Ati observat cat de sterse par zambetele pe chipul celor suferinzi sau celor bolnavi?E multa suferinta in lume, plangea cineva drag aseara, citind vremea colindelor si fugind de colinde.Intr-adevar e multa suferinta in lume si parca in preajma sarbatorilor aflam mai mult de ea.Nu pentru ca suntem mai bolnavi sau mai saraci, pentru ca e Craciunul sau Pastele, ci pentru ca de astfel de sarbatori, ne gandim sa fim buni.Si abia acum vedem chipurile celor aflati in suferinta, abia acum deschidem usile spitalelor sau centrelor pentru cei asistati.Cei care sunt flamanzi, cei care sunt abandonati nu se inmultesc peste noapte...dar noi grabiti sa traim, nu privim decat spre cei dragi ai nostrii.
Imi pare rau ca ziua nu are mai multe ore.Imi pare rau ca timpul meu nu ajunge.
Imi pare rau ca sunt deja o persoana in varsta care e deja greoie si se misca greu...
As avea atatea de facut! Sunt atitia copii care asteapta bratele noastre.Sunt atatia batrani care asteapta sa batem la usa lor...
Am un exemplu frumos!Un grup de doamne pun cativa banuti impreuna si fac apoi cosuri de Craciun si de Paste.Sau cumpara medicamente pentru cei bolnavi care nu-si pot permite costul medicamentelor nesubventionate de stat, dar recomandate de medicii curanti.Sau platesc costul internatului pentru copii care altfel ar abandona scoala.Sa nu credem ca pentru ca noi facem prea putin, lafel fac si altii!
Din totdeauna au existat oameni milosi!Poate ati citit scrisoarea pe care i-am scris-o Anei:ii ceream sa se intereseze de un medicament pentru o fetita bolnava de cancer.Ieri seara eram la concertul de Craciun si Ana mi-a dat un mesaj:"Am gasit medicamentul!A ajuta un suflet in durere, pentru mine este o bucurie!"Mii de kilometrii intre Ana si fetita bolnava,nici macar nu se cunosc, dar iubirea lui Dumnezeu este atat de mare incat dizolva tot!Acestea sunt daruri primite de Dumnezeu!Cele din iubire!Cele din truda!
O fata, se zbate de trei zile intr-un ocean de informatii despre o boala cumplita a unui tanar drag mie!A contactat o organizatie a celor bolnavi de aceeasi boala, in Anglia, si-a invins timiditatea si vorbeste, scrie emailuri,face planuri pentru a avea cat mai multe informatii pentru a-l ajuta!Ar pleca cu tanarul acesta si sotia lui la marginea lumii, doar- doar va reusi sa-l ajute.Alt grup de oameni ingenunchiaza seara de seara si se roaga la Sfantul Luca al Crimeeii si Sfantul Nectarie pentru tamaduirea celor aflati in suferinta...sunt liste lungi, sunt boli atat de cumplite, incat inima ti-se strange in durere.
Stiu doua doamne, una venita din America,Elma si una, sotia unui pastor baptist, care ingrijesc copii nostrii abandonati in centre.
Intr-o manastire aproape de mine, stiu un calugar care s-a zbatut ca doi copilasi abandonati in spital sa aibe o familie.Si copii cresc bine, ocrotiti intr-o casa cu altii 3 copii.
Ieri...doi tineri, ea profesoara de franceza, el preot au mers sa depuna actele pentru adoptia unui prim- copilas, oricare...primul din mai multi, pentru ca isi doresc o familie numeroasa.Ea este atat de fragila, de delicata incat as imbratisa-o mereu, ca o mama...Isi doreste sa fie mama si intelege ca Dumnezeu vrea jertfa ei plina de iubire si cea mai mare iubire e sa iubesti total, un copil adus pe lume de altcineva!
Un cersetor a batut la usa biroului meu pentru a-mi spune ca vor sa inmormanteze un alt tanar-cersator...Oricat de sarac ai fi, tot poti darui, daca vrei sa o faci!
Sunt tristi oamenii despre care va vorbeam...zambetele lor sunt sterse...E multa suferinta tot timpul in lume si asta pentru ca Dumnezeu vrea sa stim ca aceasta lume este doar o lume in care suntem exilati, totul e Dincolo, dar cheia de intrare este asa cum spunea strabunicul meu, milostenia.
Haideti sa credem in acest lucru si haideti sa nu lasam goala mana intinsa spre noi.Nu stim prin cine ne incerca Dumnezeu, in care zambet sters se ascunde! Indemnul e in primul rand pentru mine si postarea o critica la adresa mea.Dar...sa luam aminte cu totii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu