Sunt atat de minunate aceste zile, asa sfinti extraordinari praznuim,Sfanta Varvara, Sfantul Ioan Damaschin,Sfantul Sava... iar eu sunt atat de obosita, incat nu pot nici macar sa mai scriu.
Parintii cu care am vorbit despre faptul ca zugravesc casa si fac ceva schimbari, mi-au spus ca este un lucru bun, pentru ca trebuie pastrat un echilibru in viata mea, calea imparateasca fiind calea de mijloc,dar eu nu sunt in stare sa fac prea multe lucruri odata si...am doua zile de cand nu am fost la biserica, desi mi-am facut canonul tot.Indiferent de oboseala, indiferent de dezastrul din jurul meu,indiferent de ora tarzie din noapte, mi-am facut canonul de rugaciuneCu toate acestea,azi dimineata m-am trezit brusc dintr-un vis in care Parintele duhovnic imi spunea:
Parintii cu care am vorbit despre faptul ca zugravesc casa si fac ceva schimbari, mi-au spus ca este un lucru bun, pentru ca trebuie pastrat un echilibru in viata mea, calea imparateasca fiind calea de mijloc,dar eu nu sunt in stare sa fac prea multe lucruri odata si...am doua zile de cand nu am fost la biserica, desi mi-am facut canonul tot.Indiferent de oboseala, indiferent de dezastrul din jurul meu,indiferent de ora tarzie din noapte, mi-am facut canonul de rugaciuneCu toate acestea,azi dimineata m-am trezit brusc dintr-un vis in care Parintele duhovnic imi spunea:
-Nu vii la biserica!Esti ca in iad!
M-am trezit brusc constientizand inca odata ca fara sfintele slujbe, nu sunt capabila sa ma mentin intr-un gand curat si permanent la Dumnezeu.Desi...pe mine, Dumnezeu ma ajuta!
Aproape am terminat!A nu stiu a cata oara spun asta!Mai am o perdea de pus...o draperie...o draperie, adica doua draperii, mai trebuie sa vina un mester sa puna plinta de la parchet, cineva sa ma lege iar la internet...mici treburi,dar in mare e bine.
Paralel cu asta, am fost la Piersica si am facut parastasul de 5 ani pentru Grig si 3 ani pentru tatal lui.Ne-am adunat in biserica in care ei au fost botezati, pentru o slujba speciala, doar pentru cei de pe pomelnicul meu, ei doi, soacra mea si tatal meu.
Vasile, fratele lui Grig adunase cateva rude foarte apropiate, iar langa mine erau copii mei frumosi si tristi si nepotii care au venit special din respect si iubire.Zeci de pachete de mancare.Peste.Sucuri.Fructe.Lumanari...Vocea preotului deosebit de frumoasa, trista dar cu speranta in mila lui Dumnezeu.Este ceva special la parastasele lui Grig.Oricat de obisnuita e lumea cu necazurile, tragedia mortii lui Grig inca intristeaza cumva altfel.
Dar nu am plans.Am strans puternic din dinti, inima mea era sfasiata, dar nu pot, cand ii vad pe copii mei alaturi, cu privirile plecate in coliva sau pe langa ea, nu-mi pot permite sa plang!As urla.Bineinteles ca as urla!Dar...doar ma rog!Doamne , daruieste-i iertare de pacate,Doamne,aseaza-l intr-un loc de lumina...daruieste-i lui mila Ta nesfarsita.Ajuta-l sa Te vada,Doamne!
De fiecare data, la fiecare pomenire, in mintea mea, inca e viu plansul soacrei mele:
-Baiatul mamei!Te asteapta mama!
Asta imi aminteam si dintr-odata in durerea noastra am auzit-o pe tusa Safta strigand-o pe soacra mea,moarta acum un an si jumatate:
-Tudoro!Tudoro!Au venit copii!Cum plecasi tu, Tudoro?Cum l-ai lasat tu pe Vasile singur?
E greu sa te desparti de cei dragi.Iar ei acolo, in satul lor imbatranit, nu au mai ramas decat cateva case, cu cativa oameni.Lipsa fiecaruia e grea si e o dovada permanenta ca maine, poti fi si tu printre cei plecati...Dar e poate un lucru bun pentru ca amintindu-si permanent de moarte, sunt mai aproape de Dumnezeu.
Am mers la mormantul parintilor lui...am impartit mancare...am fost acasa si am pus masa...pomenire.Pare ciudat sa vad a nu stiu cata oara ca pentru unii, masa de parastas este un prilej de...discutii, de bucurie personala.Nu stiu daca lui Dumnezeu ii place asta!Dar eu refuz sa fac astfel de distractii ale unor persoane.
Am plecat mai apoi spre Bucuresti, dar in drum am oprit intr-o comuna si am vizitat o familie.Ea, Mariana, are doar 28 de ani.Are cancer.Mana stanga i-a fost taiata acum cativa ani, dar cancerul e deja in faza avansata.Metastaze multiple.Este casatorita cu un barbat care si-a lasat serviciu ca sa o ingrijeasca.Stau intr-o singura camera si un hol.O camaruta mica, mica, cu o canapea pe care zacea Mariana si o saltea pusa jos pentru sotul ei si fetita lor de 9 ani!Intr-un colt o soba din aceea lipita cu pamant, cum nu credeam ca mai exista.
Nu va puteti imagina cum arata saracia!Nu va puteti imagina cum arata durerea fizica pe care nici morfina nu poate sa o mai invinga!Nu va puteti imagina!
Dar ei ne-au primit cu seninatatea celor are au vazut asfintitul de mii de ori, in ani de suferinta!
Ruxandra si Andreea erau impietrite.Eu m-am aplecat si am sarutat-o pe caciula care ii acoperea capul fara par.Atat de tanara!Doar cu un an mai mare decat baiatul meu!
O parte din parastasul lui Grig a fost Mariana.Primeste, Doamne, jertfa aceasta pentru iertarea pacatelor lui!
Paralel cu asta, am fost la Piersica si am facut parastasul de 5 ani pentru Grig si 3 ani pentru tatal lui.Ne-am adunat in biserica in care ei au fost botezati, pentru o slujba speciala, doar pentru cei de pe pomelnicul meu, ei doi, soacra mea si tatal meu.
Vasile, fratele lui Grig adunase cateva rude foarte apropiate, iar langa mine erau copii mei frumosi si tristi si nepotii care au venit special din respect si iubire.Zeci de pachete de mancare.Peste.Sucuri.Fructe.Lumanari...Vocea preotului deosebit de frumoasa, trista dar cu speranta in mila lui Dumnezeu.Este ceva special la parastasele lui Grig.Oricat de obisnuita e lumea cu necazurile, tragedia mortii lui Grig inca intristeaza cumva altfel.
Dar nu am plans.Am strans puternic din dinti, inima mea era sfasiata, dar nu pot, cand ii vad pe copii mei alaturi, cu privirile plecate in coliva sau pe langa ea, nu-mi pot permite sa plang!As urla.Bineinteles ca as urla!Dar...doar ma rog!Doamne , daruieste-i iertare de pacate,Doamne,aseaza-l intr-un loc de lumina...daruieste-i lui mila Ta nesfarsita.Ajuta-l sa Te vada,Doamne!
De fiecare data, la fiecare pomenire, in mintea mea, inca e viu plansul soacrei mele:
-Baiatul mamei!Te asteapta mama!
Asta imi aminteam si dintr-odata in durerea noastra am auzit-o pe tusa Safta strigand-o pe soacra mea,moarta acum un an si jumatate:
-Tudoro!Tudoro!Au venit copii!Cum plecasi tu, Tudoro?Cum l-ai lasat tu pe Vasile singur?
E greu sa te desparti de cei dragi.Iar ei acolo, in satul lor imbatranit, nu au mai ramas decat cateva case, cu cativa oameni.Lipsa fiecaruia e grea si e o dovada permanenta ca maine, poti fi si tu printre cei plecati...Dar e poate un lucru bun pentru ca amintindu-si permanent de moarte, sunt mai aproape de Dumnezeu.
Am mers la mormantul parintilor lui...am impartit mancare...am fost acasa si am pus masa...pomenire.Pare ciudat sa vad a nu stiu cata oara ca pentru unii, masa de parastas este un prilej de...discutii, de bucurie personala.Nu stiu daca lui Dumnezeu ii place asta!Dar eu refuz sa fac astfel de distractii ale unor persoane.
Am plecat mai apoi spre Bucuresti, dar in drum am oprit intr-o comuna si am vizitat o familie.Ea, Mariana, are doar 28 de ani.Are cancer.Mana stanga i-a fost taiata acum cativa ani, dar cancerul e deja in faza avansata.Metastaze multiple.Este casatorita cu un barbat care si-a lasat serviciu ca sa o ingrijeasca.Stau intr-o singura camera si un hol.O camaruta mica, mica, cu o canapea pe care zacea Mariana si o saltea pusa jos pentru sotul ei si fetita lor de 9 ani!Intr-un colt o soba din aceea lipita cu pamant, cum nu credeam ca mai exista.
Nu va puteti imagina cum arata saracia!Nu va puteti imagina cum arata durerea fizica pe care nici morfina nu poate sa o mai invinga!Nu va puteti imagina!
Dar ei ne-au primit cu seninatatea celor are au vazut asfintitul de mii de ori, in ani de suferinta!
Ruxandra si Andreea erau impietrite.Eu m-am aplecat si am sarutat-o pe caciula care ii acoperea capul fara par.Atat de tanara!Doar cu un an mai mare decat baiatul meu!
O parte din parastasul lui Grig a fost Mariana.Primeste, Doamne, jertfa aceasta pentru iertarea pacatelor lui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu