luni, 29 octombrie 2012

Imbratisarile

Da,  sunt imbratisari care fac cat o mie de cuvinte.Le-am trait!
Imi amintesc imbratisarea tatalui meu,cand am reusit la facultate, implinindu-i visul si conturand pentru el o reusita pe care si-o dorea la fel de mult ca mine.
Imi amintesc imbratisarea sotului meu la primul Craciun al fiului nostru.
Imi amintesc imbratisarea fiicei mele cand a implinit 18 ani si i-am daruit cadoul pregatit cu iubire si  scrisoarea in care ii spuneam cat de mult o iubesc, pe ea micul meu chinezoi...
Imi amintesc imbratisarea fiului meu  la festivitatea de terminare a facultatii si cum luceau ochii lui spunand ca nu ma imbratiseaza doar pe mine ci si pe tatal lui.
Imi amintesc imbratisarea pe care i-am dat-o lui Grig,cand el deja plecase din lumea acesta, spunandu-i  mai mult decat spusem in 23 de ani si 3 luni de viata impreuna.
Imi amintesc imbratisarea unei doamne care imi citeste blogul si intr-o dimineata, inainte de inceperea sfintei liturghii, a venit si a zis:
-Va rog sa-mi dati voie sa va imbratisez! 
Mii de cuvinte pe care le am.Si desi le am, ma dor atat de mult incat capul imi sta sa plezneasca in zeci de bucati si inima si ochii si...singuratatea acesta perfecta, atat de mare, imensa, ocean nesfarsit in care cuvinte nerostite se plimba ca niste barcute de hartie inclinate periculos, gata sa se umple de lacrimi.
Si poate e mai bine asa, pentru ca daca singuratatea mea se va sparge, golindu-ma de mine, abia atunci ingenunchind iar, Te voi gasi.Si  imbratisarea Ta va completa cuvintele care lipsesc din viata mea.Miluieste-ma,Dumnezeule, dupa mare mila Ta!
Doamne,auzi rugaciunea mea,si strigarea mea la Tine sa ajunga!
Sa nu intorci fata Ta de la mine;in orice zi ma necajesc, pleaca urechea Ta!
In orice zi Te voi chema, degrab auzi-ma!
Ca s-au stins ca fumul zilele mele,si oasele mele ca uscaciunea s-au facut.
Ranita este inima mea si s-a uscat ca iarba;ca am uitat sa-mi mananc painea mea.
De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.
Asemanatu-m-am cu pelicanul din pustie;ajuns-am ca bufnita din daramaturi.
Privegheat-am si am ajuns ca o pasare singuratica pe acoperis.(Psalmul 101)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu