Parca mai ieri anuntam pe blog ca au inflorit copacii.Ii zarisem din fuga masinii spre catedrala. Cat timp a trecut?Atat cat a trebuit ca florile lor sa creasca, sa ne bucure cu frumusetea si mirosul, sa prinda roade, acesta sa se coaca si sa ni-se daruiasca.
Dimineata pe biroul meu, intr-o farfurioara de plastic, cineva imi pusese doua caise mari.
Si am simtit ca vara a venit cu totul, ca nu mai e nicio indoiala, completa, victorioasa, si darnica, Vara a venit.
Am luat in mainile mele bulgarii de aur ai verii si m-am bucurat de frumusetea lor. Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile tale!
Oboseala zilelor acestea grele ma urmareste inca, dar daca nu fac nimic sa ma scutur, ea oboseala o sa ma aseze in pat si atunci cea care va pierde sunt tot eu.Am pus inapoi caisele pe farfurie, un tanar salariat trecea prin fata usii mele,l-am oprit gandind:
-Tot Tu l-ai trimis, Doamne!
Am urcat in masina firmei si am plecat spre catedrala.Cand am intrat pe usa,atunci preotul anunta citirea din Evanghelia dupa Ioan .
Am trait si acesta sfanta liturghie. Aseara tarziu il ascultasem pe Costel Busuioc cantand
In fiecare liturghie, eu ma cobor din nou la voi,
din nou e coasta mea strapunsa si-mi curge sangele suvoi.
Ma rastignesc din nou pe cruce, pe masa sfantului altar,
primiti-mi Sangele si Trupul sa nu vin iarasi , sa nu vin iarasi in zadar
Veniti copii mei la mine, caci vreau cu voi sa locuiesc,
sa va impac din nou cu Tatal si de pacat, si de pacat sa va feresc.
Si din potirul cinei mele, eu vreau cu totii sa gustati
Veniti crestinii mei la mine si pacea mea si pacea mea o s-o aflati.
In fiecare frimitura pe care in taina o primiti
Eu sunt intreg in toata slava si astept spre mine si astept spre mine sa veniti.
Eu sunt intreg in toata slava si astept spre mine si astept spre mine sa veniti
Sunt vorbe simple cum simpla este evanghelia si cuprinzatoare.Iar liturghiei este pe masura unei picaturi minuscule din jertfa.
Dumnezeu mi-a mai dat o dimineata de rugaciune...Si poate un suflet a avut azi un castig cat de mic, o usurare, un suspin, un bine...
Am plecat tinand in maini prinoasele de la sfintii Leontie praznuti azi, am mers unde aveam treaba pentru serviciu si apoi in piata. Caisele mari, galbene erau in mintea mea ca si amintirea lui Grig. Acum multi ani, imi povestea secretara mea ca isi scotea nepotul mititel la plimbare pe strada si langa ea s-a oprit o masina, Grig, a coborat geamul si i-a intins prin geam doua caise mari, galbene, perfecte:
-Uite, ia, Dorina , pentru baiat!
Ii zambea larg, frumos, bucuros de intalnirea cu ei , caisele au ajuns in manutele copilului frumos ca un inger, chiar Angelo il cheama, si clipa a ramas pentru totdeauna o amintire frumoasa si dovada unui suflet darnic si frumos ca o caisa coapta...
Am cumparat caise. Cele mai frumoase din piata. Am mers cu punga si le-am impartit fetelor la supermarket. Zambetul lor egala frumusetea fructelor si frumusetea verii. Viata pocneste in ele, in fetele frumoase care muncesc acolo. Vara ne coace ca si viata...trec verile...in curand caisele vor fi bune de facut compot si gem...trec clipele verii, trec greu parca , cu caldura mare, cu oboseala si dor de plecare. Spre unde? Spre ce? Orice timp in care e sfanta liturghie, orice loc in care e sfanta liturghie, sunt timp si loc de vacanta asa ca nu-mi pasa de destinatiile de vacanta ale unora, eu imi doresc doar libertarea diminetii si sfanta liturghie.
M-am intors in birou, pe masa, caisele primite dimineata, zambeau spre mine. Si abia atunci, cu constiinta tuturor femeilor din neamul meu care intai au impartit un fruct abia aparut si abia apoi au mancat, am gust vara cu bucurie si multumind lui Dumnezeu.Si mi-am dorit ca Dumnezeu sa-i daruiasca lui Grig un pic, macar un pic din bucuria cu care eu am impartit pentru el. Lacrima lasa-mi-o mie, Doamne!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu