e altceva care te cheama sa ajungi...
 Sfantul Dionisie,urmatorul popas.
 Manastirea de pe Olimp a fost intemeiata ca Stavropighie Patriarhala si inchinata Sfintei Treimi. Sfantul Dionisie a creat un monument de o rara frumusete arhitecturala. Ideal integrat mediului natural, complexul monahal a fost construit ca o fortareata, din piatra si lemn.

Manastirea Sfantul Dionisie din Olimp

Manastirea Sfantul Dionisie din Olimp






 Plecam apoi spre Valea Tembi... spre sfanta Paraschevi




Viaţa



Sfînta Paraschevi s-a născut la Roma, în anul 117 d.Hr. Părinţii ei erau greci. Tatăl ei, Agaton şi mama, Politia, erau creştini şi foarte bogaţi. Cînd s-a născut sfînta, aceştia au botezat-o şi i-au dat numele Paraschevi. Au crescut-o potrivit principiilor creştine şi au educat-o la diferite şcoli, deoarece aveau mari posibilităţi materiale.

Foarte multe familii au dorit să-şi căsătorească fii cu ea, deoarece era foarte frumoasă, virtuoasă şi bogată, dar sfînta nu a acceptat nicio propunere şi s-a hotărît să-şi consacre viaţa lui Iisus Hristos.

Părinţii ei au murit cînd avea 20 de ani. Atunci sfînta şi-a împărţit averea astfel: o parte a dat săracilor, o parte a dat Bisericii şi o partea dat unei frăţii creştine, care adăpostea mai multe tinere creştine, ce îşi consacrau, întru feciorie, viaţa lui Iisus Hristos. Sfînta a rămas la frăţie cîţiva ani, ajutînd la răspîndirea credinţei creştine, la fel cum făceau şi celelalte fecioare.


La un moment dat, a părăsit frăţia şi a început să propovăduiască creştinismul în mai multe cetăţi şi ţinuturi din Italia. În această perioadă a vieţii ei, a convins pe mulţi să se boteze creştini. Pentru acest fapt a fost învinuită de închinătorii la idoli, care au pîrît-o pentru această lucrare la închinătorul la idoli Antonino, conducătorul Romei din acea vreme.


Din porunca lui Antonino au adus-o pe sfînta Paraschevi în faţa lui. Acesta a dorit să o facă să lepede credinţa în Hristos şi a dat-o la mai multe chinuri din care, cu harul lui Iisus Hristos, sfînta a ieşit teafără. Au urmat şi alte chinuri, prin care sfînta a trecut dînd slavă lui Hristos. Ultimul chin la care a fost supusă sfînta a fost un cazan plin cu smoală şi ulei. Sfînta a fost aruncată în acest cazan, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu a păţit nimic. Văzînd aceasta Anotonino, s-a aruncat şi el în cazan, ca să se convingă că acesta arde. Dar smoala l-a orbit şi acesta a crezut în credinţa creştinilor cea adevărată şi a rugat-o pe sfîntă să îl boteze creştin. Aceea nu numai că l-a botezat, dar, cu harul lui Dumnezeu, i-a tămăduit şi ochii.
Dumnezeu a dăruit sfintei Paraschevi harul de a vindeca bolile de ochi şi, de aceea, cele mai multe minuni ale sfintei au legătură cu vederea (ochii) creştinilor care cer ajutorul ei, atît în acea vreme, cât şi în zilele noastre.

După ce l-a botezat pe Antonino, sfînta a plecat să mărturisească Cuvîntul lui Dumnezeu şi în alte ţări şi locuri, în afara Italiei.


Martiriul

Răspîndind creştinismul şi botezînd noi creştini, sfînta a ajuns şi în Grecia. Cînd a ajuns la Tembi, acolo unde astăzi se află altarul închinat în cinstea ei, a fost prinsă de închinătorii la idoli şi a fost dusă la la guvernatorul acelui ţinut, care se numea Tarasios. Acesta a încercat să o facă să renunţe la credinţa creştină şi la lucrarea ei, dar nu a reuşit. Atunci a dat-o la mai multe chinuri. Sfînta le-a răbdat cu mult curaj şi cu putere şi, în fiecare dimineaţă, chinuitorii o găseau vindecată de cele mai grave răni. La sfîrşit, Tarasios a poruncit să i se taie capul şi aşa sfînta Paraschevi şi-a încredinţat sufletul lui Iisus Hristos, pe care L-a propovăduit şi Căruia şi-a închinat toată viaţa. Trupul ei a fost înmormîntat pe ascuns de cîţiva creştini. La mormîntul ei s-au făcut multe minuni de vindecare a ochilor, minuni care continuă şi în zilele noastre.

Sfînta Paraschevi este prăznuită în data de 26 iulie.







 Era deja noapte cand am plecat de la Sfanta Paraschevi... spre Katoxenia... spre Maica Domnului!







4 comentarii:

  1. Nici un pelerinaj nu e lipsit de ispite,dar mângâierea adusă de intâlnirea cu sfinții e mai mare.

    RăspundețiȘtergere
  2. "Ma gandeam ca poate era normal ca in cele doua -trei ore pe care le-am pierdut prin parc printre porumbei, cineva sa fi pazit masina si soferul sa fi vizitat si el." Cine ar fi trebuit sa fie acel cineva?Conform "fisei postului" era normal sa fie soferul, ca pelerinii sa fie pe deplin bucurosi,iar organizatorii sa fie langa ei,insa s-a considerat ca pentru Dumnezeu si atata bucurie sufleteasca se merita ca soferul sa fie si el considerat putin pelerin,ca si pelerinii adevarati sa faca si un altfel de milostenie.....Dupa cum nici cei care si-au pierdut actele nu puteau fi lasati singuri....Asadar de aceasta "pierdere de timp" de doua -trei ore,cu siguranta a stiut Dumnezeu, si-a socotit fiecaruia jertfelnicia dupa putere.....

    RăspundețiȘtergere
  3. Alexandra Grajdan30 august 2013, 10:14

    Dumneavoastra ati fost pelerin sau observator??

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-am gandit mult ce sa-ti raspund. Poate nici nu ar trebui sa o fac, dar nu ma pot opri, desi mi-l amintesc cum la inceputurile scrierilor mele, parintele meu duhovnic mi-a zis, razand, ca vrea sa ma vada cand voi fi atacata pe blog. Blogul meu este in principal locul meu de intalnire cu copii mei si cu cei care minunat mi -s-au alaturat. Ei toti asteapta jurnalul meu, pentru ca intr-un fel asta e! Daca pentru cineva e smintitor , il rog sa nu-l deschida! Nu as fi pelerin daca nu as fi observator! Dar m-am educat sa fiu un observator real si punand gand bun in ceea ce vad. Daca pare ca gandul meu nu e bun, inseamna ca altcineva are o problema si e prin lucrarea vrajmasului. Sa ne gandim cate binefaceri poate aduce orice informatie despre astfel de locuri si acesti minunati sfinti . Asa ca te rog, Alexandra, daca mai citesti,sa o faci gandindu-te ca pentru mine scrisul este o bucurie dar si o nevointa pe care o fac ... Si mai am multe zile despre care vreau sa scriu si atatia sfinti... Iarta-ma, draga mea, daca te-am tulburat si roaga-te si pentru mine. Am nevoie de rugaciunea ta!

      Ștergere