A NINS

Nu stiu cand a nins, dar eu cand am iesit din casa dimineata, un strat mic de zapada transformase lumea.Era atat de intuneric incat in putina lumina a becurilor, mii de licurici de pe masini zambeau spre mine.Astazi a fost  slujba arhiereasca  in catedrala mea, la ora 6.Am plecat de acasa la ora 5 si cateva minute.Ma gandeam la toti prietenii nostrii dormind in paturile lor confortabile, la cat de protejati de Dumnezeu sunt.Doar eu cu broboada neagra pe cap, cu bratele lungi pana in asfaltul inghetat, tragand de sacosile cu banane...biscuiti...tamaie...candele...

De la capat!Nicolae si Mioara au facut iar coliva.Niciun efort nu este prea mare daca ma gandesc la el si lupta aceasta pentru mantuirea lui.Doar ca inima in mine e un mic melc intr-o cochilie tare si stramta.

Se aluneca usor, dar eu merg cu atentie.Iar taxi.Soferul cred ca ma considera ciudata avand in vedere ora de noapte.Dar in catedrala activitatea e deja in desfasurare.Utrenia a inceput la 4.Merg la altar cu vin pentru impartasit, tamaie, carbune si pomelnicul cu cateva nume.Nu pot, chiar nu pot sa nu-i trec macar pe cativa dintre cei dragi.Cum ar putea fi un pomelnic fara tatal meu?Sau fara mama si tatal lui?Cum as putea sa nu o scriu pe nasa si pe nasul?Cum as putea sa o uit pe micuta si delicata Daniela, fiica lui Nicolae si a Mioarei, moarta la doar 16 ani sau pe prietenul ei Ionut mort in accident de masina la doar 6 luni dupa ea.Avea doar 18 ani si isi dorea atat de mult sa reusesca sa faca ceva cu viata lui!Canta atat de frumos! Acum ne rugam ca el sa cante in corul ingerilor!Si ea, Dani sa-l asculte!

Minunate sunt slujbele arhieresti!Binecuvantarea unui episcop te pune pe picioare chiar si atunci cand totul te tranteste!

Nu stiu cand s-a luminat de ziua, stiu doar ca dupa plecarea PS-ului, trei preoti practicanti s-au aliniat la masa cu coliva mea si cateva paini pentru pomenire.Parintele nu a slujit nici azi.Dar le-a aratat ce rugaciuni trebuie sa faca.Si ei timizi, speriati de multimea de oameni, au citit poticnindu-se aproape vorba de vorba.

-Nu e nimic, imi spuneam.Ingerii lor spun cuvintele corect si le poarta la tronul lui Dumnezeu.E o mare binecuvantare sa slujeasca trei preoti abia preotiti.Grig a avut mereu parte de lucruri de exceptie.Roaga-te si tu!-i-am spus Florinei, fetei care era langa mine.

Intreaga catedrala s-a strans langa mine.Inclusiv tatal Flaviei, prietena si colega de liceu a Ruxandrei.Preotii au prins cu maini sigure coliva."Intru fericita adormire,vesnica odihna da,Doamne, sufletului adormitului robului Tau, si-i fa lui vesnica pomenire!Vesnica pomenire, vesnica pomenire, vesnica pomenire!"

Am plans in hohote.Lacrimile mi-se amestecau pe barbie.In mintea mea il plangea si mama lui si fiica noastra si Andreea care nu l-a cunoscut si sora lui si surorile mele care l-au iubit mult si mama mea batrana si suparata...Vesnica lui pomenire,Doamne!Cat mai mult, cat mai multi ani, astfel incat sa-l ierti si sa-i dai odihna sufletului lui.

Am mers apoi la serviciu, am impartit in birouri si am plecat la cimitir cu Nicolae.In vazele lui, garofite mov incarcate de zapada.O candela mare ardea vesel in felinar, langa cruce.Era atat de frig, de inghetat totul!Si sub zapada,sub marmura... el atat de iubit de noi toti!Fa-ma, Doamne, sa uit ca e aici!Fa sa-l simt la Tine,in lumina Ta." Si-i fa lui vesnica pomenire!Vesnica pomenire!Vesnica lui pomenire!"