Maria este o fetita a carei viata o urmaresc cu atentie. Adevarul e ca eu o iubesc tare mult pe bunica ei, Dumitra si pe Rodica, mama Mariei, o femeie minunata care isi creste trei fete singura, adica fara tatal copilelor, ajutata doar de familia ei numeroasa:surori, nepoti, mama.Dar oricata iubire si ajutor ca munca si educatie au acolo, in inima lor buna, e loc si pentru mine.
Astazi am fost la scoala. Maria avea astazi serbarea de final de clasa 0 si familia mi-a amintit declaratia ca vreau sa o insotesc pe Maria la scoala in cat mai multe situatii. Si astazi am participat la festivitatea de final de an. O multime de prichindei, despre care nu stiai daca sunt elevi sau "gradinari" pregatiti de... spectacol.Toti erau veseli, rasfatati in prezenta parintilor,foarte frumos imbracati, neastamparati. Doar Maria si sora ei mai mica, Ioana, erau extrem de serioase.Mi-am amintit prima zi de scoala a Mariei si rigiditatea chipului ei, seriozitatea cu care privea in jurul ei. Asa si astazi!
Credem ca ei copii nu stiu multe!Totusi eu cred ca Maria stie toate dificulatile pe care familia ei le are si cred ca sufera . Am sa scriu intr-o zi si am sa-mi pregatesc o interventie publica pentru ceea ce se intampla in invatamantul nostru. Astazi copii au fost premiati pentru diverse concursuri la care s-au dus, unii au luat acolo premii, altii au luat doar premiu pentru participare. Maria a fost unul din putinii copii care nu a luat nimic, nicio diploma, inafara diplomei de absolvire a clasei 0. Am intrebat dupa festivitate si am aflat ca Maria nu a participat la niciun concurs, pentru ca...pentru toate concursurile trebuia sa plateasca taxa de participare.Si familia ei nu si-a permis sa plateasca... Si atunci daca nici invatamantul primar nu este gratuit apoi mai tarziu? Care e sansa Mariei pentru educatie egala cu copilul senatorului X coleg cu ea? Maria are o sansa...am sa va spun in final care este.
A urmat serbarea. Cred ca s-a numit ceva...Final de poveste! Un prichindel mic, cel mai mic prichindel dintre ei a fost prezentator si rand pe rand:Alba ca Zapada, piticii, Scufita Rosie, Ileana Cosamzeana, vanatorul, Fat frumos au venit in fata noastra, siguri de ei, dar cu ochii spre mamici.
S-a descurcat minunat. Nu s-a incurcat niciun pic. Dar nu a zambit niciodata!
Cand s-a terminat serbarea, lumea a plecat repede, doar cateva mamici au ramas pe langa doamna... si noi am iesit cumva stanjenite si am plecat spre parc. E miercuri, fetitele ca si intrega familie a lor postesc si prajitura promisa de mine a fost mutata in alta zi. Le-am cumparat insa dulciuri de post.Le-am dus in parc si acolo, intre copii pe care nu-i cunosc s-au jucat .Acolo, la joaca comuna, in parcul comunitatii noastre,copii erau ceea ce Dumnezeu i-a facut, egali, lafel de frumosi, perfectiunea creatiei lui Dumnezeu. Si parca acolo, intr-un tarziu, pe fata Mariei a venit o boare de zambet, si-a desfacut carticica primita si diploma si le-a privit!Am simtit asa, parca un gand de razboi cu scoala si la fel de puternic am simtit lacrima mamei sale.
Acum e vara, e deja vacanta, dar din toamna, daca nu voi muri...poate reusesc sa fac mai mult pentru Maria si surioara ei, Ioana.
Si am promis ca voi spune care es ansa Mariei si a Ioanei. Maica Domnului care nu-i lasa singuri pe orfani . Si Iisus Hristos.Eu stiu acest lucru si-i stie si familia fetelor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu