sâmbătă, 20 aprilie 2013

Imnul acatist al Maicii Domnului




In curand se va sfarsi si acest Post!Nu stiu daca eu voi trai Invierea, dar am parcurs deja a cincea saptamana din Postul Mare.Si in seara aceasta a fost si Denia Acatistul Bunei Vestiri


Sinaxarul atribuie originea sarbatorii Acatistului eliberarii miraculoase pe 7 august 626 a Constantinopolului de atacul conjugat al persanilor si avarilor. In timp ce imparatul Heraclie era atunci cu armata sa departe in Orient, patriarhul Serghie a facut procesiuni pe zidurile capitalei cu relicvele Crucii, cu icoana "nefacuta de mana" a lui Hristos si vesmantul Maicii Domnului. El a incurajat tot poporul in lupta si a organizat rugaciuni de implorare a Nascatoarei de Dumnezeu.

Ravna locuitorilor a fost atat de intensa, incat au reusit sa respinga inamicul, permitand astfel rasturnarea delicatei situatii in care se gaseau bizantinii si sprijinind astfel decisiv contraatacul lui Heraclie, care avea sa mearga din victorie in victorie, pana la recucerirea tuturor provinciilor luate de persi. In semn de multumire, intreg poporul capitalei si-a petrecut noaptea victoriei cantand in picioare Imnul Acatist in sanctuarul Fecioarei de la Vlaherne. Ziua de 7 august a ramas de atunci o zi de comemorare solemna a "ajutorului pe care ni l-a dat Hristos impotriva vrajmasilor ce ne impresurau pe pamant si pe mare".
Imnul nu se mai comemoreaza pe 7 august ci la utrenia din sambata saptamanii a V-a.Si in seara aceasta , in slujba   Utreniei l-am ascultat .
Cred ca multi dintre voi ati fost in biserici, dar stiu ca multi nu ati fost.Am sa va spun doar cateva cuvinte, pentru vreau sa impart cu voi bucuria mea!

Este un moment care pe mine ma topeste de fiecare data:acela in care calugarii, sau strana, merg la icoana Maicii Domnului si canta in fata Maicii:

Apărătoare Doamnă, mulţumiri pentru biruinţă, izbăvindu-ne din nevoi aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te Mireasă, purururea Fecioară!“Pe mine momentul acesta ma lasa de fiecare data emotionata si indurerata ca nu pot canta si eu si exprima ca ei prin cant sentimentele pe care le am pentru Maica Domnului.
In seara insa a fost altfel!
In seara aceasta, cu totii am stat la icoana Maicii Domnului si am cantat ca sa-i multumim pentru tot ceea ce Maica Domnului  a facut si face pentru noi.Am ravazut-o in toate icoanele pe care le-am privit:in icoana copilariei mele, in care era zugravita ca o imparateasa cu coroana pe cap si pruncul sfant in brate, in icoana extraordinara de la Namaiesti, in cea de la Poceaev, icoana sfanta, vie, facatoare de minuni...a coborat pe scripte din cupola si m-a privit iar in seara acesta, cu mila si iubire, am vazut-o asa cum e la Rohia, albastra, cu mainile incrucisate pe piept si ochii sfinti plecati in durere,am vazut-o ca in icoana "Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra", cu naframa alba pe cap si pruncul cu bratele larg deschise spre noi...ca in icoana mea mostenire de familie, ca in icoanele mici, plastifiate , pe care le daruim si le primim cu totii....in sute de chipuri, dar aceeasi pentru ca indiferent cum o zugravesc oamenii, Ea este aceeasi Maica, asa cum spune acatistul'Faclie primitoare de lumina, aratata celor ce sunt in intuneric", salvarea noastra, corabia celor ce vor sa se mantuiasca...In zeci de feluri am cantat-o azi, defapt preotii si diaconii, noi mirenii topiti de emotii, cu capetele plecate miscam cu atentie buzele si rememoram toate acele momente in care ne-am incredinta Ei si Maica Domnului si Maica noastra nu ne-a abandonat niciodata.

Am impartit cu Miaca Domnului, in acesti cinci ani si jumatate toate durerile.Ei i l-am incredintat pe Grig dupa moarte.Ei cand nu ma mai puteam descurca cu copii, in momente de cumpana, ii spuneam si ii spun:

-Maica Domnului, fa Tu ceva cu ei, ca eu nu stiu cum sa procedez!
Si cu rabdare, lucrurile se schimba...
Maica Domnului!
Sfintii parinti spun sa ne rugam permanent la Maica Domnului pentru ce e bucuroasa sa ne ajute! Dar sa nu uitam sa ii si multumim pentru toata purtarea Ei de grije si mai ales pentru ca, a fost singura din neamul nostru omenesc vrednica sa puna inceput mantuiri noastre .
Seara s-a dus, la ora aceasta biserica mea e probabil goala... sfintii asteapta in cateva ore sa ne intoarcem pentru sfanta liturghie.Nu stiu cine imi spunea ca cei adormiti se bucura enorm cand preotii isi pun vesmintele pentru slujire.Ma rog Maicii Domnului sa-mi fie alaturi in momentul mortii din cele lumesti si sa mijloceasca la Dumnezeu pentru  noi toti , si sa ma ierte pentru multime de pacate.
« Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-te ! Ceea ce esti plina de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvantata esti Tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui Tau, ca ai nascut pre Mantuitorul sufletelor noastre »

2 comentarii:

  1. Minunate cuvintele izvorate dintr-o inima "imbibata"de dragoste pentru Maica Domnului.Ea e grabnic ajutatoare si mangaietoare.Ce frumos spuneai cum strigai la ea cand nu mai puteai cu copiii...Parintele Porfirie spunea:"nu le mai vorbiti atata copiilor vostri despre Dumnezeu,ci vorbiti-i Lui Dumnezeu mai mult despre ei"...Ma bucur din inima ca asta ai invatat tu (si se poate lua exemplu),sa te pui in mana Lui Dumnezeu si a Maicii Sale.Te imbratisez cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu am luat exemplu de la altii.Am o fetita botezata de mine:Maria-Daria.Cand era mica si era bolnava, tatal ei, inainte de a anunta doctorul, sau inainte de a-i da un medicament, mergea la icoana Maicii Domnului si se ruga! Exemplu tanarului tata mi-se pare cel mai bun exemplu de incredintare lui Dumnezeu si Maicii Sale!Multumesc, Adelina.Ma bucur ca ai revenit pe blog!

    RăspundețiȘtergere