Profetul Iona si vrejul meu

Am cateva mari dependente.Mari ca zile mele deja traite. Una din dependente este sfanta liturghie.Daca nu o traiesc, ziua e goala, fara nimic bun.Uneori, vecernia reuseste sa salveze ceva, dar daca spun vecernie e deja ...miine si urmeaza alta sfanta liturghie.

O alta dependenta o reprezinta Biblia.Am constatat ca  foarte greu reusesc sa mai citesc altceva.Cand am citit primadata integral Biblia, sufletul meu s-a lipit de Moise, pentru ca am gasit in el, tot ceea ce as fi vrut sa gasesc in viata mea: blandetea, bunatatea desavarsita, altruismul, jertfirea pentru altul,modestia...asa as fi vrut, ca Moise sa fie tatal meu,ca Moise sa fi avut un frate,ca Moise sa fi fost  prietenul meu, sa fi avut pe cineva in viata mea  care sa spuna despre mine ca Moise:

"O, Doamne, poporul acesta a savarsit pacat mare, facandu-si dumnezei de aur.

Si acum, daca vrei sa le ierti pacatul, iarta-l; iar de nu, sterge-ma pe mine din cartea Ta, pe care Tu ai scris-o!"(Iesirea, CAP 31).

Pentru ca Moise nu a vrut o viata fara poporul lui, el si-a dorit mantuirea asa cum trebuie sa ne-o dorim cu totii, ca fiind mantuirea tuturor, ca toti sa fim scrisi in Cartea vietii lui Dumnezeu.Moise a iubit poporul evreu cu iubire divina, intelegatoare, cuprizantoare a tuturor starilor, tradarilor, sovaielilor acestui popor. Am plans cand a murit Moise.Cand el a urcat muntele Nebo...am simtit ca urc alaturi de el si inima mea ca si inima lui pocnea de durerea de a  privi doar pamantul promis.

"1.Si s'a suit Moise din sesurile Moabului in muntele Nebo, pe varful Fazga, care este fata'n fata cu Ierihonul. Si Domnul i-a aratat tot tinutul Galaad, pana la Dan,

2.si tot tinutul lui Neftali si tot tinutul lui Efraim si al lui Manase si tot tinutul lui Iuda, pana la marea de dincolo de zare

3.si Neghebul si imprejururile Ierihonului, cetatea Palmierilor, pana la Toar.

4.Si a zis Domnul catre Moise: "Iata tara pentru care M'am jurat lui Avraam, lui Isaac si lui Iacob, zicand: - Semintiei tale o voi da... Iata, le-am aratat-o ochilor tai; dar tu intr'insa nu vei intra!" 

5.Si a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, in tinutul Moabului, dupa cum ii spusese Domnul. 

6.Si l-au ingropat in vale, in tinutul Moabului, aproape de templul lui Peor  dar mormantul sau nimeni nu-l stie, nici pana''n ziua de astazi 

7.Si era Moise de o suta douazeci de ani cand a murit; vederea nu i se innegurase, nici gura nu i se zbarcise.

8.Si l-au plans fiii lui Israel pe Moise, in sesurile Moabului, la Iordan, aproape de Ierihon, timp de treizeci de zile, pana s'au sfarsit zilele jelitului in plangerea dupa Moise.(Deuterenomul, cap 34)

Si am jelit ca si poporul evreu moartea lui Moise si  cand am terminat dupa cateva saptamani Biblia m-am gandit cu durere  ca oare, ce voi mai citi in viitor?.Doamna Florentina mi-a zis cu seninatate si siguranta;

-Biblia de la capat.

Si intr-adevar oridecate ori citesc mi-se descopera sensuri, intelesuri noi.

Cred ca am auzit de Iona inainte de a citi Biblia, dar intalnirea mea adevarata cu Iona a fost cea   prin citirea Scripturii  si a fost una fericita.Pentru ca  tot ceea ce mi -s-a dezvaluit despre Iona a ramas 

in mintea si inima mea.

Sunt  in acaeasta carte niste lucruri tulburatoare:

In primul rand este  teama lui Iona ca este profet si viata lui se va schimba intr-o viata mai grea decat a celorlalti, povara de a auzi supararea lui Dumnezeu pe oameni si hotararea de a-i pedepsi pentru pacatele grave facute,

teama lui Iona ca Dumnezeu milostiv fiind se va milui de niniviteni si ii va ierta si atunci el va fi un profet mincinos...si asta il face sa fuga.Este atat de ingrozit inca uita ca nu se poate ascunde nicaieri din fata lui Dumnezeu, ca oriunde ai sta, oricat de ascuns ai fi, El este langa tine, imbratisat in trupul tau, suferind cu tine, bucurandu-se cu tine.

Oare ce a zis Dumnezeu cand l-a auzit spunand pe corabia pe care urcase, in plina furtuna, resemnat in fata mortii:

-"Saltati-ma si aruncati-ma in mare, iar marea vi se va alina; fiindca stiu ca din pricina mea s'a starnit asupra voastra aceasta mare furtuna".(CAP 1)

Dumnezeu in marea lui iubire pentru Iona ii pregatise insa un chit imens, o balena in pantecele careia sa petreaca asa cum mai tarziu Iisus Hristos avea sa petreaca in mormant, trei zile, zile de rugaciune .Acolo, in pantecele chitului, Iona plange si se roaga si niciun moment gandul lui nu se intoarce spre lume, ci spre Dumnezeu.

Si am zis:Lepadat am fost de la fata ochilor Tai;
voi mai privi eu oare vreodata
la casa Ta cea sfanta?

Si Dumnezeu il scoate din pantecele iadului, asa cum a facut cu fiecare dintre noi, si il aseaza iar in fata cererii Sale. Ninive!De cate ori nu ne-a ascultat plansul pentru lucruri lumesti si desi uraciune in fata lui, ne-a stiut neputinta si Dumnezeu a lacrimat cu noi!Lacrimi pentru neputinta de a ne ridica dincolo de patimi:patima de a vorbi vorbe desarte, patima de a ne dori reusite care social sa ne aseze peste ceilalti, patima de a manca pana la imbuibare, patima de a iubi pe altii mai mult decat pe Domnul...Ce greu trebuie sa-i  fost lui Iona in burta chitului, asa cum speriat trebuie sa fi fost Noe in burta corabiei lui plutind pe ape tulburi, plutind spre nicaieri.Si in spaima lui Iona era durerea ca nu va mai intra in casa Domnului cea sfanta.  Sunt in plansul lui Iona  vorbele lui David ...Scoate din stricaciune viata mea...Dintru adancuri am strigat catre tine,Doamne/Doamne auzi glasul meu(Psalmul 129)Si cand pocainta lui si umilinta sunt depline, cand Iona intelege ca trebuia sa lase in grija Domnului totul si sa asculte glasul care ii ceruse sa propavaduiasca pocainta, atunci Domnul il scuipa  din gura chitului si ii spune iar:"Scoală şi porneşte către cetatea cea mare a Ninivei şi vesteşte-le ceea ce îţi voi spune!"si Iona, spune simplu, atat:"Patruzeci de zile mai sunt, şi Ninive va fi distrusă!"Simplu, direct, sigur! Asa cum peste mult timp avea sa spuna Inaintemergatorul Pocaiti-va!
Si ninivitenii au inteles imediat ca nu poti fugi de Dumnezeu, cum nu poti fugi de pacatele noastre savarsite si nici de constiinta savarsirii lor.Am uitat multe in noaptea in care Grig a murit. Unele amintiri ale pacatelor mele  s-au dus, dar , din cand in cand , cate ceva razbate din negura din mintea mea. Si chiar daca am uitat unele din pacate, ele raman in fata lui Dumnezeu si acesta ingaduie ca sa platesc pentru ele, si lumea, lumea inca striga dupa mine lucruri pe care , daca nu as sti ca am uitat, as considera ca nu le-am facut niciodata. Si  prin glasul celor care ma urasc sau isi imagineaza ca ma urasca, Dumnezeu ingaduie ca Satana sa strige:
-Urata, baba, desfranata...
Dar eu ca si ninivitenii stiu ca sansa mea este  pocainta , sacul in cap si asezarea trupului meu care nu mai poarta creme frantuzesti, direct pe cenusa.Si nici dobitoacele nu au mancat si nu au baut apa.E grea pocainta! E greu sa   schimbi din radacini viata ticaloasa traita, e greu sa recunosti ca tu esti vinovat pentru tot raul pe care il traiesti, e greu sa te lepezi de lume si duhul lumesc, pentru ca sunt pacate dulci, pacate pe care satana le-a invesmantat in placere si ele erau intr-un timp,amintiri pentru batranete. Ticaloase amintiri pentru batranete.
-Macar o sa am ce sa-mi amintesc, spunea o prietena in anii tineretii noastre si ne dadeam in leagan, in parc la marginea orasului si povesteam...Luna aparea peste dig, peste cimitirul din Bora, dar noi acolo nu o aveam decat pe Lacramioara, prietena noastra , si ne imaginam ca si ei i-ar fi placut sa fie cu noi.Alaturi, in manastire erau slujbe de noapte, parintele Vasile slujea minunat, dar eu nu-l cunosteam. Il stia in schimb Dumnezeu, si pentru plansul lui, pentru cenusa pe care statea si plangea, Dumnezeu ne ierta, ca pe niniviteni.
Si uite-ma acum, pe balconul meu, plangand ca si Iona pentru un vrej.
Va amintiti? Suparat ca Dumnezeu ii iarta pe niniviteni, Iona insa se tulbura  si spune"Viata mea ia-o de la mine:ca mai bine este sa mor decat sa traiesc." Si Dumnezeu in mod pedagogic, in timp ce Iona se aseaza in afara cetatii sa vada ce se intampla in cetate, sub un umbrar, ii creste acolo un vrej, ca acela sa-i dea umbra capului si sa-l insenineze. Si Iona vede vrejul si-i bucura nespus...Mare bucurie! Dar Dumnezeu porunceste unui vierme sa roada vrejul  si sa-l usuce, soarele ardea tot mai puternic, un vant sufocant de cald, zaduful zilei il imprejoara si Iona plin de tristete zice ca si noi:
-"Mai bine este sa mor decat sa traiesc!"
-Atat de tare te-ai mahnit tu din pricina vrejului?"-il intreba Dumnezeu
-" Foarte mult m-am mahnit, pan"la moarte!"  
-"Tie ti-a parut rau de un vrej, pentru care nu te-ai ostenit, si nici ca l-ai crescut si intr-o noapte a pierit.Dar Eu, cum sa nu crut Ninive, cetatea cea mare, in care locuieste mai mult de douazeci de miriade de oameni care nu-si cunosteau dreapta sau stanga si vitele lor multe?...."(Cap 4)
Iubirea lui Dumnezeu  e universala.Pentru ca Dumnezeu iubeste si omul dar si intrega sa creatie, si vitele si pestii marilor, si vrejul care crescuse prin grija Sa.
Am plans iar. Cand Grig a murit, avea peste 130 de ghivece cu flori, de la violete pana la orhidee. El le ingrijea cel mai mult dintre noi si el se bucura cel mai mult de frumusetea lor.... Acolo statea dimineata inainte de lucru, isi bea cafeaua si privea indelung trecatorii. Prietenii care treceau spre serviciu priveau spre balconul nostru si se bucurau sa-l zareasca acolo...
Intr-un ghiveci adusese din curtea mamei lui o floare deosebita, care inflorea vara niste stelute mari, delicate, minunat desenate cu nervuri maro, ca un fluture ...Se bucura pentru fiecare floricica si ma striga sa mi-le arate si mie...Floarea mamei lui, femeia pe care poate a iubit-o cel mai mult, mai mult decat pe mine...
Desi iubesc florile, imi este greu sa le ingrijesc, amintirile acelor ani sunt inca dureroase si atunci balconul lui e doar un loc de trecere si intins rufe.
Ieri insa , intamplator, am vazut ca floarea lui e napadita de o boala si este aproape distrusa...bucati, bucati se rupeau in mainile mele. Si eu am plans ca si Iona.Am plans pentru vrejul care ne-a daruit atat bucurie atatia ani, atatea veri, pentru frumusetea lui pierduta , am plans pentru Grig si pentru mama lui, adormita ca si el, acum doi ani.Am plans stiind ca asa cum pe ei in lumea acesta nu pot sa-i gasesc, asa nu voi mai gasi poate niciodata floarea lor minunata. Am plans ca si cand prin moartea  vrejului, el murea iar, a mia oara...Si ca si Iona am zis ca mai bine muream in secunda de dupa moartea lui sa nu fi trait nimic, fara el.Si am plans pentru toate acele zile cand el se bucura de flori si eu zaboveam cand ma striga....Si mi-am dorit moartea in secunda de dupa el...
Si apoi am inteles, nu stiu cum, ca atat timp cat eu traiesc, el si vrejul lui traiesc cu mine , ca amintirile sunt tot darul lui Dumnezeu, pentru ca stiindu-mi macar o parte din pacate, pot sa ma asez pe cenusa ca si ninivitenii si poate pocainta mea  va duce la mantuirea lui, si chiar si la a mea.