Ce sunt sarbatorile altceva decat prilejul de a darui atentie si dragoste si de a simti dragostea celor care te sarbatoresc?
A trebuit sa treaca viata ca sa resimt acest lucru si sa-l pun central in viata mea.
Cand eram mica sarbatorile ma stanjeneau pentru ca simteam ca sunt copil sarac, ca nu pot darui nici eu ceea ce se asteapta de la sarbatorit.
Apoi am crescut si sarbatorile de primavara, ziua Sfintilor Imparati erau cu capsuni pe tortul cu frisca pe care mi-l facea sora mea, Marinela si cu boboci de bujori pe care mi-i daruiau prietenii.
Imi amintesc anii in care Grig ma imbratisa primul in zilele mele de nastere, toamna si in sarbatoarea de primavara, urarile lui simple dar calzi, florile copiilor cand au mai crescut si emotia cand ii vedeam zambitori si emotionati si ei.
Sarbatorile sunt emotie frumoasa si dragoste!
Si asta am pierdut la moartea lui Grig, pe langa multe alte lucruri.
Pentru ca noi, familia lui Grig, nu am mai putut sarbatori nimic pana la nasterea lui Filip. Dupa nasterea lui Filip a reinceput sarbatoarea:o luna de viata,doua, noua, un an...apoi George cu ochii lui rotunzi si mari, parca stiind toate ale noastre. Filip e sarbatoarea de vara, George e sarbatoarea de toamna...Si incet, incet am invatat sa ne adunam. Multi ani, toamna, de ziua mea, copii stiind cat imi doresc sa ma trezesc cu ei sub acelasi acoperis, organizau o intalnire undeva, fie la mare, fie intr-o tara apropiata tarii noastre...
Iar in anii din urma am sarbatorit pe 21 mai, ziua imparatesei Elena,al carui nume il port, impreuna cu una din colegele de serviciu si cu colegii de munca, la birou...Revarsare de flori, zambete, imbratisari si urari...Asa am facut anul acesta, dupa ce duminica am sarbatorit cu copiii mici si mari...
Ziua de 21 mai s-a scurs repede in amiaza si dupa amiaza, a venit seara...Si stateam intr-un fotoliu intre icoane si carti si brusc mi-am amintit vocea parintelui care imi canta in niste ani trecuti cantarea "multi ani traiasca" si inima mea s-a umplut de bucuria amintiri si a gandului ca cei care au fost candva apropiati in duh, atata timp cat raman in rugaciune unii pentru altii, nedespartiti sunt,oricate valuri ale oceanelor se sparg pe plaja lor... Si am simtit ca gandul e gand de la ingerii nostri care isi dau mana peste departarile noastre si totul e cu ingaduinta lui Dumnezeu Cel care cercetatu-m-a si m-a cunoscut, care stie sederea mea la marginea lumii, dar si scularea mea si gandurile noastre de departe si cararile noastre si firul vietii mele... Si desi iubesc aceste zile, am sentimentul ca desarte si trecatoare sunt toate ...
Ma scutur de amintiri, desi sunt recunoascatoare pentru respectul si dragostea oamenilor ...
Ma scutur, imi iau aripile de dimineata si ma asez la marginea marii stiind ca oriunde as fi, de fata este, Cel Ce Este si in vazul lumii sarbatoresc Invierea!
