Decembrie 2024

 Luna decembrie incheie sirul lunilor de iarna dureroase.Fiecare zi e urmarea altei zile posomorate.Simt ca orice as face, ceata se ridica greu.Simt ca sarbatorile vor fi anul acesta altfel si despre altceva.Simt ca merg pe un drum infundat tinandu-ma de un gard inalt peste care nu vad nimic si nici in fata mea nu pare a fi ceva care sa faca ca pasii mei sa fie mai grabiti.Si trag picioarele incaltate ca in galosi.

Aseara am iesit in centru orasului sa vad luminitele cu care orasul e impodobit,nu ma interesa sa vad cum e si stiam ca nu voi gasi nici pe drum si nici in centru orasului, ceva care sa-mi potoleasca amaraciunea pe care o simt.Dar mi-am zis sa fac si aceasta!Ma voi sili sa merg sa iau cadouri pentru sarbatori si le voi si impacheta.Trebuie sa luptam sa pastram Bucuria pentru ca repede o putem  pierdem.Si a o aduce inapoi e greu, nu se poate decat cu multa rugaciune.

A fost un an frumos si greu.

Am pierdut legatura care ma tinea langa mana unui om. Prin intrigi si viclenii cateva persoane au sapat ani si ani la temelia unei relatii  pe care o simtisem la fel de puternica ca legatura de sange si milimetru cu milimetru, au reusit si mi-au creat o imagine atat de deformata care a revoltat,scarbit si infricosat atat de mult incat omul acela a refuzat sa ma mai vada! A inchis usile casei si inimii  sale, m-a izgonit ca pe un lepros in vremea lui Moise, nici macar nu m-a scos dintre cei apropiati,dupa legea lui Dumnezeu, ci efectiv m-a omorat, asa cum Moise  le-a zis israelitilor cand au pacatuit facand vitelul de aur "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Să-şi încingă fiecare din voi sabia sa la şold şi străbătând tabăra de la o intrare până la cealaltă, înainte şi înapoi, să ucidă fiecare pe fratele său, pe prietenul său şi pe aproapele său(Iesirea cap 32)"

A ingaduit Dumnezeu si acest lucru !Si am trait si aceasta prigoana si moarte...Sa te vezi aruncat peste gard,sa te stii interzis sa mergi cu ei pe drumul pe care ai mers impreuna  un deceniu si jumatate, sa auzi ca oamenii se tem sa-ti vorbeasca sau sa puna un like pe pagina ta de facebook ca sa nu fie vazuti,sa ti se comunice insa tot raul si toata otrava revarsata de unii despre tine,sa stii ca oamenii te stiu un paria,si te cred un tradator...Am mers catva timp cu capul in jos! Simteam ca nu pot ridica ochii sa vad lumea desi o iubeam si nu o tradasem!  Simteam ca port vina fara vina de a fi dezamagit  atatia oameni...Intr-o noapte tarziu i-am scris adevarul parintelui pustnic si el mi-a raspuns "Efectiv va invidiez.Dati-mi voie sa fiu acelasi lucru cu dumneavoastra !"Si a insirat toate acele "onoruri" pe care le primisem.Si numai asa cu rugaciunea parintilor am putut sa merg mai departe. Intr-o zi am putut sa ridic si ochii din pamantul pe care calcam stanjenita. Si am vazut iar lumea aceasta perfecta pe care Dumnezeu ne-a dat-o. Pentru Hristos am iertat tot ... am stiut in toata durerea mea ca Hristos si sfantul Stefan ma insotesc si nu din intamplare ci prin purtarea de grija alui Dumnezeu, intr-o zi am pasit pe poarta unei bisericii care are hramul sfantului arhidiacon Stefan, semn al intelesurilor cu dragoste a oricaror forme de prigoana..."Doamne, nu le socoti păcatul acesta" (Fap 7,59)

Simt ca suntem chemati să învatam de la Sfantul Stefan sa iertăm, ceea ce nu este uşor, dar iertarea largeste inima,daruieste seninatate și pace. Primul martir Stefan ne arata calea de urmat în toate  relatiile, in cele din familie, la locurile de studiu si de muncă si in toate comunitatile.  Însa, iertarea se cultiva prin rugaciune, pentru că nu este usor să iertam;doar prin rugaciune reusim să mentinem privirea îndreptată spre Hristos.Sfantul Stefan a fost în măsură sa-i ierte pe ucigasii sai pentru că, plin de Duhul Sfant, avea ochii ridicati spre cer (cf. Fap 7, 55). Rugaciunea îi dadea forta sa suporte martiriul.

Nu am forta rugaciunii acestea. Nu o am! Dar am inima plina de mila acum, in preajma Craciunului pentru toti cei carora le-am fost piatra de poticnire.Si iertarea mea e darul meu pentru ei ... Aceasta iertare o duc la pestera in care se naste Hristos...Cred ca fiecare vede aceasta pestera din perspectiva inimii si imaginatiei sale,iar eu anul acesta simt ca si propria mea existenta este tot intr-o pestera , pentru ca lumea in care am fost, refuza sa ma primeasca in casa...Sigurul care nadajduiesc sa ma primeasca este tot Pruncul micut culcat de umanitate intre animale in staul...Si Sfantul Stefan!

Imi cer iertare pentru toata nepotrivirea mea cu lumea si merg mai departe in felul meu!Atat de mare este aceasta lume, incat cred ca putem incapea toti si daca ei incap in inima mea imi este destul...Continui...