vineri, 10 martie 2017

Fetita mea

Nu am facut multe lucruri bune in viata mea. Am iubit si am fost fericita. Am iubit si am avut disperarea sfarsiturilor. Am visat. Am dansat si am ras. Am plans si am zacut inchisa intre pereti pe care nici nu-i vedeam,  purtand in sufletul meu, tot zbuciumul marilor si oceanelor lumii. Am construit povesti si am crezut in ele.Am fost uneori indiferenta.
Am trait  viata cu toate suisurile si coborasurile ei.
Viata a trecut si pe langa mine, ca pe langa noi toti, uneori pierzand timpul...
Si uite-ma acum , cautand timp de rascumparare.
Fetita pe care am nascut-o in noaptea de 10 martie, e unul din putinele "lucruri' bune facute de mine.
Am luptat ca sa pot sa-i dau nastere.
A fost marea mea neascultare fata de familie .
Zamislita din intelepciune si iubire,din pic de tristete si din multa dorinta de a infrange viata, de a trai iar copilaria , adolescenta si tineretea unui 'ceva " care iti apartine, dar nu esti tu!
Si am avut-o in maini imediat dupa nastere :un prunc perfect, un dar minunat de la Maica Domnului , Maica, al carui nume i l-am dat...
Cat de usor am crescut-o : cel mai cuminte copil din universul nostru, singurul bebe care a dormit toata noaptea de la inceput, singur, in camera albastra a lui Andrei, infasurata in scutece cu floricele...Si bolile au trecut usor pentru ca a stiut cumva sa ne fie bine noua , nu ei! Si nu se plangea de nimic... doar, cand noi eram bolnavi, simtea toate durerile noastre si pe toate spunea ca le are si ea. Mica, delicata, bruneta, cu parul legat cu fundite in culorile rochitelor...Atenta. Tacuta. Zambind. 
-Ruxandra, nu am vrut sa ma despart niciodata de tine-i-a spus tatal ei intr-un vis imediat dupa moartea lui.
Cine si-ar dori sa se desparta de ea?
Toti o iubim. Desi neamurile o considera un pic ciudata, un pic dincolo de tiparele familiei."Cea mai delicata fiinta, spune Andreea si cea care ne completeaza pe toti"
Consilierul nostru in arta si frumos.
Strabate viata tinand de mana ei un tanar frumos si destept: sotul ei!Calatoreste.Se vede cu prieteni vechi. Munceste! Transforma in munca ,anii lungi ai copilariei ei si toate cunostintele dobandite cand alti copii de varsta ei stateau doar la joaca.
Strabate aceasta viata fara mine.
Eu sunt de ani de zile un,cel mai adesea, absent obsevator, spunandu-i doar "te iubesc mult "...
10 ani fara Grig, aproape 10 ani...Dar ani in care, el, tatal ei i-a stat alaturi privind peste umar, mai prezent decat mine, pentru ca pe el l-a iubit cel mai mult si cei pe care ii iubim nu ne parasesc niciodata.Si  viata intreaga nu poate sa anuleze iubirea care strabate timpul, timpul invins, nimicit de iubire...




(fotografii din arhiva familiei - cadouri de Pasti 2012 si Dublin -Irlanda-10 martie 2017 , locul unde isi traieste acesta aniversare)


4 comentarii: