O ALTA ZI

Abia m-am intors de la manastire.In urma mea cantarile frumoase ale calugarilor de la strana inseninau sfintii.In altar doi preoti tineri, abia preotiti, slujeau cu rabdare si emotii sfanta liturghie.Am iesit in curte tinand in maini anafura ca ceea ce este, un dar de mare pret.Soarele inclazea copacii si topea zapada putina presarata pe ei.Cata frumusete in curtea unei manastirii!Si cata liniste!Cata speranta in iertate si iubire.Asteptand ca preotii sa iasa cu sfantul potir pentru impartasit, ma gandeam ca Doamnul Nostru,Iisus Hristos atat demult ne-a iubit incat a murit pe cruce mai ales pentru cei care il urau si il prigoneau"Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac!"-Luca 23:24 si toata iertarea Lui a fost dovada puterii imense pe care o avea prin iubirea nesfarsita pe care ne-o poarta, iubire care avea dupa milenii sa ma cuprinde si pe mine dar si pe tine cel care citesti.Oricine poate beneficia de iertarea Lui pentru ca avem cu totii iubirea Lui.

Da, este o alta zi!Mai luminoasa.Mai senina.Mai calda.Dupa fiecare suferinta, daca ne incredintam iubirii lui Dumnezeu, reusim sa iesim la lumina si caldura aceasta pe care eu o simt si o traiesc intens.

Azi, la ora aceasta probabil,intr-o alta biserica, Mihnea si Ema au fost deja impartasiti.In venele lor curge Iisus, imparateste in ei, ii umple minunat si ii sfinteste.Ma rog ca "sfintele sfintilor" sa nu-i paraseasca, sa le fie izvor de bine si sanatate.

Dragostea lui Iisus e fara limite si simt acesta in fiecare clipa a vietii mele.Oricat de pacatoasa sunt, oricat de mult sufar, niciodata dupa moartea lui Grig nu m-am simtit singura, pentru ca in singuratea mea e El, e Maica Domnului, sunt sfintii mei dragi:Sfantul Luca al Crimeii, Sfantul Nectarie, Sfintii Constantin si Elena,Sfantul Rafail,Sfantul Spiridon, e ingerul meu care imi culege lacrimile, imi sterge ochii, imi ridica bretonul si uneori ma gadila spunandu-mi:Hai, gata, ridica-te!Esti deja mult prea mare!"

Si pentru toate acestea, eu spun iara:"Slava Tie,Doamne, slava Tie!"