SARBATORI DE CRACIUN

Cat de mult muncim,cat de mult ne pregatim pentru sarbatori si cat de repede trec!Dar ce minunat este momentul in care suntem rasplatiti pentru truda!

Imi povestea o prietena, soptit imi spunea, cat de lungi sunt zilele de post aspru, cum arde in ea dorinta unui pahar de apa sau a unui codru de paine, cum o macina durerea de cap, cum vin peste ea problemele altora, cum o invinuiesc pe nedrept si o cearta oameni care nu au nicio legatura cu credinta si biserica, care nu intra intr-o biserica decat la nuntile altora sau la inmormantari...si ea stie ca toate sunt pentru a rupe in ea hotararea de a se nevoi pentru iertarea pacatelor ei...Si Dumnezeu o ajuta, setea dispare, foamea lafel, oamenii rai pleaca din preajma ei, iar durerea de cap dispare cand o mana de preot coboara pe fruntea ei.

Asa e si in pregatirea sarbatorilor.Treburi lumesti te-ar tine langa casa sau in supermarketuri,telefonul suna cu disperare chemandu-ne in locuri in care nu ar trebui sa fim, orice numai sa nu avem timp de slujbe, de rugaciuni, de gand la Domnul!

Dar acum stiu ca toate acestea sunt desartaciune, stiu ca trebuie sa impart lucrurile intre Marta si Maria, dar mai ales stiu ca daca nu voi alege sa fiu Maria,ziua de Craciun ma va gasi cu ieslea goala, obosita atat de mult, incat cantarile bisericii vor trece pe langa mine si nu prin inima mea!

Si daca voi avea dreapta socoteala, in sensul de a darui timpul mai mult slujbelor bisericii si cele lumesti se vor rezolva mai repede si cumva de la sine.
Am trait dimineata de Craciun in catedrala.Cu o zi inainte am stat la toate slujbele, adunate 11 ore.Noaptea tarziu ,la ora 22 plecasem spre casa, dar acolo, nu stiu cum, toate lucrurile erau deja facute pentru ziua urmatoare.Si casa curata si frumos impodobita de Craciun.In camera mica, cea mobilata acum de curand, cu mic mobilier alb,cea in care scriu eu, fetita mea se mutase cu lucrurile ei de domnisoara, cu parfumul ei fin, deosebit ca si ea.Perdeaua alba era trasa la mijlocul geamului si agatat un ornament mare cu globuri aurii, pe pervaz oranamente albe si rosii si braduti...
Dimineata am fost la slujba la catedrala, intre cei dragi mie.Doar Ema a lipsit...dar o stiam in manastire, cu gandul la noi.Langa mine, dar nu in locul ei, ultima mea fina. Slujba a fost frumoasa cum sunt slujbele arhieresti, Dumnezeu rasplatindu-ne cu o slujba in care binecuvantarile Episcopului nostru asezau pe capetele noastre ingeri.Apoi am mers la cimitir la Grig...pe crucea lui coronite de brad incarcate de globulete, in felinar candele aprinse.El, sub morman de zapada...Dar, Doamne, nu pot gandi intr-o astfel de zi ca el este acolo el. Grig traieste cina cereasca stiind ca noi vom trai iarasi impreuna Craciunul.
Am mers acasa.Si apoi au venit colindatorii!Au venit copii mei, toti patru:sigur, nu am decat doi, dar ei, copii mei mi-au mai adus alti doi copii minunati care le poarta iubirea aceea egala cu a mea, si am  primit cu totii cadourile stranse cu atentie maxima!Totul pentru a bucura si surprinde! Ochii lor erau plini de iubire daruind si plini de recunoastinta cand primeau.A fost frumos!Am ras!Ne-am imbratisat si am fost bucurosi!Am primit carti,bomboane, flori, semne de carte,esarfe pentru biserica, chiar si o cutie pictata manual de la Le cose animate...o multime de lucruri frumoase , pe care chiar daca nu mi-le doream cu disperare ca in alta viata, imi sunt de folos si ma bucura.Am daruit la randul meu bomboane ca in toti anii, si lucruri de imbracat, lucruri frumoase tocmai de la marcile pe care si le doreau!I-am rasfatat pentru doi parinti!Ei, uluiti si fericiti, spuneau unul cate unul:

-Nu pot sa cred!

-Eu nu merit!

-Eu, trebuie 10 ani, sa nu mai primesc nimic!

Doar baiatul meu, nu zicea nimic, fericit, cu ochelarii de ski pe nas!Cu totii am purtat ochelarii lui de ski, pana si mica Daria i-a purtat!Am avut-o cu noi pe Raluca, copilul meu din Ceruri,finuta mea, botezata de mine...Este atat de frumos sa-i ai cu tine pe toti cei pe care ii consideri familia ta si ai tai!Intr-una din zile am fost la masa in familie cu surorie mele, mama mea, nepotii si copii mei.Dar nu egaleaza nimic masa din casa mea si bucuria de a-i avea cu mine pe cei ce pe care eu i-am adaugat familiei mele, pe cei cu care eu am construit familia mea.
Am primit colindatori.Am cantat cu ei.In inimile noastre a fost Iisus Prunc sfant si Sfanta lui Mama.
Seara tarziu copii au iesit in oras dupa traditia lor, sa se vada cu prietenii sa povesteasca, sa se bucure impreuna...Eu am ramas in casa in care inca rasunau vocile lor tinere si rasul lor, bucuria Craciunului cu mama.
Am ingenunchiat la icoana draga a Mantuitorului, multumindu-i pentru toate cele primite si un gand bun a plecat spre toti cei pe care i-am pomenit fie si numai odata in rugaciunile mele...si mai ales spre cei pentru care Craciunul din pricina bolilor, a suferintei fizice, este doar o alta zi de chin.Dumnezeu sa daruiasca tuturor iertarea si mila Sa, asa cum ne daruieste iubirea nesfarsita pe care ne-o poarta.LA MULTI SI BINECUVANTATI ANI!
Peste umarul meu cineva privea in cartea mea de rugaciune!Chiar daca eu nu-l puteam vedea,nu inseamna ca el nu a fost cu noi!Ca in toti acesti 28 de ani...28 de ani din care 23 de ani in care am pregatit impreuna Craciunul!Dar l-am trait mereu impreuna...