SFANTUL LUCA AL CRIMEEI-Prietenul Dariei si al nostru

Daria este o fetita pentru venirea careia in aceasta lume, noi ne-am rugat sfantului Luca al Crimeei.

Era un timp in care viata noastra era fara Daria. Mergeam impreuna la biserica, vorbeam zilnic la telefon, mancam impreuna, incepusem sa mergem impreuna in pelerinaje...Eu,Nicolae si Mioara...Fiecare cu durerea lui si toti cu durerea celuilalt.

In urma cu trei ani, ei doi, prietenii mei, traisera tragedia de a fi partasi la suferinta si moartea singurului lor copil...Dani, Daniela

http://www.amintiri-tarzii.blogspot.ro/2012/07/dani.html
Vieti in care fiecare isi luase crucea . Dar era  atata tristete si goliciune in viata lor,incat singurul lucru pe care ajunsesem sa-l cerem pentru ei era:un copil.
Si in plina arsita a vietii noastre ne rugam sfantului Luca al Crimeei.E sfantul cel mai apropiat parca duhovnicului nostru.Si atunci si noi l-am cunoscut.Sfant rus, contemporan noua.
Am sa transcriu un pic din viata sfantului Luca!

Pe 11 iunie, Biserica îl prăznuieşte pe Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei şi Simferopolului, om de ştiinţă valoros şi vestit, profesor de chirurgie, apreciat în lumea medicală pentru descoperirile sale, dar şi un mare propovăduitor şi pătimitor pentru dreapta credinţă în vremea stăpânirii bolşevice din Rusia.

Sfântul Ierarh Luca s-a născut în familia lui Felix Voino-Iaseneţki, în Kesţ, Crimeea răsăriteană, pe 27 aprilie 1877, şi a primit din botez numele Valentin. Credinţa sa a fost înrâurită de apropierea Lavrei Peşterilor (familia se mutase în Kiev), precum şi de o Sfântă Scriptură, primită cu prilejul absolvirii liceului. Avea un mare talent artistic, precum şi dorinţa de a şi-l cultiva, însă asupra acestuia a predominat dorinţa sa de a-i ajuta pe ţăranii săraci din jur, aşa că s-a înscris la cursurile şcolii medicale din Kiev, pe care a absolvit-o în 1903.

În 1904, războiul ruso-japonez l-a adus pe Valentin în Orientul Îndepărtat ca şi chirurg. Acolo îşi va întâlni viitoarea soţie, Anna Vasilievna Lanskaia. S-au căsătorit şi au avut patru copii. În acest răstimp, Valentin s-a specializat în operaţiile chirurgicale oftalmologice, împreună cu anestezia locală şi tratarea infecţiilor piogenice (care au devenit mai târziu pentru el un subiect de studiu). Valentin avea şi o credinţă uriaşă pentru acele vremuri grele – familia sa găzduia lunar o maică de la mănăstirea Fiodorovski, şi mergea regulat la biserică. El refuza să opereze fără să se roage mai înainte în faţa unei icoane a Maicii Domnului din sala de operaţie, şi apoi să-l însemneze pe pacient cu iodină, în semnul crucii. La un moment dat, oficialităţile comuniste au dat jos icoana; atunci, Valentin a refuzat să mai opereze până ce icoana nu va fi aşezată la locul ei. După puţină vreme, soţia unui oficial al Partidului a avut nevoie de operaţie, şi l-a cerut în mod anume pe Valentin. El însă s-a ţinut neclintit de hotărârea sa. Atunci, autorităţile s-a supus cererii sale, au aşezat la loc icoana, iar el a intrat în sala de operaţie.

Soţia lui Valentin s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi a murit prematur. Deşi Valentin şi-a plâns mult soţia, a izbutit totuşi să vadă mâna Domnului ce-l călăuzea chiar şi-n aceste clipe grele – Dumnezeu i-a trimis o infirmieră care să-l ajute cu creşterea copiilor, şi l-a chemat la preoţie. Făcând ascultare de Arhiepiscopul Innochentie, Valentin a răspuns degrabă acestei dumnezeieşti chemări, fiind hirotonit diacon pe 26 ianuarie şi preot pe 2 februarie 1921. Apoi, fiindcă în acele vremuri de prigoană Biserica ducea lipsă de păstori, părintele Valentin s-a supus chemării norodului şi a intrat în monahism (a luat numele Luca, după Sfântul Evanghelist pe care-l urma în lucrarea apostolească şi de tămăduitor al trupurilor şi sufletelor), fiind hirotonit episcop.

Era o perioadă foarte grea pentru Biserica Rusă, care era atacată şi de-a dreapta, de zeloţi şi fanatici, precum şi de-a stânga, de guvernarea atee şi „biserica vie” pe care o odrăslise. Din pricina mărturisirii credinţei sale, în ciuda uriaşelor sale realizări medicale şi ştiinţifice, Sfântul Luca a fost aruncat în temniţe, chinuit şi surghiunit vreme de 11 ani, prin Siberia şi alte locuri cumplite.

Virtuţile, luptele şi realizările Sfântului Luca sunt copleşitoare. Acest arhiereu plin de har a izbutit să redeschidă multe biserici închise de comunişti, a dat naştere unor lucrări teologice de mare profunzime, i-a întărit pe credincioşi şi a adus pe mulţi alţii la Ortodoxie. Pe lângă toate acestea, dragostea, iscusinţa şi dăruirea sa pentru pacienţi au salvat mii de vieţi (îndeosebi ale soldaţilor răniţi în război), iar tehnicile sale medicale au câştigat multe premii ştiinţifice, fiind preţuite de colegii săi chirurgi decenii la rând. După o viaţă de realizări medicale şi lupte duhovniceşti în mărturisirea dreptei credinţe, Sfântul Luca a trecut la Domnul pe când se afla în scaunul de Arhiepiscop al Simferopolului, pe 11 iunie 1961.

Uimitoarele virtuţi ale Sfântului Luca, precum şi nemărginita sa dragoste pentru Domnul şi aproapele au întărit din preaplin turma credincioşilor în acele vremuri grele, ale statului ateu. După moartea sa, Partidul Comunist s-a folosit de propagandă şi de intimidare pentru a zădărnici izbânzile sfântului arhiepiscop, dar dragostea şi dăruirea copleşitoare ale credincioşilor au năruit aceste uneltiri. Deşi s-a vrut ca procesiunea de îngropare să ţină doar câteva minute, fără cinstiri şi cântări bisericeşti, ea s-a sfârşit după ore bune, căci credincioşii s-au aşezat în jurul dricului şi l-au împiedicat să gonească spre cimitir. Un stol uriaş de porumbei a urmat în chip minunat cortegiul, de la biserică până la cimitir.

Pe 17 martie 1996, osemintele Sfântului Luca au fost dezgropate, în prezenţa a aproape 40.000 de oameni. Moaştele sale răspândeau o mireasmă negrăită, iar inima sa rămăsese nestricată, ca o mărturie a marii iubiri pe care a avut-o pentru Hristos şi aproapele său. După trei zile, pe 20 martie, moaştele sale au fost mutate în Biserica Sfintei Treimi. În noiembrie 1995, Biserica Ucraineană l-a canonizat ca sfânt, hotărâre încuviinţată de întreg sinodul Patriarhiei Ruse la 25 mai 1996. Semnele sfinţeniei sale s-au arătat şi prin darul facerii de minuni, cu care Dumnezeu l-a proslăvit pe sfântul Său.

„Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curăţeşte sufletul!”, îi scria Sfântul Luca fiului său. Prigoanele, calomnierile, suferinţele, păţaniile de necrezut, anchetele istovitoare, întemniţările, torturile, deportările, exilările – chipul lui sfinţit şi viaţa mucenicească – au multe de oferit creştinului zilelor noastre. Ca mulţi dintre noi, el s-a aflat în faţa dilemei de a-L alege pe Hristos şi a urma căii Sale pătimitoare sau de a urma duhului acestui veac, căldicel, care fuge de suferinţă, de jertfă, de mărturisire – şi, în cele din urmă, de dragoste. Însă „Dumnezeu dragoste este, şi cel ce rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru dânsul” (I Ioan 4:16); fiindcă a ales acel „singur lucru care trebuieşte” (Luca 10:42), Domnul l-a numărat în ceata sfinţilor pe Sfântul Ierarh Luca, a cărui pildă să ne învrednicim toţi a o urma, pentru rugăciunile sale.

Grupaj realizat de Radu Hagiu .

Articol apărut în nr. 17 din “Familia Ortodoxă”

Acesta e sfantul la care noi ne rugam... 

In anul 2011 s-a nascut Daria.Fetita prietenilor mei. Era ziua in care praznuiam Pogararea Sfantului Duh, ziua de duminica,in timpul sfintei si dumnezeesti liturghii,12 iunie.

Ce bucurie! Dumnezeu incepuse sa priveasca spre noi daruindu-ne daruri mari si fetita era poate primul dintre ele! Ce bucurosi am fost!

Priveam nasterea ei ca pe o minune!Eram in biserica cand am aflat ca s-a nascut. Am plecat imediat dupa terminarea slujbei spre spital si de acolo, din curte, total ametiti, realizand insa ca e prea devreme, sa putem sa o vedem, ne-am intors la biserica, pentru rugaciuni .Desi simteam nevoia sa multumim, doar atat, sa nu mai cerem nimic, doar sa multumim, biserica era singurul loc in care ne puteam stapani tremurul sufletelor si bucuria si lacrimile..

Peste cateva zile, cand i-a privit certificatul de nastere, Nicolae a constatat ca "din greseala" fetitei i -s-a trecut ca zi de nastere nu 12 iunie, ci 11 iunie, ziua in care este praznuit sfantul! Si Daria a ramas in acte si in inima mea, ca fiind nascuta pe 11 iunie, ziua de praznuire a sfantului Luca! 

Daria ne invata acum tandretea. Ne daruieste flori si zambete . Ne invata sa fim sinceri. Ne aminteste mereu sa multumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce primim de la EL.

Dumnezeu mi-a daruit doi copii deosebit de inteligenti pe care i-am invata de mici, zeci de poezii si povesti. Dar nu-mi amintesc sa-i fi invata Tatal nostru. Altcineva a facut-o. Si altcineva i-a invata sa-si faca semnul crucii.Sau poate au invatat singuri.

Daria a fost copilul cu care noi am indreptat lucrurile facute stramb.Pe Daria stiu insa ca  noi trei am invatat-o Tatal nostru ! Nu a fost un moment anume de lectii!A fost momentul meselor noastre dupa ce ne intorceam de la biserica. Acum, uneori, Daria spune rugaciunea! Chiar si cand cu noi sunt ...preoti.Daria spune cu sfintiile lor.

Are propria ei icoana reprezentandu-l pe Sfantul Luca.I-am daruit-o cand a implinit un an.Si icoana  sfintei Daria pe care i-am daruit-o la botez.I-le-a pictat o pictorita de biserici pe care o iubesc foarte mult,Laura.

Si Daria imi spune mereu:

-Haide, nana!Sfintii!

Adica sa o iau in brate si sa o duc la icoana sfantului Luca si  a sfintei Daria, sa multumim impreuna si sa le sarutam.

In seara aceasta, desi este putin racita, Daria a fost la vecernie cu litie in cinstea sfantului Luca! I-am impodobit icoana  cu flori si ne-am rugat impreuna pentru ea, ca binecuvantarea sfantului sa nu o paraseasca niciodata.Si i-am multumit sfantului pentru ca, totdeauna ne-a ascultat rugaciunile,  ajutandu-ne sa dobandim  si noi,macar un pic, o scanteie din  marea lui credinta  in Hristos, Dumnezeul parintilor nostri.

 Maine Daria va implini  deja 2 ani!Nu ii doresc Dariei lucruri mari. O las in grija sfantului Luca, cu credinta ca sfantul stie sa o ajute mai bine decat o pot face eu, ca drumul vietii ei sa fie un drum care sa  o duca spre Dumnezeu , sa fie copil al lui Dumnezeu. E tot ce conteaza! Eu doar o imbratisez strans, strans si ma rog'' O, prea laudate parinte, culme a episcopilor si rugator pentru toata lumea, nu inceta a mijloci pe langa Hristos ca sa ne daruiasca iertare de pacate, incat sa strigam fierbinte:Aliluia!"Si am mare speranta in ajutor, pentru ca sfantul Luca e prietenul nostru!