joi, 22 martie 2018

Rusia -martie 2018/ Prima parte

11-22 martie 2018

"Iubiri, prietenii profunde

Vor trece porti cu lacat greu,
Asa cum pîn’la voi patrunde
În ocna, liber, glasul meu."
Alexandr Puskin - În greu surghiun siberian...


Prima zi de pelerinaj . Romania- Republica Moldova- Kiev
Nu stiu daca as putea  spune ca nu plec la drum spre Rusia...Asa ca am plecat spre Rusia impreuna cu un grup de pelerini adunati din partea aceasta a tarii.Cunoscuti, preoti, mireni, femei,  barbati, copii...
Am plecat dintr-o statie de alimentare cu  carburanti , luni , 11 martie , dimineata la ora 5.30. Alaturi de mine o doamna foarte frumoasa si  distinsa pe care o cunosteam desigur din lume, datorita faputului ca prin relatiile de serviciu il cunosteam pe sot, dar mai mult din biserica, vorbisem de mai multe ori si stabilisem sa stau cu ea , fiind primul ei pelerinaj.
Drum lung... Focsani... Husi si Albita. La ora 12 eram deja in Chisinau imbratisandu-le pe Veronica si Alexandra... Pavel si sotia lui,Tatiana s-au adaugat grupului tot din Chisinau, desi tocmai traiau o zi grea:inmormantarea bunicii lor, Anastasia.
Tinerii acestia minunati aveau sa ne fie un exemplu de credinta adevarata, credinta dovedita de atitudinea lor si de fapte. Aveau sa stea pe prima bancheta ,mereu zambitori si atenti cu altii,dar patrunsi de  frumustetea tuturor locurilor sfinte , evlaviosi, tacuti....generosi... Ne-au impartit mere rosii, mari ca niste painici,purtand in gustul lor,  dulceata Moldovei, pe care noi nu am cunoscut-o, Moldova, particica din trupul nostru... si noapte tarziu, intr-o statie de carburanti, aveau sa primeasca permisunea personalului de acolo, sa ne imparta tuturor, sarmale calde si bune aduse intr-o cratita  mare ,de la masa de pomana a bunicii. Si uite asa... acolo, departe de locul in care Anastasia a trait , pomana s-a facut si cu noi , pelerini deja flamanzi si insetati... uite, asa , noi, niste necunoscuti , ne-am rugat pentru iertarea greselilor Anastasiei ...
Si la ora 1,am ajuns la Goloseev ...
Ziua a doua a-  Goloseev -Kiev
La cuvioasa Alipia florile erau inflorite si in culori delicate.Atatea rugaciuni... atatea lacrimi...
Ma gandesc cum nu se ofilesc florile de la lacrimile noastre? 
Am participat la slujba ceasurilor si ne-am inchinat sfantului Alexie de la Goloseev .

În anul 1840, într-o familie din Kiev se năștea al nouălea copil. Părinții l-au numit Vladimir. Acesta urma să devină Sfântul Cuvios Alexie. Băiatul n-a vorbit nimic până la 12 ani când, la slujba Sfintei Învieri, mitropolitul de atunci, Filaret Amfiteatru, trecut și el în rândul sfinților, i-a spus: „Vladimir, Hristos a Înviat!”. A treia oară, copilul a răspuns: „Adevărat a înviat!”



Anii au trecut, iar tânărul Vladimir, mânat de dorul după Dumnezeu, s-a îndreptat spre Lavra Pecerska, dorind să intre în rândul monahilor. La momentul călugăriei, starețul a vrut să-l numească Nicolae, dar în acea clipă a uitat numele pe care voia să i-l pună și un glas interior i-a spus: „Alexie”. Acesta i-a rămas numele de monah.

Cuviosul Alexei a fost un om cu har și un mare duhovnic. Spovedea monahii și oamenii care îl căutau, atât la Lavra Pecerska, cât și la Mănăstirea Goloseev, înființată de Sfântul Mitropolit Petru Movilă, în secolul al XVII-lea.

Cuviosul Alexie a trecut la Domnul în anul 1917. Imediat după moartea sa, minunile izvorau la sfântul său mormânt și multă lume venea să ceară ajutor și vindecare. În 1993, când s-a redeschis Mănăstirea Goloseev, sfintele moaște ale cuviosului au fost deshumate și puse în biserică spre închinare, iar pe 4 octombrie în același an i s-a făcut canonizarea.

Si am plecat spre Lavra Pecerskaia



Pesterile de Sus... Pesterile de Jos



Apoi la Maica Domnului Chemare la smerenie



Rugaciune Maicii Domnului la icoana ei "CAUTA SMERENIA"

O, Preasfanta Doamna, Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, Ceea ce esti mai marita decat heruvimii si mai cinstita decat serafimii, Prunca de Dumnezeu aleasa! 
Cauta din inaltimea cerurilor cu ochiul Tau bland spre noi, nevrednicii robii Tai, care cu umilinta si cu lacrimi ne rugam inaintea Preacinstitului Tau chip, nu ne lipsi pre noi de ocrotirea Ta si de Acoperamantul Tau Imparatesc in calatoria noastra pamanteasca plina de scarbe si nelinisti. Mantuieste-ne pre noi cei aflati in pierzare si nevoi, ridica-ne din adancul pacatelor, lumineaza mintea noastra intunecata de patimi si tamaduieste ranele sufletelor si trupurilor noastre. 
O, Atotmilostiva Maica a Stapanului celui iubitor de oameni! Revarsa peste noi bogatia milei Tale, intareste vointa noastra neputincioasa spre indeplinirea poruncilor lui Hristos, topeste impietrirea inimilor noastre cu dragostea catre Dumnezeu si aproapele, daruieste-ne noua zdrobire inimii si pocainta adevarata, ca, fiind curatiti de scarnavia pacatelor, sa ne invrednicim de sfarsit crestinesc cu pace si de raspuns bun la Strasnica si Nefatarnica Judecata a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia impreuna cu Tatal cel fara de inceput si cu Preasfantul si de Viata Facatorul Duh i se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea acum si pururea si in vecii vecilor. Amin. 



Istoric al Icoanei Maicii Domnului "Cauta la smerenia":

Prima atestare documentara referitoare la icoana Cauta la smerenia trimite la indepartatul an 1426, in unul din vechile hrisoave bisericesti fiind amintita minunea pe care a aratat-o aceasta icoana, prevestind nenorocirile ce aveau sa se abata asupra locuitorilor din partile Pskovului - din ochiul drept al Preacinstitului chip curgea sange, atat in locul in care statea, cat si pe drumul spre Pskov. Acestei intamplari i-au urmat un sir de evenimente tragice - foamete, pojaruri inspaimantatoare, navalirea cneazului lituanian Vitovt asupra pamanturilor pskoviene… Icoana se pastra la catedrala Sf. Treime din Pskov, alaturi de alte mari sfintenii bisericesti, multe dintre care nu au ajuns, insa, pana in zilele noastre. Incendiile carora Pskovul era deseori expus, au facut sa se piarda si aceasta icoana facatoare de minuni. 
Insa conform unei stravechi traditii, de pe icoanele care s-au proslavit prin minuni mari, se obisnuia sa se faca copii, pentru a arata pietatea fata de chipul indragit al Preacuratei. Icoana Cauta la smerenia are doua astfel de copii - prima (sec. XVII) se afla pana in prezent la manastirea de maici a Inaltarii Domnului din Kiev, iar a doua (sec. XIX) - infrumuseteaza biserica principala a manastirii de frati “Intrarea Maicii Domnului” din acelasi oras. In aceasta manastire icoana a fost adusa de catre schimonahia Teodora (Totki), aceasta avand-o spre pastrare de la parintele Boris Kvasnitki, proprietarul ei, care a fost represat in anii 30 ai secolului trecut de catre bolsevici, perioada din care dateaza si prima inchidere a lacasului. Pentru prima oara icoana a ajuns la Manastirea Intrarii Maicii Domnului in 1941, cand Ucraina era ocupata de germani. In 1961 manastirea a fost inchisa pentru a doua oara, iar icoana se pastra in chilia maicii Teodora, de la manastirea de maici a Inaltarii Domnului. Icoana revine peste treizeci de ani in manastirea locala, unde a ramas pana in prezent. In timpul calatoriilor sale icoana Cauta la smerenia a aratat lumii nenumarate minuni si semne, a vindecat nenumarati credinciosi. 
Conform spuselor maicii Teodora, icoana a vindecat o fata surdomuta, care se ruga la ea impreuna cu bunica sa si a inceput dintr-odata sa vorbeasca. Fiind intrebata cum s-a intamplat aceasta minune, fetita a raspuns: “Aceasta tanti a suflat spre mine”. 
In vara anului 1993 icoana a uimit printr-o noua minune enoriasii manastirii, intreaga populatie a Kievului si nu numai. Dupa ce s-a observat o intunecare a tonurilor in care era pictata icoana, s-a crezut ca aceasta necesita o restaurare, a fost scoasa sticla care o acoperea, si mare a fost mirarea cand s-a descoperit ca culorile icoanei au ramas intacte. In schimb, pe sticla s-a imprimat cu exactitate si in mod miraculos chipul Maicii Domnului, in nuante argintii. Vestea acestei minuni s-a raspandit rapid, iar in manastire au inceput sa vina un numar urias de pelerini. Mitropolitul Vladimir (Sabodan) al Kievului si al Intregii Ucraine a binecuvantat sa se efectueze o investigatie stiintifica a acestui fenomen unic. Savantii, ajutati de un aparataj ultramodern, au incercat sa dea o explicatie a aparitiei imprimarii pe sticla, insa pana la urma au ajuns la concluzia ca acest fenomen este una dintre marile minuni ale secolului XX. 
La 22 noiembrie 1995 Sinodul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei a decis ca icoana Cauta la smerenia , in urma acestei minuni precum si a nenumaratelor vindecari savarsite prin ea, sa fie considerata facatoare de minuni si praznuita pe 16 septembrie. In perioada rece a anului icoana se afla acasa, intre zidurile natale, iar odata cu incalzirea timpului, ea porneste in adevarate calatorii misionare prin intreaga Ucraina, dar si dincolo de hotarele ei. Minunile savarsite de ea au intors multa lume la credinta, au salvat vieti si au tamaduit suflete. Icoana este invitata si asteptata cu nerabdare departe de bastina ei, fiind solicitata pentru mult timp inainte.
sursa:http://dindragoste.unica.ro/rugaciuni/rugaciune-780597.php


Apoi ne-am inchinat sfintei Dimitra 



Sfânta Cuvioasă Dimitra (Matrona Egorova) s-a născut în anul 1810, în oraşul Silistra, Bulgaria, din părinţi evlavioşi, Alexandru şi Maria. La sfârşitul anilor 20 ai secolului al XIX-lea, familia ei s-a mutat în Basarabia, fugind de asuprirea turcească şi de hărţuiala creştinilor ortodocşi din Bulgaria. Matrona a fost căsătorită cu căpitanul armatei ruseşti Ivan Egorova, care a murit eroic în timpul Războiului din Crimeea (1853-1856).

După moartea soţului a continuat ajutorarea răniţilor pe câmpul de luptă. Într-o bătălie a fost rănita şi ea, dar nu s-a îndepărtat de îndeplinirea sarcinilor ei. Spitalul era amenajat în casa sa din Kiev.
După Războiul din Crimeea, în septembrie 1856, Cuvioasa Dimitra s-a mutat definitiv la Kiev şi s-a stabilit langă peşterile Lavrei. Aici l-a întâlnit pe Mitropolitul Isidor al Kievului, care i-a fost părinte duhovnicesc. Acesta a îndrumat-o la înfiinţarea unei societăţi a femeilor ortodoxe rămase văduve şi sarace. După ce a cumpărat mai multe apartamente pentru femeile sărace şi văduve, a adormit în Domnul la 9/22 martie 1878 la Sankt Petersburg. 

Pe 8/21 august 1878 Sfintele ei Moaşte au fost aduse la Kiev şi aşezate în Mănăstirea Vedenski, ctitoria sa. La 18 aprilie 2008, Sinodul Bisericii Ortodoxe din Ucraina a trecut-o în rândul sfinţilor.sursa:http://acvila30.ro/sfanta-cuvioasa-dimitra-din-kiev-nascuta-in-silistra-si-vietuitoare-in-basarabia/

Si am continuat drumul nostru spre Kitaev la sfanta Dositeea 

si la sfantul Teofil cel nebun pentru Hristos
Am dormit la Goloseev in aceiasi camera cu Amalia, Salomeea, Mariana si Veronica , cateva ore doar si am plecat la ora 5 spre Cernogov spre sfintii Lavrentie, Filaret si Teodosie.
Ziua a treia -Goloseev- Cernigov -Optina


În secolul XX, secolul marii prigoane împotriva Bisericii Creştine şi a slujitorilor săi, secolul în care, cu o ură nedisimulată, monstruoasă, puterea atee din estul Europei a batjocorit şi a supus la grele persecuţii şi chinuri milioane de creştini (exact ca în primele patru veacuri de după Hristos), Dumnezeu a lăsat în Rusia câteva figuri emblematice de oameni ai Săi, care au sprijinit şi au întărit în credinţă poporul drept‑credincios: Sf. Ioan de Kronstadt (trecut la Domnul în anul 1908), Sf. Iona din Odessa (1924), Sf. Serafim de Viriţa (1949), Sf. Lavrentie al Cernigovului (1950), Sf. Matrona din Moscova (1952), Sf Luca, Arhiepiscopul Crimeii (1961), Sf. Ioan Maximovici (pentru diaspora rusă, 1966)… Aceştia sunt poate cei mai cunoscuţi sfinţi ai secolului XX – teologi cu lucrări de mare anvergură duhovnicească, nebuni pentru Hristos, stâlpi ai ortodoxiei veneraţi pe bună dreptate de poporul pravoslavnic. Unii dintre ei au lăsat proorociri asupra vremurilor din urmă, care deja au început să se împlinească..
sursa:http://www.lumeacredintei.com/pelerinaje/sfantul-lavrentie-al-cernigovului/

Arhiepiscopul Filaret de Cernigov (1802-1866) – este unul dintre cei mai învăţaţi arhierei ai Bisericii Ortodoxe Ruse din secolul al XIX – lea. Apogeul operei ştiinţifice a acestui Sfânt Ierarh a avut loc în timpul slujirii sale la Harkov şi Cernigov, unde şi-a petrecut ultimii şapte ani de viaţă. De asemenea, dintre numeroasele sale osteneli putem aminti şi faptul că a depus eforturi uriaşe pentru reconstrucţia mai multor locaşuri sfinte şi a complexelor mănăstireşti şi pentru zidirea unor biserici noi.



Sfantul Teodosie al Cernigovului


Acesta s-a născut în veacul al XVII-lea într-o familie de preot unde a deprins toată înţelepciunea şi evlavia drept măritoare care-i vor fi temelie pentru tot restul vieţii.

Încă din fragedă pruncie arătă adâncă iubire de Dumnezeu şi multă râvnă pentru cele ale Bisericii. La vârsta cuvenită intră la Seminarul aflat în mănăstirea Schimbării la Faţă din Kiev unde în vremea aceea se aflau dascăli străluciţi ai vremii. Seminarul Schimbarea la Faţă se afla în fruntea luptei ortodoxe împotriva asaltului clerului catolic, mai ales al iezuiţilor.

Sfântul Teodosie crescu în apropierea sfinţilor cuvioşi Antonie şi Teodosie şi a altor bineplăcuţi lui Dumnezeu de la Lavra Peşterilor din Kiev, încercând să vieţuiască şi el după pilda vieţii lor. Întregul său timp liber şi-l dăruia rugăciunii, cugetării la Dumnezeu şi citirii din Sfânta Scriptură.

Din pricina încetării activităţii seminarului, sfântul Teodosie nu îşi termină studiile, însă intră în obştea Lavrei Peşterilor din Kiev primind numele sfântului Teodosie, ctitorul Lavrei Peşterilor (pomenit la 3 mai).

Mai apoi, mitropolitul Varlaam al Kievului îl făcu arhidiacon al Catedralei din Kiev dând-i în grijă treburile administrative ale reşedinţei episcopale. Curând însă sfântul Teodosie părăsi Kievul îndreptându-se către mănăstirea Krupiţki din Cernigov, vestită pentru rânduiala aspră. Aici zăbovi pentru puţină vreme, primind preoţia.

În 1662, sfântul Teodosie fu ales egumen al mănăstirii Korsun din Kiev, iar peste doi ani deveni egumen al vechii mănăstiri Kiev-Vidubiţki, care era cu totul ruinată. Din iscusinţa şi râvna sfântului Teodosie mănăstirea reînflori curând.

Sfântul se îngrijea mai cu seamă de slujbe, astfel alcătui un cor care ajunse vestit nu numai în Ucraina, ci şi la Moscova. Astfel că în anul 1685 trimise corul mănăstirii la Moscova pentru a-i învăţa pe cei din corul de la Moscova cântarea bisericească kieveană.

Fiind un aspru nevoitor, sfântul Teodosie se îngrijea şi de sporirea duhovnicească a călugărilor săi. Întemeie un mic schit pe insula Mihailovschina, nu departe de mănăstire, pentru fraţii iubitori de viaţă retrasă. Îl numi econom pe ieromonahul Iov (Opalinski), unul dintre cei mai râvnitori călugări.

Sfântul Teodosie a trecut prin multe încercări ale tulburărilor vremii sale. El şi alţi egumeni au fost învinuiţi de episcopul Metodie, de Mstislav şi Orşansk, de trădarea Rusiei prin întreţinerea unei corespondenţe cu duşmanii acesteia.

La 20 septembrie 1668, sfântul Teodosie răspunse la învinuirile nedrepte, iar la 17 noiembrie ieşi la iveală netemeinicia acuzaţiilor. Arhiepiscopul Lazăr (Varantovici) lăudă virtuţile sfântului Teodosie, numindu-l „păstor al turmei lui Hristos, pildă de smerenie” şi îşi exprimă nădejdea ca numele sfântului Teodosie să fie scris în Împărăţia Cerurilor. Când ierarhul deveni locţiitor al mitropolitului Kievului îl numi pe sfântul părinte episcop vicar al Kievului, funcţie care îi îngădui să se implice cu multe roade bune în multe acţiuni ale Bisericii.

În anul 1688, fu numit arhimandrit şi egumen al mănăstirii Eleţ din Cernigov, fiind încurajat de ierarhul Lazăr să se împlice în punerea în rânduială a acesteia, fapt pe care sfântul reuşi să-l împlinească în doi ani.

Din pricina sănătăţii, arhiepiscopul Lazăr îşi exprimă dorinţa ca sfântul Teodosie să fie numit episcop, văzând în el un vrednic urmaş al său. Astfel, la 13 septembrie 1692, în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova avu loc slujba de numire a sfântului Teodosie arhiepiscop al Cernigovului.

Multe amănunte despre păstorirea sfântului Teodosie ca ierarh s-au pierdut în negura vremii, ştim însă sigur că a lucrat cu timp şi fără timp spre folosul şi buna sporire a turmei celei cuvântătoare. De asemenea, s-a îngrijit şi să menţină vieţuirea monahală în vechile mănăstiri şi să întemeieze altele noi. Astfel, chiar la începutul păstoririi sale binecuvântă întemeierea mănăstirii de maici Pecenniksk şi puse hramul Adormirii Maicii Domnului bisericii acesteia. În anul 1694, sfântul binceuvântă întemeierea schitul Liubec şi punerea hramului Naşterii Maicii Domnului bisericii noi din mănăstirea Domniţki. În vara anului 1695, închină Maicii Domnului biserica ce se ridica pe vârful dealului Boldino, lângă vechea mănăstire a sfântului Ilie. Toate aceste binecuvântări vădesc adânca evlavie a sfântului Teodosie pentru Maica Domnului. 

În vremea păstoririi sale, a existat o râvnă deosebită pentru întărirea vieţuirii monahale în arhiepiscopia Cernigovului.

Sfântul ierarh s-a îngrijit de asemenea şi de clerul Bisericii, încercând să aleagă din cei vrednici de slujirea preoţiei şi să încurajeze instruirea clerului Clernigovului. Astfel, a invitat călugări luminaţi din Kiev, printre care şi sfântul Ioan Maximovici, viitorul mitropolit de Tobolsk (pomenit la 10 iunie) şi de asemenea ajutor şi urmaş al sfântului Teodosie în organizarea şcolii pentru clerul din Cernigov.

Păstorirea plină de roade bogate a sfântului ierarh nu a durat mult. Acesta simţindu-şi plecarea din lumea aceasta aproape, îl numit pe sfântul Ioan Maximovici egumen al mănăstirii Eleţ din Cernigov.

Încărcat de mulţimea faptelor bineplăcute Domnului, sfântul ierarh plecă la cele veşnice la 5 februarie 1696, fiind înmormântat în locul destinat ierarhilor din Catedrala Sfinţilor Boris şi Gleb din Cernigov. Urmaşul său, sfântul Ioan Maximovici s-a tămăduit de o boală gravă rugându-se sfântului Teodosie.

Acesta este prăznuit la 5 ianuarie (ziua fericitei sale adormiri, 1696) şi 9 septembrie (ziua trecerii sale în rândul sfinţilor, 1896).
sursa:https://sfintisiicoane.wordpress.com/2011/02/04/sfantul-ierarh-teodosie-arhiepiscop-de-cernigov-ucraina-5-februarie/





si apoi... drum spre vama Trei surori ... spre Rusia... tragand de bagaje, fiecare atent doar la el si foarte putin la altul , intr- o ora si jumatate am trecut vama in Rusia!
Seara la ora 22 eram deja la Optina...ningea ca in povesti...si era foarte frig...foarte frig...
Ziua a IV a Optina KALUGA-SERGHIEV POSAD
Dimineata in ninsoare la Optina! Multumesc, Doamne, ca imi implinesti toate mofturile. Intr-o lume tot mai goala de iubire, Tu ma bucuri cu lucruri mari, mai mari decat poate patrunde mintea oameneasca, dar si cu lucruri mici...  

Optina imbracata in alb, in vesmant de lumina. Optina cu omat stralucitor. Optina care primeste si indruma si peste veacuri, toate sufletele care cer ajutor... 

Pomenirea celor adormiti la noii mucenici... of! 

Clopotnita ...urata e lupta acesta permanenta cu dracii... urata si grea...atat de grea!!!Dar cata lumina daca reusesti sa ramai agatat de mana Mantuitorului!
Am zabovit la Optina cateva ore... slujba de dimineata... ne-am inchinat... am mers la pangar... am mancat la Optina, cea care ne hraneste totdeuna duhovniceste dar si trupeste ! 
Si am plecat,( oh , de-as fi putut ramane!!!) spre Kaluga...
Kaluga...
Maica Domnului KALUGA

Ningea ... drum lung ... toalete ecologice si tineri jucandu-se in zapada si facandu-si fotografii. Pelerinajul poate fi si un prilej minunat sa ne cunoastem si sa ne apropiem mai mult...dar poate fi si un prilej sa-l superi pe altul, sa-l tulburi ... fiecare cum intelege sa  se comporte.


si seara tarziu am ajuns in locul care avea sa cucereasca toate inimile: Serghiev Posad la sfantul Serghie de Radonej 


Sfantul Nicon ...ucenicul... Ajuta-mi, sfinte Nicon, ca si eu sa stiu sa fiu ucenic, care sa merite sa sarute mana povatuitorului sau...
cuvinte mici... multa tacere... cutremuratoare rugaciune...Parintele Corneliu si exemplu iubirii... sarutul lui pe capetele noastre ...Darul mare al sfantului Serghie de Radonej!


catapeteasma pictata de Andrei Rubliov si icoana Sfintei Treimi, identica , da, identica cu originalul , prin mila lui Dumnezeu ...
si poza mea facuta de Veronica , numai buna de pus pe cruce, daca voi avea cruce!
ZIUA A V A MOSCOVA- VLADIMIR 

 Sfanta Matrona... 



Matrona Dimitrievna Nikonova s-a nascut in anul 1881, in gubernia Tula, intr-o familie de tarani saraci, cu patru copiii. Semnele alegerii ei de catre Domnul s-au aratat inca inainte de nastere. Din cauza saraciei in care traiau, parintii Matronei se gandeau ca dupa nastere sa o abandoneze intr-un orfelinat. Un vis prevestitor avut de mama sa, Natalia, i-a facut sa-si schimbe planu.Viitorul ei copil i s-a aratat in somn sub forma unei pasari albe, cu chip omenesc, avand ochii inchisi. La nastere, apropiatii au constat ca fetita era oarba.

La Botez i-au pus numele Matrona, in cinstea Cuvioasei Matrona a Constantinopolului, care a trait in secolul al V-lea si care este pomenita pe data de 9/22 noiembrie. Precocitatea ei duhovniceasca s-a manifestat in mai multe feluri. “Peste ani, o prietena povestea ca, pe cand Matrona era inca sugar, mama ei se plangea: “Ce sa fac? Fata nu primeste san miercurea si vinerea, in aceste zile doarme intruna. Mi-este imposibil s-o trezesc”. Inca din copilarie, in timpul noptii, cand parintii dormeau, ea se furisa la coltul sfant si, intr-un mod de neinteles, lua de pe raft icoanele, le aseza pe masa si, in linistea noptii, se juca cu ele”.


Foarte de timpuriu Dumenzeu a inzestrat-o cu darul clarviziunii, al facerii de minuni, al vindecarii bolnavilor, al discernamantului. “Cei apropiati observau ca ea cunostea nu numai pacatele omenesti, crimele, ci si gandurile. Ea simtea apropierea unei nenorociri, a calamitatilor naturale si sociale.


Prin rugaciunile ei oamenii primeau vindecare de boli si mangaiere in necazuri. In consecinta, au inceput sa vina in casa Nikonovilor tot felul de oameni, carute cu bolnavi din satele si comunele invecinate, din tot judetul, chiar si din alte judete, precum si din alte gubernii. Erau adusi bolnavi care nu se puteau ridica din pat si pe care fetita ii punea pe picioare”.

La varsta de paisprezece ani ajunge, insotita de o prietena, in catedrala Sf.Andrei, unde slujea Sfantul Ioan de Kronstadt. Dupa incheierea slujbei, Sfantul a rugat lumea adunata sa ii faca loc Matronei adresandu-i acesteia chemarea: “Matronuska, vino-vino la mine! Iata vine schimbul meu - al optulea stalp al Rusiei”.

Sfanta Matrona a prevazut venirea revolutiei bolsevice (“vor jefui, vor distruge bisericile si vor prigoni pe multi”) si intrarea Rusiei in cel de-al doilea razboi mondial.
In 1925 se muta la Moscova. Datorita lucrarii ei duvonicesti, pe care o va face aici timp de treizeci de ani, comunistii vor cauta sa o aresteze.

Fara succes, insa: “Se mai povesteste ca, intrucat prevedea cu duhul neplacerile, Matrona parasea anumite case in graba intotdeauna in ajunul venirii la ea a militiei, deoarece locuia fara viza. Erau timpuri grele si oamenilor le era frica sa o treaca in cartea de imobil. Astfel, ea s-a salvat de la represiuni nu numai pe sine, ci si pe gazdele care o adaposteau”.

“Odata a venit un militar s-o aresteze pe Matrona, dar ea i-a spus: “Du-te, du-te mai repede acasa, ai o nenorocire. Iar oarba nu va pleca nicaieri de aici, eu stau in pat, nu plec nicaieri.” El a ascultat-o. A plecat acasa: sotia lui se arsese la lampa de gaz. A reusit s-o duca la spital. A doua zi, cand s-a dus la serviciu, a fost intrebat: “Ei, ai arestat-o pe oarba?” ” Pe oarba n-o voi aresta niciodata, a raspuns el”.




Aprinde cu rugăciunile tale, maică Matrona, lumina harului lui Dumnezeu în inimile ce n-au aflat pe Dumnezeu și cu multe păcate L-au supărat. Căci, văzând minunile săvârșite de tine, mă îndrept către Dumnezeu, cântându-ți:
Bucură-te, ceea ce cu faptele tale pe Dumnezeu L-ai slăvit;
Bucură-te, ceea ce slava lui Dumnezeu ne-ai arătat;
Bucură-te, ceea ce pe calea cea dreptă pe necredincioși i-ai îndreptat;
Bucură-te, ceea ce întinăciunea păcatelor cu rugăciunile tale ai curățat;
Bucură-te, că la pocăință ne-ai îndemnat;
Bucură-te, că lui Dumnezeu pentru toate să-I mulțumim ne-ai povățuit;
Bucură-te, că biserica lui Dumnezeu s-o iubim ne-ai învățat;
Bucură-te, ceea ce în ograda Bisericii oile cele risipite ai adunat;
Bucură-te, Cuvioasă maică Matrona, caldă rugătoare lui Dumnezeu pentru noi!

Ne-am inchinat sfintei Matrona de cateva ori , am zabovit la racla ei mai mult ca oricand si sfanta a stiut cata nevoie am de ajutorul ei...



 Moscova la -26 de grade , intr-o dimineata rece dar plina de lumina.
Biserica Vasile Blajinul

Biserica Maica Domnului Kazanskaia
Kremlinul






si iar afara ...in centru, langa minunata biserica...



 Si apoi Iisus Hristos Mantuitorul


Sofrino... ca deobicei...Sofrino...si apoi drum spre Vladimir... cazare la Centru de pelerinaj, sus in  mansarda...masa de seara impreuna...



Ziua a VI VLADIMIR- MUROM- DIVEEVO

Vladimir spre Catedrala Adormirii Maicii Domnului



În 1108, cneazul Vladimir Monomahul a pus bazele oraşului Vladimir. Perioada domniei nepotului lui Vladimir Monomahul, Andrei Bogoliubski, a fost perioada de maximă înflorire a oraşului. În 1157 Andrei Bogoliubski a mutat aici capitala cnezatului.


Cneazul a construit Catedrala Adormirii pe malul abrupt al râului Kliazma. Biserica trebuia să simbolizeze puterea şi bogăţia cneazului. În letopiseţ se menţionează că pentru construcţia acestei biserici Andrei Bogoliubski a cheltuit a zecea parte a averii sale. Pentru construcţia bisericii din calcar au fost invitaţi meşteri pietrari ruşi, bizantini şi romani. Cneazul dorea ca biserica să fie tot la fel de frumoasă ca şi Templul lui Solomon din Ierusalim.


Portalurile şi tambururile cupelelor erau acoperite cu cupru aurit. Podelele bisericii lăsau şi ele impresia că ar fi fost din aur, datorită tablelor de cupru cu care erau acoperite. Uşile de la intrare erau şi ele pictate cu aur. Catedrala Adormirii era minunată. La vremea aceea, Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Vladimir era principala biserică din Rusia! La altarul Catedralei Adormirii, legendarii Aleksandr Nevski şi Dmitri Donskoi au fost numiţi cneji. Nu este de mirare că altarul a fost distrus de mai multe ori.


Oraşul Vladimir a fost prădat de tătari de mai multe ori în decursul a trei secole cât a durat jugul mongolo-tătar, din sec. XIII până în sec. XV. Scena prădării Catedralei Adormirii este descrisă în filmul lui Andrei Tarkovski „Andrei Rubliov”.


Pictorii de icoane Andrei Rubliov, cunoscut în întreaga lume şi Daniil Ciornâi au pictat Catedrala Adormirii din Vladimir. Fragmente ale frescelor lor s-au păstrat până în zilele noastre. Printre altele, s-a păstrat un fragment al compoziţiei „Judecata de Apoi”.
sursa:http://romanian.ruvr.ru/2011/11/28/61150000.html
Necropola bisericii Adormirii. Aici sunt înmormântaţi Andrei Bogoliubski şi Fratele său, Vsevolod Bolşoe Gnezdo (Cuib Mare).
Dar mai ales aici este Maica Domnului Vladimirskaia...ajutatoarea vietii mele!

si apoi drum lung spre Diveevo, avand langa mine un ghiuvaer!


Murom ...Sfintii Petru si Fevronia






DIVEEVO... IZVORUL SFANTULUI SERAFIM DE SAROV
Aceasta a fost prima noastra oprire la sfantul Serafim.
si am intrat in izvor si m-am scufundat.
 Prin mila lui Dumnezeu am fost singura in casuta... si singura am intrat,eu singura, cum singura sunt intr-o lume tot mai straina...tot mai greu de multumit
dar am iesit din apa un om purtand  un strat mai putin de rautate .
 Si doua doamne, privindu-ma, au venit si m-au sarutatAdevarat este insa, ca foarte repede, ne murdarim la loc!

si am pornit cu bucurie spre cel ce este singurul care ne vede a fi Bucurie!

Un comentariu: