Era un timp in care Sfantul Nicolae nu exista.Il asteptam insa in fiecare an in noaptea de 5-6 decembrie pe Mos Nicolae, un Mos imbracat in haina albastra!
Amintiri. 5 decembrie 2007.In jurul meu, in lumea mea, exista un obicei pagan, urat, ca fiecare sa se laude cu cadourile primite.Si poate de aceea ''tragem"sa avem cat mai multe, sa rezulte clar"Pe mine ma iubeste cel mai mult!"Si eu, ma rasfatam candva in acest mod, cerand cadouri, dovezi de iubire.In timp ma obisnuisem insa ca eu sa cumpar cel mai mult, sa le strang cu cateva saptamani inainte de eveniment, totdeauna considerand ca mai trebuie luat inca ceva...Totusi in anul acela,nu cumparasem nimic din timp si l-am sunat dimineata, de la serviciu, pe Grig sa-l intreb cine cumpara cadourile si el mi-a spus:
-Iau eu toate cadourile!
Ne-am adunat seara acasa fara griji, fara probleme deosebite, doar gandul permanent la darurile lui Mos Nicolae.Pe nicaieri nu se vedeau sacosile cu cadouri.Stiindu-l un pic boem si capabil de surprize il tot cercetam neintelegand unde arputea fi puse.El doar radea nepasator...intins pe canapea, tinandu-si pe piept telecomanda televizorului.
Am sters incaltamintea si pe a mea dar si pe a lui si a copiilor si am ordonat-o pe hol.Dar Mosul nostru nu venea!Din cand in cand ocupata cu treburile in bucatarie, ieseam si verificam...incaltamintea goala!
Si dupa mai multe incercari nereusite, ne-am intalnit pe hol toti trei:eu, el si Ruxandra.Exasperata, am luat-o pe Ruxandra de mana si am dat sa intram in bucatarie spunand:
-Hai de aici, ca sa poata sa vina Mos Nicolae sa puna cadourile!
Am intrat cu fata razand in bucatarie si cand m-am intors sa inchid usa,Grig, aproape lipit de mine era si el in bucatarie.
-Ce faci? l-am intrebat nedumerita.
-Intru in bucatarie ca sa vina Mos Nicolae sa puna cadourile in ghetute!-mi-a raspuns zambind, nevinovat.
Dupa un moment de mare surpriza, l-am luat de umeri si l-am impins pe hol.
-Du-te si pune odata cadorile!
Am ras cu lacrimi toti trei...noi fetele am ramas in bucatarie si in cateva minute ne-a chemat la ghetute!
Erau pline de dulciuri, fructele erau asezate pe parchet...carti la care ne uitasem de multe ori...nimicuri pe care le-am uitat.Dar a ramas rasul acelui ultim Mos Nicolae din viata noastra.
Acum, la cinci ani de la acel moment, am trait intai vecernia cu ultimele mea finute, cu Raluca si Daria, in catedrala mea draga.Am ascultat troparul sfantului Nicolae si o predica foarte frumoasa despre sfant.Am pregatit daruri pentru cei dragi, pentru ca asa vrea sfantul Nicolae, ca noi sa ne bucuram in ziua praznuirii lui.Acum dimineata m-am impartit intre serviciu si slujba la manastire.Am prins aproape tot!
Sunt la birou, alaturi doamnele pregatesc masa de aniversare a unui coleg!E relaxare si pace.Am primit si eu in mod neasteptat cadouri.Este un bine pe care Sfantul ni-l da.Peste putin timp voi pleca spre Bucuresti la spital la doamna Violeta, doamna cu care am facut cateva pelerinaje in vara.Si pentru rugaciunile sfantului Nicolae, Dumnezeu poate va ingadui sa o imbratisez pe fiica mea, sa-i dau cadourile pentru astazi si sa-i las in custodie micile daruri pentru fiul meu si nora mea.
Lui, dragului meu...i-am dat si azi lacrima mea si rugaciunea catre sfantul Nicolae sa mijloceasca la Dumnezeu iertarea pacatelor lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu